22 Decembrie 2020
Frații mei, ce folos dacă cineva zice că are credință, dar nu are fapte?
Iacov 2.14
Credința și faptele credinței (1)
O mărturisire de credință fără putere și fără roade nu-L va satisface nici pe Dumnezeu, nici pe om. Dumnezeu caută autenticitate și o onorează oriunde o găsește. Cât despre om, el nu poate înțelege decât rostirea vie și clară a unei credințe care se manifestă prin fapte. Suntem înconjurați de mărturisitori ai unei religii; vorbe despre credință sunt pe buzele tuturor; dar credința autentică este la fel de rară ca un giuvaer de preț – acea credință care te face să te avânți în larg, părăsind țărmul împrejurărilor prezente, pentru a înfrunta cu răbdare valurile și vânturile, chiar dacă sar părea că Stăpânul doarme pe un căpătâi la cârmă.
Aici aș vrea să remarc frumoasa armonie dintre Iacov și Pavel cu privire la subiectul îndreptățirii. Cititorul duhovnicesc și inteligent, care se înclină în fața importantului adevăr al deplinei inspirații a Sfintei Scripturi, știe foarte bine că, în această chestiune, nu cu Pavel sau cu Iacov avem dea face, ci cu Duhul Sfânt care, în harul Său, ia folosit pe fiecare dintre acești onorați oameni pentru a-Și scrie gândurile.
Este ca și cum eu aș lua o pană de scris și un toc cu peniță ca să-mi scriu gândurile; în acest caz ar fi absurd să vorbim de o discrepanță între cele două condeie folosite, atâta vreme cât scriitorul este unul singur. Prin urmare, este absolut imposibil ca doi condeieri, inspirați în mod divin, să intre în dezacord, după cum este imposibil ca două corpuri cerești, care se mișcă pe orbitele atribuite lor în mod divin, să intre vreodată în coliziune. În realitate, așa cum era de așteptat, este o deplină și perfectă armonie între acești doi apostoli. Într-adevăr, legat de subiectul îndreptățirii, ei se completează reciproc.
C. H. Mackintosh
Dar El ne dă un har și mai mare. De aceea zice: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți”.
Iacov 4.6
Mândria
Un orășel a hotărât să-l găsească și să-l răsplătească pe cel mai smerit cetățean al său. Pentru aceasta s-a făcut un sondaj și, în cele din urmă, persoana căutată a fost desemnată. În cadrul unei ceremonii, la care au participat oamenii de seamă ai localității, celui mai smerit cetățean al orașului i s-a făcut cadou o panglică pe care scria: „Cel mai smerit din oraș”. Cu toate acestea, a doua zi, conducătorii orașului i-au luat cadoul. De ce? Omul a început, plin de mândrie, să poarte panglica cu înscrisul de cel mai smerit om din oraș.
Această povestire conține un mare adevăr. Prin natura noastră păcătoasă, toți suntem plini de mândrie. Mândria a fost una dintre loviturile de moarte pe care vrăjmașul a dat-o primilor oameni în grădina Edenului. Mândria este aceea care i-a îmboldit pe oameni, atât în vechime, cât și acum, să caute să ajungă la cer prin construirea unui turn – Babel. Mândria este aceea care se pune ca o barieră în calea omului de a-și recunoaște vina. Mândria merge înaintea dezastrului omului. Dumnezeu stă împotriva mândriei omului! Să luăm seama la acest mare adevăr și să ne smerim în fața Atotputernicului Creator. În bunătatea Sa, Dumnezeu a pregătit o cale de a scăpa de mândrie – credința în Fiul Său.
Să privim la Mântuitorul care „la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce” (Filipeni 2.8).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SOȚIA TA ȘTIE CĂ O IUBEȘTI? (3) – Fundația S.E.E.R. România
„Bucură-te de nevasta tinereţii tale” (Proverbele 5:18)
Astăzi ne vom uita la un alt mod în care Hristos i-a iubit pe fondatorii Bisericii, cei doisprezece ucenici ai Săi: Hristos le-a recunoscut darurile, S-a bucurat de reușitele lor, i-a sprijinit și i-a încurajat să ajungă la potențialul lor maxim. Ești tu dispus să faci la fel pentru soția ta? Când iubești cu adevărat pe cineva, nu încerci să tragi acea persoană înapoi, și nu vei căuta s-o controlezi din cauza nesiguranțelor tale. Îi vei recunoaște darurile, o vei ajuta să devină tot ceea ce a plănuit Dumnezeu pentru ea, o vei încuraja și îi vei sărbători succesele. Și dacă se întâmplă ca lumina ei să lumineze mai puternic decât a ta, tu trebuie să fii cel mai mare suporter al ei. Dacă acest lucru nu a fost modelat în tine, în familia din care provii, probabil va trebui să lucrezi la acest aspect.
Sau dacă ai avut o soție necredincioasă, într-o relație anterioară, va trebui să-L rogi pe Dumnezeu să-ți vindece inima și să-ți dea un nou nivel de încredere. Zidirea unei astfel de relații necesită un anumit nivel de smerenie și de onestitate cu care probabil nu ești obișnuit. Poate va fi nevoie să calci peste eul tău masculin, să-ți recunoști fricile și să-i spui soției tale: „Te iubesc și doresc cu adevărat să am încredere în tine. Mă ajuți, te rog?”
Până să treci de această etapă și să te simți mai confortabil în relația ta, soția care te iubește cu adevărat va fi dispusă să-ți comunice unde a fost și cu cine s-a întâlnit pe parcursul zilei.
Adevărul este că uneori trebuie să lupți din răsputeri pentru căsnicia ta – dar merită, pentru că finalmente amândoi aveți de câștigat!
de Jean Koechlin
Estera 2:12-23
Mâna nevăzută a lui Dumnezeu a condus evenimentele şi a disponibilizat inimile. Fără ca Mardoheu sau ea însăşi să fi contribuit cu ceva, Estera, tânăra iudeică, devine împărăteasă a puternicului imperiu medo-persan. Ea ne este prezentată ca o tânără fată rezervată, modestă, cu respect faţă de autoritate (în contrast cu Vasti), gata astfel pentru rolul extraordinar pe care va fi chemată să-l joace într-o zi. Aceste calităţi puţin obişnuite au făcut-o remarcabilă între celelalte candidate la tron. Voi, tinere surori din familii creştine, nu trebuie să gândiţi niciodată că, imitând manierele, toaletele, felul de a se îmbrăca şi purtarea libertină a tinerelor lumii acesteia, vă pregătiţi viitorul şi fericirea pe pământ. Din contră! Întreaga chestiune este să ştiţi cui doriţi să vă faceţi plăcute.
Din punct de vedere profetic, această relatare ne învaţă că Hristos, după ce va fi renegat orice relaţie cu creştinătatea de nume (Vasti, soţia dintre „neamuri”), va ridica, în locul ei, în fruntea naţiunilor, pe Israel (Estera). Dar faptul acesta nu va avea loc fără ca, mai înainte, poporul iudeu să fi avut de trecut prin grele încercări, pe care le vom vedea prefigurate mişcător în capitolele următoare.