Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 8, 2021”

8 Februarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu, Om fiind, Te faci pe Tine Însuți Dumnezeu.

Ioan 10.33


Chiar iudeii îi pot mustra pe cei care sunt sceptici în a accepta astfel de adevăruri. Ei, iudeii, au simțit că afirmația Domnului de a fi Fiu era echivalentă cu a Se face pe Sine egal cu Dumnezeu. Astfel că, în loc ca filiația să implice o Persoană secundară sau inferioară, în gândurile lor ea însemna egalitate. Și, într-un mod asemănător, cu o altă ocazie, ei L-au tratat pe Isus ca hulitor, fiindcă Se făcea pe Sine Dumnezeu, într-un discurs în care vorbise despre relația dintre un fiu și un tată (Ioan 5 și 10). Iată că iudeii, în multe rânduri, au dat dovadă că resping acest jalnic scepticism sugerat de mintea omului. Ei au fost îndeajuns de înțelepți să nu pretindă că pot cerceta, prin prisma raționamentelor omenești, lumina în care locuiește Dumnezeu.

„Nimeni nu cunoaște cine este Fiul, în afară de Tatăl” (Luca 10.22) este o afirmație care poate pune frâu cu succes raționamentelor noastre. Iar declarația că viața veșnică ne-a fost arătată, pentru a ne pune în părtășie cu Tatăl și cu Fiul (1 Ioan 1.2), prezintă lămurit taina neprețuită că Fiul este parte din Dumnezeire. Și, de asemenea, după cum bine știm, este scris: „Singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”.

Întreb: poate cineva, care nu este Dumnezeu, să-L facă cunoscut pe Dumnezeu? Într-un anumit sens, Dumnezeu poate fi descris. Însă Adunarea nu poate fi satisfăcută cu descrieri ale lui Dumnezeu, măcar că înțelepciunea lumii nu cunoaște nimic altceva decât descrieri. Adunarea are nevoie de o descoperire a Lui, care nu poate fi decât prin El Însuși. Prin urmare, nu este Fiul din sânul Tatălui o Persoană divină?

Nimic nu poate explica pe deplin tot ceea ce Scriptura ne spune despre această taină măreață, decât credința într-un lucru: că Tatăl și Fiul Se află deopotrivă în slava Dumnezeirii, și că Se află acolo în această relație, de tată și fiu, deși sunt egali în această glorie.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții!

Coloseni 3.16



Sfaturi și învățături

• Dumnezeu nu este așa cum mi-L imaginez eu, ci cum Îl prezintă Cuvântul Său.

• Nu te deda la risipă, dacă nu vrei să devii sărac!

• Nu pune în cumpănă greutatea zilei de mâine care nu este și despre care nu știi dacă va mai fi!

• Să luăm aminte nu numai asupra răului pe care trebuie să-l evităm, ci și asupra binelui pe care adesea uităm să-l facem!

• Credința, oricât ar fi de slabă, este o „plantă” pe care Dumnezeu Însuși a sădit-o. De aceea nu călca în picioare această „plantă”, ci îngrijește-o cât mai bine!

• Nu te uita cu coada ochiului la ispită în timp ce te rogi, ca să nu cazi în ea!

• Trebuie să fim harnici cât timp mai putem. Mulți au vrut să fie harnici când nu au mai putut.

• Nu pretinde că ești ceea ce nu intenționezi să fii!

• Este mai bine să vorbim unii cu alții decât unii împotriva altora.

• Cine vrea să fie ferit de greșeli mari să ia seama la cele mici; de aceea oprește-te din vreme, dacă vezi că prietenul tău te trage după el în prăpastie!

• Niciodată să nu nesocotim un sfat, înainte de a ne fi gândit la el!

• Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu și timpul de har nu țin la nesfârșit.

Citirea Bibliei: Numeri 22.1-21 · Matei 13.24-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI UN ȘEF DIFICIL? – Fundația S.E.E.R. România

„Slujiţi-le cu bucurie…” (Efeseni 6:7)


Dacă tu crezi că șeful tău este o persoană cu care îți este greu să te înțelegi, te rog să-ți imaginezi că lucrezi pentru șeful lui David, regele Saul. Cu cât încerca David mai mult să-l ajute, cu atât mai mult se străduia Saul să-l ucidă. Ce a făcut David? De fiecare dată când șeful său era cuprins de un acces de gelozie și arunca sulița asupra lui, David se ferea… și continua să-l slujească. De ce?

1) Pentru că David știa că Dumnezeu l-a chemat să fie rege și nu exista loc mai bun, pentru a se pune la punct cu tot ce trebuia să știe, decât palatul lui Saul. Adevărul este că uneori putem învăța mai mult din greșeli și eșecuri, decât din realizările de succes. Așa că David a stat cu capul plecat și a continuat să învețe și să crească.

2) David a recunoscut că Saul fusese pus de Dumnezeu în funcția pe care o deținea, și era datoria lui Dumnezeu, nu a lui, să-l dea la o parte. Era greu? Da! Însă David a înțeles că felul în care te porți cu ceilalți, atunci când sunt în necaz, determină felul în care se poartă Dumnezeu cu tine atunci când ești tu în necaz. Și înainte ca să plece de pe acest pământ, David a intrat în multe necazuri și a avut nevoie de mila lui Dumnezeu, extrem de mult!

Apostolul Pavel scrie: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor.” În loc să bombăni și să te plângi, străduie-te să excelezi la locul de muncă și roagă-te pentru bunăvoință din partea șefului. Nu uita: „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului pe care îl îndreaptă încotro vrea.” (Proverbele 21:1). Pentru că David s-a purtat cu bunătate și integritate, în timp ce slujea unui șef de coșmar, Dumnezeu l-a făcut șef! Și când Îl onorezi pe Dumnezeu la locul de muncă, și El va face la fel cu tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 38:1-18


„Sămi răspundă Cel Atotputernic!”, strigase Iov (31.35; comp. cu ceea ce îi spusese Elifaz în cap. 5.1). Ei bine, Dumnezeul pe care Iov Îl credea surd şi inaccesibil îi împlineşte dorinţa, însă nu aşa cum gândea el, ci, în loc săi răspundă la întrebări, Domnul, la rândul Său, îi pune alte întrebări. Putem remarca deseori la Domnul Isus acelaşi fel de a proceda cu cei care I se adresau (Luca 10.2526; 20.24; 20.2124).

Iov avea despre sine o părere înaltă şi, din acest motiv, avea nevoie să fie smerit (31.37). Aceasta urmează să realizeze Dumnezeu prin întrebările Sale: săl ajute pe Iov săşi dea seama de micimea lui şi de adânca lui ignoranţă. Cunoştinţa cercetării (dacă este obiectivă) conduce tocmai la acest rezultat – iată unul dintre motivele pentru care cei mai mari savanţi sunt adesea cei mai modeşti oameni.

Când omul ascultă, Dumnezeu vorbeşte! În răbdarea Sa, Dumnezeu lea acordat, atât lui Iov, cât şi prietenilor săi, timp suficient săşi exprime falsele idei; apoi la împuternicit pe Elihu să le respingă opiniile întrun mod argumentat. Acum, în sfârşit, se face linişte. Dumnezeu poate vorbi şi va avea, bineînţeles, ultimul cuvânt.

Ar fi bine dacă am şti şi noi să ţinem sub tăcere duhul nostru agitat, imposibil de liniştit, pentru ca Dumnezeu să ne poată face săI auzim vocea.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: