1 Ianuarie 2021
Tu ești bun și binefăcător.
Psalmul 119.68
Acum, când pășim într-un alt an, privim înainte cu nădejde, având multe așteptări. Avem, de asemenea, un simțământ de încordare, foarte normal, ținând cont de lumea în care trăim, plină de tulburare și de nesiguranță. Există însă un lucru foarte sigur – bunătatea Dumnezeului nostru.
Într-adevăr, se întâmplă lucruri rele, lucruri pe care uneori nu ni le putem explica. Să nu uităm însă niciodată că Dumnezeul nostru este bun. Textul nostru de astăzi, în cuvinte puține, ne spune că Dumnezeu este bun, însă ne spune chiar mai mult decât atât, anume că Dumnezeu este binefăcător, că El face bine. El este bun și face bine. Adevărata bunătate nu este ceva care să rămână ascuns sau necunoscut – ea trebuie să acționeze.
Vedem bunătatea lui Dumnezeu manifestată față de toți oamenii în lucrarea Sa de creație. Cu mult timp în urmă, apostolul Pavel declara acest adevăr locuitorilor păgâni și idolatri din cetatea Listra: „El nu S-a lăsat fără mărturie, făcând bine și dându-vă din cer ploi și timpuri roditoare, umplându-vă inimile de hrană și bucurie” (Fapte 14.17). Teologii au o expresie pentru acest atribut al lui Dumnezeu, numindu-l «harul comun al lui Dumnezeu». Cred însă că descrierea pe care o face Biblia este mai bună decât cea a teologilor, atunci când ea ne spune în mod simplu că Dumnezeul nostru este bun. Nu există ceva «comun» cu privire la Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu” (Marcu 10.18).
Cât de măreață devine această bunătate, atunci când ne gândim la evanghelie! Creștinismul nu se definește prin ceea ce găsește, ci prin ceea ce aduce acolo unde vine. Dumnezeu este Unul care dă, nu Unul care ia. El nu cere dreptate de la om, fiindcă omul nu are niciuna, ci El revelează dreptate, iar dreptatea aceasta este darul Său fără plată. El nu a cerut să-L iubim, ci ne-a revelat iubirea Sa față de noi. Acest nou an ne oferă un alt prilej pentru a spune: „Lăudați pe Domnul, pentru că este bun” (Psalmul 106.1).
B. Reynolds
Domnule, … mai lasă-l și anul acesta, până îl voi săpa de jur împrejur și îi voi pune gunoi. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.
Luca 13.8,9
Mai lasă-l și anul acesta! … dacă nu, îl vei tăia
În îndurarea Sa de nepătruns, Dumnezeu a permis să înceapă încă un an. Mulți dintre semenii noștri nu au mai prins această cumpănă dintre ani. Dar, dacă inima dumneavoastră încă vă mai bate în piept, nu uitați că aveți motiv să fiți mulțumitor, căci unde vi s-ar fi aflat sufletul acum, dacă ați fi ajuns la capătul vieții? Dumnezeu ne-a amintit de vremelnicia vieții în repetate rânduri. Dar am ascultat noi vorbirea solemnă a lui Dumnezeu și ne-am cercetat inima? Sau am rămas indiferenți și neclintiți în fața tuturor acestor semnale de alarmă? Dumnezeu ne iubește și permite unele evenimente, ca să fie trezită conștiința noastră adormită. El dorește fericirea și mântuirea noastră veșnică.
În anul care a trecut poate Dumnezeu a spus: „Mai lasă-l și anul acesta!”. Oare o va mai face încă o dată și în acest an? Sau va spune: „Taie-l! De ce să mai cuprindă și pământul degeaba?”. Dumnezeu caută la noi rod al pocăinței. Este îndelung-răbdător și ne roagă stăruitor să ne întoarcem la El. Ferice de acela care ia aminte la glasul Lui! El ne spune: „Dacă vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada”. Dar vai de acela care respinge toate dovezile de îndurare, fie că Dumnezeu acționează în bunătate, fie că vorbește prin disciplinare! Dacă toate atenționările și îndemnurile lui Dumnezeu rămân fără răspuns, atunci pentru păcătosul împietrit și încăpățânat mai rămân doar aceste cuvinte: „Taie-l!”.
