Mana Zilnica

29 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină.

Proverbe 4.18

Vedem cum unii credincioși își încep viața într-un fel nepotrivit, însă, mai apoi, după ce învață să se judece sub mâna lui Dumnezeu, își sfârșesc alergarea bine și, uneori, într-un mod chiar strălucit. Așa au stat lucrurile cu Iacov, ale cărui zile au fost „puține și rele” (Geneza 47.9), însă a cărui viață s-a încheiat cu o viziune deplină a gloriei. Mai frecvent însă vedem credincioși care încep bine și sfârșesc rău. Aceasta este istoria lui Lot, care, neavând credința lui Avraam, a mers totuși pe același drum cu el. Viața lui a slăbit tot mai mult din punct de vedere moral, din cauza dragostei lui față de bunurile pământești, și s-a încheiat într-un fel rușinos (Geneza 19).

Așa au stat lucrurile și cu Ghedeon, care la început a fost smerit și a avut curajul să-și curețe casa de dumnezeii străini, apoi l-a condus pe Israel la biruință împotriva lui Madian, însă la sfârșitul vieții a făcut ca întreaga sa casă și întreg poporul să păcătuiască prin intermediul unui efod ce devenise o cursă pentru ei (Judecători 6–8).

Între aceste două căi o vedem pe cea de mijloc, a credinciosului care, de la început și până la sfârșit, umblă fără să eșueze în duhul de sfințenie personală. Pe o astfel de cale a mers Avraam. Rareori practica sa a contrazis credința sa, iar el și-a judecat umblarea atunci când ea a dus la întreruperea comuniunii sale cu Dumnezeu.

Așa a fost, însă în mod perfect, și calea Slujitorului perfect, Hristos. Nu găsim acolo nicio imperfecțiune, ci doar încredere absolută, ascultare completă, dependență perfectă, dreptate practică ireproșabilă, sfințenie divină pură într-un Om, credință nezdruncinată, dragoste necuprinsă, nădejde neabătută. Când privim la o astfel de cale, nu putem face altceva decât să ne închinăm. Însă putem de asemenea să-L urmăm, iar El ne dă puterea pentru aceasta. Între noi și El va fi întotdeauna diferența dintre imperfect și perfect, dintre finit și infinit. Iar câtă vreme ochii noștri vor fi ațintiți asupra Lui, vom găsi secretul unei umblări care să-L glorifice până la sfârșit.

H. L. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte îl face cunoscut altei nopți, fără grai, fără cuvinte; totuși glasul lor este auzit.

Psalmul 19.1-3

Pe acestea le-a pictat fiul meu

Proprietarul unei vile impunătoare a primit în vizită o rudă mai îndepărtată, care acum îl vizita pentru prima oară. Dar acesta înjura întruna. La întrebarea proprietarului dacă nu se teme că Îl supăra pe Dumnezeu cu astfel de vorbe, vizitatorul a răspuns că nu, pentru că nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu.

A doua zi dimineața, cei doi bărbați se uitau la câteva tablouri. „Pe acestea le-a pictat fiul meu”, a spus proprietarul. Vizitatorul era încântat. Dar acesta era doar începutul. În cursul zilei, cei doi au avut ocazia să admire și alte lucrări pe care fiul le făcuse în diferite locuri – în grădină, în interiorul casei și chiar în oraș.

Vizitatorul întreba de fiecare dată: „Cine a făcut aceasta?”, și mereu primea răspunsul: „Fiul meu!”. La final, vizitatorul a exclamat: „Ce fericit ești să ai un astfel de fiu!”. — „Dar cum poți să spui așa ceva?”, a întrebat proprietarul, „doar nu l-ai văzut niciodată!” — „Dar văd ceea ce a făcut el.” — „Atunci du-te la fereastră și uită-te la ce a făcut Dumnezeu. Nici pe El nu L-ai văzut niciodată, dar poți să admiri lucrările Lui!”

Noi nu L-am văzut pe Dumnezeu, dar putem să vedem în fiecare zi creația Lui și să recunoaștem în aceasta existența și măreția Sa. Fiecare dintre noi este chemat să creadă că Dumnezeu, Creatorul Atotputernic, este și un Dumnezeu Mântuitor măreț, care L-a dat pe Fiul Său Isus Hristos, ca să ne conducă la El.

Citirea Bibliei: Numeri 16.25-17.15 · Matei 11.10-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI VREUN PLAN PENTRU VIAȚA TA? – Fundația S.E.E.R. România

„Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbele 21:5)

Fără un plan pentru viața ta, ea te va lua prin surprindere. Unii își planifică viața pe zile. Se trezesc, își fac lista cu lucrurile pe care le au de făcut – și trec la treabă. Alții își planifică viața pe o săptămână întreagă. Se uită în calendarul săptămânii, își verifică întâlnirile, își revizuiesc țelurile și apoi se pun pe treabă.

Expertul în leadership John Maxwell scria: „La începutul fiecărei luni, stau o jumătate de zi și îmi stabilesc agenda pentru următoarele 40 de zile. Pentru mine, patruzeci de zile funcționează mai bine decât treizeci. În felul acesta, am parte de o introducere în luna următoare și nu sunt surprins. Încep prin a-mi revizui programul de călătorii și activitățile planificate cu familia. Apoi revizuiesc proiectele, lecțiile și alte obiective pe care doresc să le îndeplinesc în timpul acelor cinci sau șase săptămâni. După aceea, încep să aloc zile și perioade pentru solitudine, citit, scris, muncit, întâlniri cu oamenii etc. Mi-am pus în orar și activități recreative, cum ar fi să văd o expoziție, să urmăresc o partidă, un meci – sau să joc golf. De asemenea aloc timp și pentru lucrurile neprevăzute. Iar când termin, voi putea să spun aproape tot ce voi face, pe ore, în săptămânile care vor urma. Acesta este unul din motivele pentru care am reușit să realizez atâtea.”

Poate gândul de a-ți planifica programul pentru următoarele 40 de zile te copleșește, dar începe măcar prin a-ți planifica ziua. Apoi fă-ți planuri pe o săptămână, pe două săptămâni… apoi pe o lună, pe un an etc. Și dacă Îl consulți mereu pe Dumnezeu, „El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:6).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 30:1-31

Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurânduse de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut căşi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).

Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!

„Strig către Tine şi numi răspunzi” (v. 20) sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care Îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şia părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.