18 Februarie 2021
Noe era de cinci sute de ani; și Noe a născut pe Sem, pe Ham și pe Iafet.
Sem era de o sută de ani și a născut pe Arpacșad, la doi ani după potop.
Geneza 5.32; Geneza 11.10
Dacă pe cei drepți îi chinuie faptul că trebuie să trăiască în mijlocul celor nelegiuiți, ce trebuie să fi fost pentru Noe? Nelegiuirea umplea pământul și doar Noe umbla cu Dumnezeu (Geneza 6.5-9). El trebuie să fi suferit foarte mult văzându-i pe vecinii, pe prietenii și pe rudele sale cum nesocoteau căile lui Dumnezeu și cum alegeau să trăiască în corupție și în violență.
Într-o astfel de lume s-au născut cei trei fii ai lui Noe: Iafet, cel mai în vârstă (Geneza 10.21), apoi Sem și apoi Ham. Compararea unor pasaje descoperă un lucru încurajator cu privire la Noe, ca tată. El și-a început familia la vârsta de cinci sute de ani, în anul în care Dumnezeu i-a spus despre judecata care avea să vină (Geneza 6.10-14). Iafet trebuie să fi fost doar un prunc atunci când Noe a auzit pentru prima dată de construcția unei corăbii. O sută de ani mai târziu, când Noe avea șase sute de ani, a venit potopul (Geneza 7.6).
Ce a făcut Noe atunci când Dumnezeu i-a spus că lumea era atât de rea, încât urma să fie condamnată? A continuat să aibă copii! Dacă la doi ani după potop al doilea fiu al său, Sem, avea o sută de ani, înseamnă că acesta era cu doi ani mai tânăr decât Iafet, iar Ham era încă și mai tânăr. În ciuda răutății din lume, Noe a știut că se putea încrede în Dumnezeu pentru copiii săi.
Corupția din zilele noastre pare să fie similară cu cea din zilele lui Noe. Unii au privit la aceste împrejurări și au decis să nu aibă copii într-o asemenea lume. Însă, în orice perioadă, familia a fost întotdeauna un far pentru Dumnezeu. În mijlocul violenței și al degradării morale, Îl putem onora pe Domnul crescând fii și fiice într-un cămin în care să domnească o atmosferă de evlavie, de demnitate și de dragoste. Să ne încredem în Dumnezeu pentru copiii noștri, așa cum s-a încrezut Noe!
S. Campbell
Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este … umbră de mutare.
Iacov 1.17
Henry Martyn (1)
Henry Martyn (1781-1812) a fost un creștin care s-a dedicat ca misionar în India Britanică și în Persia. Tânăr fiind, era atras de matematică și de limbi străine, ceea ce l-a determinat să meargă la studii la Cambridge. A primit cea mai înaltă distincție academică oferită la Cambridge tinerilor matematicieni, devenind imediat profesor la Colegiul St. John. Era un creștin serios, trăind în rugăciune și în apropiere de Dumnezeu: „Cât de dulce este să umbli cu Isus; am descoperit raiul aici, pe pământ; nu este lucrare mai plăcută decât să mă rog și să trăiesc dăruindu-mă cu totul în slujba lui Dumnezeu„, spunea Henry.
În timp ce se pregătea să studieze dreptul, a citit despre viața misionarului David Brainerd și a auzit vorbindu-se despre lucrările pe care le face Dumnezeu în India prin misiunea lui William Carey. A dus o mare luptă interioară gândindu-se la succesul pe care l-ar putea atinge în cariera lui, însă în cele din urmă a hotărât să devină misionar.
După patru ani de pregătiri și de perfecționare a limbii hinduse, timp în care devenise pastor, a plecat în India, ca misionar și capelan pentru soldații din regatul Marii Britanii. De foarte multe ori când predica într-o biserică sau grupurilor de misionari, spunea: „Noi suntem lumini în lume, de aceea sentimentele și viețile noastre trebuie să demonstreze chemarea noastră divină!„.
„Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte și să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5.16).
Citirea Bibliei: Numeri 28.1-31 · Matei 15.21-28
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AI PROBLEME CU SOMNUL? – Fundația S.E.E.R. România
„Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24)
Insomnia este un lucru jalnic. La ora actuală, ea afectează între 30 și 50% din populație. Când ai insomnie, îți este groază să mergi la culcare, te zvârcolești toată noaptea și în următoarea zi ești obosit. Și când situația continuă săptămâni întregi și chiar luni, te poate deprima și îți poate lua bucuria. Treci cumva prin așa ceva chiar acum? Atunci, lasă-L pe Dumnezeu să te ajute. Cuvântul Său spune că „prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2). Promisiunea Sa, pentru tine, este aceasta: „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24)
Dacă ești dependent de pastile de dormit, Marele Doctor te poate vindeca. Fă din rugăciunea aceasta și rugăciunea ta astăzi: „Tată, fă ca lumina Ta să scoată la iveală cauza lipsei mele de somn. Oricare ar fi anxietățile care mă împiedică să intru în starea de somn binefăcător, le arunc asupra Ta așa cum mi-ai spus, știind că îți pasă de mine (vezi 1 Petru 5:7). Liniștește-mi gândurile care o iau la goană și care nu-mi dau pace. Ajută-mă să stau liniștit, pentru că Tu ești Dumnezeul meu (vezi Psalmul 46:10). Ascult de porunca Ta de-a nu mă îngrijora de nimic, și mă rog pentru toate lucrurile. Așa că, aduc toate nevoile mele înaintea Ta și Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut deja. Cuvântul Tău mă asigură că dacă voi face asta, voi experimenta pacea Ta, care este mai extraordinară decât poate mintea omenească să priceapă și care îmi va păzi gândurile și inima (vezi Filipeni 4:6-7). Voi merge astăzi la culcare fără teamă sau neliniște, prin credința în Cuvântul Tău, și mă voi bucura de vise plăcute. Da, mă voi culca și voi dormi deoarece Tu, Doamne, mă vei păzi (vezi Psalmul 4:8). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”
de Jean Koechlin
Psalmul 4
În Psalmul 3 Lam putut observa pe Domnul ca fiind protecţia celui credincios. În Psalmul 4, Domnul este partea sa.
Omul evlavios are asigurarea că Dumnezeu la ales pentru Sine (v. 3), că „la introdus în favoarea Sa” (v. 3, lit.). Dar el încă se află în mijlocul unei lumi în care domnesc deşertăciunea şi minciuna (v. 2) şi deci nu poate decât să sufere aici… „Cine ne va arăta binele?” este întrebarea care răsună adesea întro astfel de lume (v. 6). „Binele” acesta nul vom găsi în jurul nostru şi, cu siguranţă, nici în noi înşine! Singurul bine adevărat este cel pe care Dumnezeu îl face. Numai El ne poate da expresia desăvârşită a binelui, prin viaţa Fiului Său, a „Omului evlavios” prin excelenţă, singurul despre care se poate spune: „Toate le face bine” (Marcu 7.37).
Dumnezeu este izvorul oricărui bine, dar şi al oricărei bucurii adevărate. „Tu miai pus bucurie în inimă„, declară psalmistul (v. 7): este bucuria care nu depinde de abundenţa bunurilor materiale, după cum aflăm şi din sfârşitul versetului (comp. cu Habacuc 3.17,18). Filipeni 4, capitol ce ne îndeamnă să ne bucurăm întotdeauna în Domnul, este totodată şi capitolul care ne aminteşte că un credincios poate fi la fel de fericit în lipsuri, ca şi în belşug (Filipeni 4.4,12). Bucuria divină poate umple sufletul chiar în mijlocul necazului; împrejurările nu o afectează, cu siguranţă, deoarece izvorul ei este în Cel care nu Se schimbă (Evrei 13.8).
Mana Zilnica 