Oare nu simțim noi că bunătatea lui Dumnezeu vrea să ne conducă în această zi de început de an la pocăință? Cine este sigur de faptul că va trăi până mâine, ca să poată citi următoarea filă?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ANUL ACESTA, FII PLIN DE BUCURIE! – Fundația S.E.E.R. România
„Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10)
Când asculți un cor amplu scandând „Aleluia!”, din oratoriul „Mesia”, îți dai seama că Handel a fost inspirat de Dumnezeu. A scris întreaga lucrare în numai trei săptămâni. El a declarat că muzica efectiv „se revărsa spre el” într-o ploaie de note și motive. A scris cu înfrigurare, ca și cum ar fi fost mânat de o forță însuflețită, de un compozitor nevăzut care-i dicta unde să pună notele pe portativ! Și asta, într-un moment al vieții când vederea îi era slăbită, și trăia sub povara unui munte de facturi neplătite. Cei mai mulți dintre noi găsim că este greu să creăm sau să realizăm ceva sub stres, mai ales când sursa acelui stres sunt probleme fizice ori financiare. Iată însă că Handel a reușit. Cum? El atribuie finalizarea capodoperei sale „Mesia” – bucuriei. Este citat adesea, pentru că a spus că simțea că va „exploda de bucurie” la auzul muzicii din mintea și inima sa. În loc să moară, așa cum credea el că se va întâmpla, nu doar că a trăit să încheie compoziția, dar a apucat s-o vadă devenind o lucrare celebră și o tradiție prețuită. În același timp, a văzut cum prin intermediul lucrării sale s-au strâns mari sume de bani pentru săraci și nevoiași.
Biblia ne spune: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” Și unul din primele lucruri pe care Satan le va ataca este bucuria ta. El știe că este combustibilul spiritual și emoțional care te ajută să alergi. Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11). Să reținem cuvintele „să rămână în voi.” Așadar, indiferent ce se va întâmpla anul acesta, roagă-te (și ai grijă) să-ți păstrezi (să-ți rămână) bucuria!
de Jean Koechlin
Iov 1:1-12
Cartea Iov se distinge prin trăsături care o fac să fie diferită de cele dinaintea ei: este o carte poetică, abordează episoade din timpuri foarte îndepărtate, iar personajele ei sunt alese din afara poporului Israel, ceea ce ne ajută săi înţelegem deschiderea, în ce priveşte învăţătura, nu numai spre familia lui Avraam, ci şi spre naţiuni (spre întreaga făptură).
SăI cerem lui Dumnezeu ajutor ca, în timp cel vom privi pe Iov însuşinduşi lecţiile, acestea să ne înveţe şi pe noi.
„Duhul Sfânt nu a considerat necesar să ne relateze pe larg prosperitatea lui Iov; dimpotrivă, găseşte potrivit să ne povestească în detaliu tot ce sa petrecut în timpul încercărilor lui. Merită osteneala să parcurgem atent această istorisire: ea va fi benefică tuturor copiilor lui Dumnezeu, până la sfârşitul timpului!” (J.N.D.).
În timp ce primele versete (15) ne comunică pe scurt cine este acest om, posesiunile sale, precum şi ce preocupări are pentru ai săi, următoarele ne deschid voalul din ceruri pentru a vedea ce hotărâri se iau acolo cu privire la Iov. Intră în scenă temutul Acuzator (Apocalipsa 12.10), dar să remarcăm şi două adevăruri care ne liniştesc: Cel care angajează cel dintâi acţiunea este Dumnezeu, iar permisiunea pe care El io acordă lui Satan este strict limitată. Să nu uităm niciodată de întrebarea din Romani 8.33, nici de Romani 8.28. Vom vedea cum „toate lucrurile„ (încercările de după prosperitate) lucrează împreună spre bine, pentru cel care se teme de Dumnezeu.
Mana Zilnica 