Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 22, 2021”

22 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Simeon și Levi sunt frați: săbiile lor sunt unelte de asuprire. Suflete al meu, să nu intri la sfatul lor! Gloria mea, să nu te unești cu adunarea lor, pentru că în mânia lor au ucis oameni. Și, ca să-și facă pe plac, au tăiat vinele taurilor. Blestemată fie mânia lor, pentru că a fost cumplită, și furia lor, pentru că a fost nemiloasă! Îi voi împărți în Iacov și-i voi împrăștia în Israel.

Geneza 49.5-7


Leviții (3) – Învinuiți de Iacov

La sfârșitul vieții sale, Iacov i-a chemat pe toți fiii săi și, în mod solemn, le-a dat binecuvântarea sa. Această binecuvântare este de asemenea o profeție inspirată de Dumnezeu, care prezintă istoria ulterioară a lui Israel.

Simeon și Levi, care făcuseră anumite fapte împreună, sunt grupați împreună în această profeție. Plata păcatului este moartea, ni se spune limpede în Romani 6.23, însă acest principiu ne este prezentat încă de la începutul Scripturii. Iacov merge înapoi în timp, către acel moment când ei omorâseră toată partea bărbătească din Sihem și când prădaseră cetatea. Făcuseră acest lucru cu premeditare. Iacov se pronunță împotriva sfatului și adunării lor, încheind cu un blestem asupra mâniei lor aprinse și asupra furiei lor pline de cruzime: „Îi voi împărți în Iacov și-i voi împrăștia în Israel”. Păcatul are rezultate care durează și care nu dispar odată cu trecerea timpului.

Privind la istoria acestor două seminții, vedem câteva diferențe notabile între ele. Câteva sute de ani mai târziu, după ce Israel cucerise țara Canaan și țara era împărțită semințiilor, găsim două trăsături neobișnuite: lui Simeon i se dă o parte în cuprinsul celei a lui Iuda, iar lui Levi i se dau cetăți în teritoriul celorlalte seminții ale lui Israel (Iosua 19.1-9; 21.1-42). Simeon, în cele din urmă, dispare; iar cetățile lui Levi includ cele șase cetăți de scăpare, pregătite în har pentru cei care comiteau un omor în mod accidental, nu premeditat.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine nu-L crede pe Dumnezeu L-a făcut mincinos.

Cine nu va crede va fi condamnat.

1 Ioan 5.10; Marcu 16.16



Ce înseamnă de fapt pocăința? (2)

Biblia, Cartea lui Dumnezeu, este o oglindă în care omul se poate vedea așa cum îl vede Dumnezeu. După cum un doctor verifică cu exactitate starea bolii și cauzele acesteia la pacientul său înainte să înceapă tratamentul, tot așa Dumnezeu îl cercetează temeinic pe om. El ne spune: „Păcatul domnește în viața ta. Dacă vei trăi așa mai departe, vei sfârși în pierzare”. Înainte ca Dumnezeu să-mi poată dărui mântuirea Lui, trebuie să accept ce spune Dumnezeu despre mine.

Când omul își recunoaște starea lui, are dorința sinceră să se întoarcă la Dumnezeu și să se îndepărteze de tot ce l-a despărțit până acum de El. Omul devine conștient că, de fapt, trăiește fără Dumnezeu; apoi Îi predă Lui întreaga viață. Așa citim în Biblie despre credincioșii din Tesalonic: „V-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu și adevărat”.

Duhul lui Dumnezeu, Cel care îl conduce pe om la pocăință, este și Cel care îl conduce la credința în Isus Hristos. Prin El, omul primește iertare și viață veșnică și harul necesar pentru a putea trăi după voia lui Dumnezeu.

Când „fiul pierdut” și-a venit în fire, a zis: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta … Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și a fost cuprins de milă față de el, a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult” (Luca 15.18,20).

Așa îl întâmpină Dumnezeu pe orice om păcătos care se întoarce cu această gândire la El.

Citirea Bibliei: Numeri 13.1-25 · Matei 9.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CITEȘTE PRINTRE RÂNDURI! – Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)


Dacă ești preocupat să intri într-o relație cu cineva, deschide-ți bine ochii și citește și „printre rânduri”. În lucrările despre întâlniri și despre managementul interacțiunii cu un potențial partener se găsesc destule avertismente, unele subtile, altele directe și limpezi – despre cum să observi și să interpretezi gesturile și atitudinile celui cu care te întâlnești. Stegulețele roșii au fost mereu acolo, chiar dacă la început vor fi avut o nuanță mai spre roz. Ai observat însă cât de rapid se înfurie. Ți-ai dat seama că întârzie întotdeauna la întâlniri. În mod invariabil, îl apuca panica și verifica fiecare rând de pe chitanța de la restaurant. Nu rata nicio ocazie să-i facă ochi dulci chelnerului, sau oricui se uita în direcția ei… Ai văzut, dar nu ți-ai ascultat șoapta lăuntrică.

Poeta Maya Angelou a spus: „Când cineva îți arată cum este, crede din prima!” Când comanzi ceva, citește textul scris cu litere mărunte, pentru a te asigura că îți permiți toate costurile. Poate acel text, scris mărunt, a devenit evident când ai văzut cum interacționează cu familia sa – sau cum nu o făcea! Poate ți-ai dat seama din felul în care își oprea privirea la orice femeie care trecea pe stradă. Sau din conversațiile telefonice pe care le întrerupea când erai în preajma ei. Probabil că ai văzut, dar nu ai dat importanță. Ai trecut cu vederea accesele de furie, gelozia, zgârcenia, posesivitatea sau înclinația spre minciună, într-un cuvânt: lipsa de integritate… dar te-ai gândit că-l vei putea schimba, sau că se va schimba ea de dragul tău. Acum, regreți neatenția sau naivitatea!

Există un motiv pentru care Biblia ne pune această întrebare: „Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” Da, Dumnezeul care dăruiește „o cunună împărătească în loc de cenuşă” poate schimba inima partenerului sau a partenerei tale (vezi Isaia 61:3). Dar dacă nu ești căsătorit/ă încă și ai un prieten sau o prietenă, și te gândești la căsătorie – roagă-te pentru asta! Deschide-ți bine ochii și citește „printre rânduri”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 21:1-34


Iov se află în faţa unei taine de nepătruns: Pentru ce Dumnezeu, care este drept, îl loveşte tocmai pe acela care caută săI fie plăcut? (Şi oare nu aceasta este întrebarea întrebărilor, cea pe care a puso Domnul Isus pe cruce Psalmul 22.1?) Pentru ce, pe de altă parte, contrar celor declarate de Elifaz, Bildad şi Ţofar, cei răi prosperă în voie pe pământ? Ei Îl insultă pe Dumnezeu, spunând: „Pleacă de la noi, pentru că nu dorim cunoştinţa căilor Tale” (v. 14) şi, cu toate acestea, rămân încă nepedepsiţi! (v. 715; Maleahi 3.18). Tăcerea lui Dumnezeu, aparenta Lui indiferenţă faţă de provocările oamenilor sunt o enigmă pentru mulţi credincioşi (Psalmul 50.21).

Această problemă importantă la frământat, de exemplu, pe credinciosul Asaf, în Psalmul 73. „La ce serveşte că miam curăţit inima <meditează el cu amărăciune> dacă pedeapsa mea trebuie totuşi să revină
în fiecare dimineaţă? Partea celor răi este mai bună decât a mea. Dar să citim v. 17 al acestui psalm: „… am înţeles sfârşitul lor”. Ah, să nui invidiem niciodată pe cei din lume! Acest sfârşit înfiorător, carei aşteaptă pe cei care nu au crezut, se află în contrast total cu viitorul glorios pe care Domnul la pregătit pentru răscumpăraţii Săi iubiţi (Ioan 14.3; 17.24; Romani 8.17,18).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: