Mana Zilnica

23 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Frații mei, ce folos dacă cineva zice că are credință, dar nu are fapte?

Iacov 2.14

Credința și faptele credinței (2)

Pavel ne prezintă cauza lăuntrică, în timp ce Iacov ne descoperă manifestarea în exterior a acestei cauze; primul ne prezintă viața ascunsă, iar al doilea, viața manifestată în exterior; primul privește omul în relație cu Dumnezeu, al doilea îl privește în relație cu semenii săi. Avem nevoie de amândoi: cauza lăuntrică nu este relevantă fără manifestarea ei în exterior, așa cum manifestarea exterioară nu are nici valoare, nici putere fără existența cauzei lăuntrice. „Avraam a fost îndreptățit” când „La crezut pe Dumnezeu” și „Avraam a fost îndreptățit” când „l-a adus jertfă pe fiul său Isaac”. În primul caz avem atitudinea sa lăuntrică, tainică; în al doilea vedem confirmarea sa publică, de către cer și de către pământ. Este bine să înțelegem această deosebire. Atunci când „Avraam La crezut pe Dumnezeu” nu sa auzit niciun glas din cer, deși Dumnezeu la văzut și, în consecință, „i sa socotit ca dreptate”; dar când „la adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său”, Dumnezeu a putut spune: „Acum cunosc”; și toată lumea a avut o dovadă puternică și incontestabilă a faptului că Avraam era un om îndreptățit.

Așa va fi întotdeauna. Acolo unde există cauză lăuntrică va exista și acțiune în exterior; dar toată valoarea acțiunii din exterior izvorăște numai din legătura ei cu cauza lăuntrică. Dacă despărțim pentru o clipă acțiunea lui Avraam, așa cum este înfățișată de Iacov, de credința lui, așa cum o explică Pavel, ce virtute îndreptățitoare ar mai avea acea acțiune? Niciuna! Valoarea, eficacitatea și virtutea ei izvorăsc din faptul că ea reprezintă manifestarea exterioară a acelei credințe, în virtutea căreia Avraam fusese deja socotit drept înaintea lui Dumnezeu. Iată ce armonie admirabilă este între Pavel și Iacov sau, mai degrabă, în unitatea exprimării Duhului Sfânt, fie că vorbește prin Pavel, fie că vorbește prin Iacov!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

În timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.

2 Corinteni 4.18

Bilanțul

Patronul unei firme, îmbolnăvindu-se grav, se confrunta acum cu moartea. De data aceasta avea timp să mediteze și să-și facă bilanțul vieții. Fusese obișnuit să facă neobosit calcule și să administreze firma, astfel ca bilanțul afacerii sale să fie pe plus.

Acum însă avea veșnicia înaintea ochilor. Totul se vedea dintr-o altă perspectivă. Afacerea sa trebuia să fie predată în câteva ore altcuiva. De contul său bancar, din care puteau fi achitate toate cheltuielile, nu va mai avea nevoie în viața de dincolo. Casa lui frumoasă, care încă îi mai aparținea, în curând nu va mai putea fi locuită de el. Nimic din viața aceasta nu mai conta în fața lui.

Din fericire, existase în viața sa și un alt bilanț. Era partea care nu se vede, dar care este veșnică. Acum, pe patul de spital, se bucura de legătura sa cu Dumnezeul și Tatăl său. Știa că Dumnezeu i-a iertat întreaga vină. Ca și copil al lui Dumnezeu, el avea un Tată în cer care îl iubea. Cu El putea discuta totul.

În Casa Tatălui îl aștepta un acasă veșnic. Ce mult se bucura! Era nerăbdător să vadă cum Tatăl le va arăta, tuturor celor ce vor fi crezut, bogăția harului Său în bunătate. Astfel, gândurile lui au rămas ațintite asupra celor ce merită atenția, pentru că sunt veșnice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SOȚIA TA ȘTIE CĂ O IUBEȘTI? (3) – Fundația S.E.E.R. România

„I-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1)

Să ne uităm și astăzi la modul în care Și-a iubit Domnul Isus ucenicii și cum trebuie să-ți iubești și tu soția: Hristos nu a încetat niciodată să-i iubească. Biblia relatează că Domnul Isus „fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” Îți aduci aminte de jurământul de căsătorie pe care l-ați rostit fiecare? „La bine și la greu, în bogăție și în sărăcie, în sănătate sau în boală, până când moartea ne va despărți”?!

Dacă romantismul a dispărut din căsnicia voastră și dacă simți că nu-ți mai iubești soția, roagă-te: „Tată ceresc, dragostea mea pentru soția mea este la un nivel critic. Știu că în Cuvântul Tău ni se spune că dragostea adevărată este îndelung răbdătoare, plină de bunătate; nu pizmuieşte; nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău… Mărturisesc că i-am contabilizat toate greșelile, și am avut așa de puțină răbdare cu defectele soției mele. Iartă-mă pentru imaturitatea mea spirituală. Te rog să-mi despietrești inima și să mă ajuți să-mi iubesc soția. Ajută-mă să nu mai am resentimente față de soția mea și să fac din căsnicia noastră un model, ca al dragostei Tale pentru Biserică și al jertfei Tale pentru ea. Lucrează în noi, Doamne, și dă-ne și voința și înfăptuirea. Vindecă și refă relația noastră, spre slava Ta! Călăuzește-ne ca să umblăm pe calea pe care ne-ai arătat-o în Cuvântul Tău, pentru a ne recupera și a ne regenera dragostea pierdută. Ajută-ne să ne amintim lucrurile pe care obișnuiam să le facem împreună, să ne pocăim de greșelile noastre și să reaprindem focul dragostei pe care l-am avut la început. Numai Tu poți schimba inima omului, și eu îmi încredințez inima și sentimentele în mâna Ta. „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”

Te asigur că Dumnezeu va asculta o astfel de rugăciune!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 3:1-15

Un nou personaj apare pe scenă: Haman agaghitul. Influenţa acestui om seducător asupra slabului Assuerus (Ahaşveroş) îl ridică în curând într-o poziţie de putere. Numai că Haman îşi scoate masca! Este vorba de un membru al familiei împărăteşti a lui Amalec (Agag, probabil titlul împăraţilor amaleciţi; comp. Numeri 24.7; 1 Sam. 15.8). În faţa unui astfel de om, Mardoheu n-ar şti să se plece. Nu declarase
Dumnezeu
solemn,
încă de
la
începutul
drumului prin pustie: „Domnul va purta război cu Amalec din generaţie în generaţie„ (Exod 17.16), şi mai târziu: „Adu-ţi aminte de ce ţi-a făcut Amalec pe drum … să nu uiţi!„ (Deut. 25.17-19)?

Faptul acesta este de ajuns să-l împiedice pe credinciosul israelit să arate cel mai mic respect unui vrăjmaş al Domnului. Secolele care au trecut de când au fost făcute aceste afirmaţii divine n-au scăzut nimic din puterea lor. În ce ne priveşte, să nu fim mai toleranţi faţă de lume şi faţă de prinţul ei decât au fost primii creştini!

Din punct de vedere omenesc, atitudinea lui Mardoheu pare fără sens, iar consecinţele, nu numai pentru el, ci şi pentru întregul popor, sunt îngrozitoare, fără nici o proporţie cu vina reproşată. Totuşi, Mardoheu a împlinit Cuvântul fără să se preocupe de consecinţe, şi aceasta este ceea ce şi noi trebuie să facem întotdeauna.