Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 26, 2021”

26 Februarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și acum, Israele, ce cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui și să-L iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău?

Și tu, Solomon, fiul meu, cunoaște pe Dumnezeul părintelui tău și slujește-I cu inimă întreagă și cu suflet binevoitor.

Deuteronom 10.12; 1 Cronici 28.9


Biblia conține versete care ne oferă instrucțiuni importante cu privire la felul în care Domnul dorește să-L slujim:

Cu toată inima noastră și cu tot sufletul nostru – A-L sluji cu tot ceea ce avem și suntem, devotându-I întreaga noastră viață.

Cu o inimă întreagă și cu un suflet binevoitor – O inimă împărțită și un suflet care nu este binevoitor nu vor conduce niciodată la o slujire rodnică, plăcută Domnului. El caută slujitori cu inima întreagă și cu suflet binevoitor.

Fără teamă – „Să ne dea să-I slujim fără teamă” (Luca 1.74). Dacă Îl slujim, Îl avem pe Domnul de partea noastră și nu trebuie să ne temem de oameni.

Cu smerenie – „Slujind Domnului cu toată smerenia” (Fapte 20.19). Suntem încredințați că nu putem face nimic fără El. Tot ceea ce avem este un dar de sus. Cunoașterea acestor lucruri ne va ține smeriți.

Cu respect și cu teamă evlavioasă – „Să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect și cu teamă evlavioasă” (Evrei 12.28). Teama evlavioasă îl va conduce pe slujitor să nu facă nimic care nu ar fi plăcut Stăpânului său. Cea dintâi dorință a slujitorului este să-I placă Domnului său și să-L onoreze.

Cu bucurie – „Slujiți Domnului cu bucurie” (Psalmul 100.2). Dacă slujirea noastră este un răspuns al dragostei la dragostea binecuvântatului nostru Mântuitor, ea nu va fi o povară, ci Îl vom sluji cu toată bucuria.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

De ce să-mi mai ziceți Naomi, când Domnul a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic m-a întristat?

Rut 1.21



Naomi s-a întors în Betleem

Naomi provenea dintr-o casă renumită în Israel. Dorind să fugă de foametea din Betleem, ea împreună cu soțul și cei doi fii ai ei s-au mutat în țara Moabului. Dar acolo necazul s-a ținut scai de ea și toți ai ei au murit. A fost acesta un semn al lui Dumnezeu că drumul spre Moab nu a fost după voia Lui?

Apoi Naomi s-a întors la Betleem și a stat rușinată și foarte săracă în fața consătenilor ei, care o numeau Naomi: „Plăcerea mea”.

Din cuvintele ei – care exprimau necazul vieții ei – răzbătea totuși o mângâiere adâncă, chiar dacă pe moment nu o putea vedea: „Cel Atotputernic m-a întristat!”. Ea fusese întristată de Domnul, nu de o soartă dură, nu de situații grele, nu de oameni răi.

În toate situațiile limită, oamenii se întreabă: „Cum poate Dumnezeu să îngăduie așa ceva?”. Naomi nu a întrebat așa. Ea a luat acea suferință din mâna lui Dumnezeu. Astfel, faptul că Cel Atotputernic stă deasupra tuturor lucrurilor i-a fost o mângâiere și ea s-a întors iarăși la El.

Poate am fost dezamăgiți din vina noastră. Cât de bine ar fi dacă am putea spune ca Naomi: Domnul m-a luat în școala Sa, El mi-a trimis această situație!

Dumnezeu a evaluat pozitiv întoarcerea ei, iar Naomi a fost din nou binecuvântată. Îndurarea Lui este pregătită pentru fiecare dintre noi, dacă ne recunoaștem greșeala.

Citirea Bibliei: Numeri 34.1-29 · Matei 18.1-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AJUSTAREA ATITUDINII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„El schimbă vremurile şi împrejurările… El dă înţelepciune…” (Daniel 2:21)


Noi trebuie să înțelegem că vremurile grele nu durează veșnic. Așa cum este de adevărat că Dumnezeu a făcut ca primăvara să urmeze după iarnă, tot la fel „El schimbă vremurile şi împrejurările… El dă înţelepciune…” Vremurile de necaz în care te găsești se vor încheia. Și atunci, vei culege de pe urma lor înțelepciunea de a clădi un viitor mai bun. Uneori, cele mai mari binecuvântări vin din cele mai urâte împrejurări. Apostolul Pavel scrie: „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Corinteni 4:17). Vremurile grele nu durează, dar oamenii „grei” (puternici) – da! Din cele mai mari încercări rezultă cele mai extraordinare mărturii.

Nu lua hotărâri majore în timpul furtunii. Gândurile și sentimentele o iau deseori razna în mijlocul unei crize; în astfel de vremuri trebuie să ai grijă ce decizii iei. Păstrează-ți calmul, disciplinează-te să te concentrezi pe ceea ce poți face, și încrede-te în Dumnezeu – care face ceea ce tu nu ești în stare! Așa cum o eroare de pilotaj poate face ca avionul să fie deturnat de la destinația planificată, sau să fie obligat să facă o aterizare forțată, periculoasă, la fel o decizie greșită poate deturna sau poate întârzia împlinirea destinului tău. Așteaptă ca emoțiile să se potolească, înainte să iei o hotărâre.

Poate nu vei avea la dispoziție această opțiune de fiecare dată, dar, pe cât posibil, lasă ca deciziile semnificative să aștepte până când trece furtuna. Așa cum vântul suflă sălbatic în timpul unei furtuni, gândurile tale pot deveni sălbatice și frenetice și nu e cel mai bun moment să faci declarații cruciale. Ce ar trebui să faci? Apostolul Pavel răspunde: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu… Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:6-7).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 12


Psalmul 12 redă suferinţa unui suflet copleşit de sentimentul nedreptăţii carel împresoară. David, cel care la compus, a avut nenumărate ocazii să o probeze personal. Duplicitatea şi ura geloziei lui Saul (1 Samuel 18.17…), intenţiile laşe ale locuitorilor Cheilei (1 Samuel 23.12), dubla trădare a zifiţilor (1 Samuel 23.19; 26.1), precum şi cea a lui Doeg edomitul (22.910), cea mai mârşavă dintre ele, dispreţuitoarea nerecunoştinţă a lui Nabal (1 Samuel 25.1011), toate acestea nul puteau lăsa pe David indiferent. Cu siguranţă, de fiecare dată a putut experimenta şi preţiosul răspuns divin: voi pune în siguranţă pe cel împotriva căruia se suflă (v. 5; comp. Psalmul 10.5).

Însă, în timp ce propria măsură de adevăr, în cel privea pe David, nu era deloc perfectă (vezi 1 Samuel 20.6; 21.2), sfinţenia Domnului Isus Îi conferea în totalitate abilitatea de a percepe viclenia şi falsitatea vrăjmaşilor Săi (despre care Luca 20.20 ne dă un exemplu).

Cu cât un creştin va sta mai drept în lumină, cu atât va simţi mai mult atmosfera coruptă a acestei lumi. Tot aşa se va întâmpla şi la contactul cu limba mincinoasă, ipocrită şi orgolioasă a oamenilor (v. 2,3), iar aceasta îl va ajuta să aprecieze mai bine curăţia şi valoarea practică a cuvintelor Dumnezeului său (v. 6): „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17.17; Psalmul 119.140).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: