Mana Zilnica

17 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință, Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain.

Evrei 11.4

Abel a avut credință și, prin urmare, I-a adus lui Dumnezeu sânge și grăsime, care simbolizează viața (sângele) și excelența intrinsecă (grăsimea) a Persoanei lui Hristos (Geneza 4.4). Atât sângele cât și grăsimea erau interzise pentru consum în dispensația mozaică. Sângele reprezintă viața, iar omul, sub lege, nu avea niciun drept la viață. Însă, în capitolul 6 din Ioan, ni se spune că, dacă nu bem sângele lui Hristos, nu avem viața. Hristos este viața. Nu există nici măcar o scânteie de viață în afara Lui. „În El era viața” și în nimeni altul.

El Și-a dat viața la cruce, iar la acea viață a fost atașat păcatul, prin imputare, atunci când Cel Binecuvântat a stat pironit pe lemnul blestemat. Prin urmare, dându-Și viața, păcatele pe care le-a purtat în timpul celor trei ceasuri de întuneric au fost complet înlăturate, iar El a înviat triumfător în puterea unei vieți noi, de care este atașată dreptatea. Acest lucru ne va ajuta să înțelegem o expresie folosită de Domnul după învierea Sa: „Un duh nu are carne și oase, cum vedeți că am Eu”. El nu a spus: „carne și sânge”, fiindcă, în înviere, Persoana Sa sacră nu a mai avut acel sânge pe care îl vărsase pe cruce ca ispășire pentru păcat.

Dacă vom înțelege bine acest adevăr, el va avea efectul de a adânci, în sufletul nostru, simțământul îndepărtării complete a păcatului prin moartea lui Hristos; iar noi știm că tot ceea ce adâncește în noi simțământul acestei realități glorioase va lucra negreșit la întărirea păcii de care ne bucurăm și la o mai eficientă promovare a gloriei lui Hristos.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El, care n-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți …

Romani 8.32

Dumnezeu L-a dat ca Jertfă

Ce faptă măreață, de necuprins: Dumnezeu Însuși L-a dat pe Fiul Său preaiubit la moarte pentru noi! „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor … A fost voia Domnului să-L zdrobească; L-a supus suferinței” (Isaia 53.6,10).

Niciunul dintre noi nu este nici îndreptățit și nici capabil să-și pună păcatele pe Jertfa de ispășire, adică pe Isus. Dar este bine așa, pentru că noi nici măcar nu cunoaștem toată mulțimea păcatelor noastre și nici adâncimea pierzării noastre. Dacă pacea noastră ar depinde de acest lucru, anume ca noi să ne punem păcatele pe această Jertfă, nu am ajunge la adevărata pace cu Dumnezeu.

Noi L-am dezonorat pe Dumnezeu și am păcătuit împotriva Lui. Cineva trebuia să-L împace pe Dumnezeu. De aceea Dumnezeu Însuși a pus păcatele noastre, așa cum a știut El, pe Jertfa de ispășire divină și desăvârșită.

Tot ce era necesar pentru mântuirea noastră, dar și ca să se mențină dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, s-a făcut prin moartea Fiului Său. Cel curat și fără pată a fost judecat în locul nostru. Dumnezeu L-a tratat așa cum am fi meritat noi, ca să ne poată trata pe noi cum pretinde dragostea Sa. Dumnezeu L-a părăsit pe El, pentru a ne accepta pe noi. Domnul Isus a luat locul nostru în moarte și în judecată, ca noi să avem parte de viață, de dreptate și de slavă veșnică.

Nouă nu ne mai rămâne nimic de făcut, decât să-I mulțumim lui Dumnezeu Tatăl și Fiului pentru dragostea nemărginită care s-a arătat la crucea de pe Golgota.

Citirea Bibliei: Numeri 10.11-36 · Matei 7.13-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CONFORM CONVINGERILOR TALE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„N-am nimic împotriva mea… Cel ce mă judecă, este Domnul.” (1 Corinteni 4:4)

Daniel a fost forțat să decidă dacă va fi o persoană care se lasă transformată, sau o persoană care transformă.

Care este diferența?

Persoana care se conformează este controlată de presiune. Dacă pui suficientă presiune pe ea, va fuma prima țigară, va bea primul pahar, va face tot ce fac și ceilalți.

Dar persoana care transformă este guvernată de principii. S-ar putea să spui: „E foarte greu să trăiești în felul acesta.” Da, dar și foarte benefic și sigur. Dumnezeu știe mai bine decât noi cum pot fi evitate durerea, frustrarea și distrugerea din viețile noastre. Pentru că vede mai clar decât noi vârful stâncii, El pune parapete ca să nu cădem. Și când Îi ascultăm poruncile, evităm durerile de cap, căderile și pierderea reputației.

Faptul că a refuzat să mănânce mâncarea regelui, nu a fost pentru Daniel o chestiune de dietă sau de orgoliu personal, ci ascultare și dedicare față de Dumnezeu. Noi nu susținem ideea „lasă conștiința să te călăuzească.” Conștiința ta nu este întotdeauna cel mai bun ghid. Doar pentru că nu ți se pare că ceva este greșit, nu înseamnă că sigur nu e greșit. Conștiința ta poate avea de suferit și poate fi redusă la tăcere.

Biblia ne vorbește despre a fi „însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:2). Apostolul Pavel scria corintenilor: „N-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.” Cu toate acestea, conștiința este prima pe care trebuie s-o consulți când te confrunți cu o decizie dificilă. Uneori vei lua hotărârea bună de a nu face ceva doar pentru că știi că, făcând acel lucru, conștiința ta va fi târâtă în mlaștina vinovăției. Așadar, păstrează-ți convingerile intacte și trăiește conform convingerilor tale… luminate de Duhul Sfânt!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 16:1-22

„Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi„, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). „Iată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu întral vostru” (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suportao noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre„ (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

În v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă”?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El Însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).