Mana Zilnica

16 Februarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Credința este siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute.

Evrei 11.1

Acest verset arată nu ceea ce credința este în mod abstract, ci ceea ce ea face în practică. Ea este „siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute”. Cuvântul „siguranță” poate fi tradus cu „substanțiere”. Credința este deci ca un telescop, prin care putem vedea certitudinile nevăzute despre care Dumnezeu vorbește, făcându-le reale pentru noi, dându-ne siguranță cu privire la ele și făcându-le să aibă substanță în inimile noastre.

Înainte de a vorbi despre felul cum credința a lucrat în cei din vechime, citim câteva cuvinte care ne sunt adresate nouă înșine. Versetul 3 spune: „Prin credință înțelegem”, iar înaintea noastră sunt aduse lucrurile din creație. Aceasta este o afirmație foarte importantă! În zilele apostolice, credința de obște a creștinilor era că „lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Mai este această credință comună tuturor creștinilor și astăzi? Tocmai am văzut cum credința este „o convingere despre lucrurile nevăzute”. Înțelegem deci că doar credința ne poate oferi o înțelegere corectă asupra lucrurilor pe care nu le vedem. Cu secole în urmă, lumea filosofică era plină de teorii bizare cu privire la originea creației. Teorii la fel de bizare umplu mințile filosofice și astăzi.

Toate aceste teorii, antice și moderne, consideră ca de la sine înțeles faptul că lucrurile care se văd au fost făcute tot din lucruri care se văd, iar procesul prin care ele au fost făcute a primit numele de evoluție. Filosofii și oamenii de știință sunt foarte deștepți și, în special în aceste zile, au la dispoziție echipamente ultraperformante pentru cercetările lor. Le lipsește însă un singur lucru, dar care este singurul care contează. Le lipsește credința, care cu adevărat poate face pe cineva să înțeleagă. Prin credință noi înțelegem originea creației. Fără credință n-am putea-o înțelege deloc.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine ești, Doamne?, am zis eu [Saul]. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”.

Fapte 26.15

„Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”

Isus Hristos Se prezintă aici în cuvinte scurte, dar cuprinzătoare.

„Eu sunt Isus.” – Aceste cuvinte sunt ușor de înțeles. Isus Hristos este Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Dar aici El Se prezintă ca Om, ca tâmplarul din Nazaret, ca Cel care este respins, ca Omul de pe cruce, care trăiește acum în slava cerului.

„Pe care tu Îl prigonești.” – Dumnezeu i-a vorbit aici direct lui Saul: Saule, știi tu ce faci? Știi tu împotriva cui se îndreaptă toată ura ta? Tu crezi că urmărești și omori niște oameni rătăciți. Dar ei sunt ucenicii Mei, urmașii Mei. Saule, tu pe Mine Mă prigonești! Ei Îmi aparțin Mie, aparțin de Adunarea Mea. Mânia ta, ura ta Mă lovește pe Mine! Când suferă o parte din trup, tot trupul suferă. Tu Mă lovești pe Mine, când prigonești Adunarea Mea. Suferințele ei Mă ating pe Mine și Mă determină să acționez.

Acest răspuns l-a lovit pe Saul și a produs o schimbare în viața lui. Acolo era o putere care l-a oprit și l-a aruncat la pământ, dar totodată acolo era dragostea, care l-a învăluit și l-a făcut să se întoarcă la El. Isus Hristos i-a arătat aici lui Saul că El îi iubește pe ai Săi.

Și astăzi, oamenii vorbesc împotriva lui Isus Hristos, Îl resping și Îl batjocoresc – pe El și pe urmașii Lui. În multe țări, ei îi prigonesc pe creștini. Dar Isus Hristos este neschimbat și îi spune fiecărui „saul” din zilele noastre: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. „Cine vă respinge pe voi pe Mine Mă respinge; iar cine Mă respinge pe Mine respinge pe Cel care M-a trimis pe Mine” (Luca 10.16).

Citirea Bibliei: Numeri 26.35-65 · Matei 15.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă.” (Proverbele 13:16)

Dacă îți aloci timp pentru a dobândi cunoștințe, vei fi pregătit pentru ocaziile pe care ți le aduce viața. Dacă nu ești pregătit, ele vor trece pe lângă tine și vor ajunge la alții. Dumnezeu a zis: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6). Să observăm încă trei beneficii ale gândirii strategice:

1) Gândirea strategică te pregătește pentru viitor. Niciunul dintre noi nu știe ce-i va aduce ziua de mâine. „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi.” (Proverbele 27:1). Singurul lucru care este mai rău decât nesiguranța zilei de mâine este să nu ai niciun plan și nicio strategie pentru viața ta.

2) Gândirea strategică reduce marja de eroare. Când vorbești fără să gândești, mărești marja de eroare. E ca și cum un jucător de golf se apropie de bilă și o lovește înainte de a balansa crosa. Faptul că aliniezi greșit crosa cu câteva grade îți poate trimite mingea în altă direcție decât gaura, sau cu mulți metri dincolo de țintă. Gândirea strategică îți aliniază faptele cu obiectivele, la fel cum alinierea crosei la golf te ajută să trimiți mingea cât mai aproape de gaură. Cu cât ești mai bine aliniat la țintă, cu atât mai mari sunt șansele să mergi în direcția bună.

3) Gândirea strategică îți oferă credit în fața oamenilor. Un director executiv a glumit: „Compania noastră are un plan pe termen scurt și un plan pe termen lung. Planul nostru pe termen scurt este să ne menținem pe linia de plutire, suficient de mult timp ca să ajungem la planul pe termen lung!” Aceasta nu poate fi numită strategie, dar cu toate acestea este locul în care ne aflăm mulți dintre noi.

Persoana care își face planuri împreună cu Dumnezeu este cea care are putere. Oricare ar fi activitatea în care ești implicat, gândirea strategică este esențială pentru reușită. Cere-I și astăzi lui Dumnezeu călăuzire în sensul acesta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 2

Psalmii 1 şi 2, complementari unul altuia, servesc drept introducere a întregii cărţi. Ei pun în evidenţă cele două mari păcate comise de Israel prin refuzul dublei mărturii date de Dumnezeu poporului: neascultare faţă de legea Sa (Psalmul 1) şi respingerea Fiului Său (Psalmul 2).

Psalmul 2 ne ajută săL descoperim pe Dumnezeu având gândurile îndreptate spre Cel care este „Unsul Său” (v. 2), „Împăratul Său” (v. 6), „Fiul Său” (v. 7,12 citate în Fapte 13.33) şi veghind ca Isus să fie onorat pe acelaşi pământ pe care a fost şi dispreţuit. Odinioară, „Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel” sau strâns împotriva Lui (Fapte 4.2528); crucea Sa a purtat batjocoritoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor” (Ioan 19.19), prin care oamenii ar fi vrut săI transmită lui Dumnezeu: „Iată ce facem din Împăratul Tău”.

Întro zi viitoare însă, chiar în timpul revoltei deschise a naţiunilor, va apărea Împăratul cel drept pe care Dumnezeu Îl rezervă pentru acest pământ (Psalmul 89.27,28).

De aceea, încă de la începutul cărţii Psalmilor, pentru al încuraja pe cel credincios în necazurile sale, Dumnezeu Se prezintă (v. 6) ca dominând întreaga scenă a evenimentelor, dirijând totul spre gloriosul Său ţel final.

Să reţinem îndemnul din v. 11: „Slujiţi Domnului cu teamă”. „Cu bucurie”, spune de asemenea Psalmul 100.2. „Din toată inima voastră”, completează 1 Samuel 12.20.