27 Februarie 2021
Deci, după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”. El I-a spus: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc”. El i-a spus: „Paște mielușeii Mei”.
Ioan 21.15
După învierea Sa, Domnul a avut o întâlnire personală cu Petru. El i-a trimis un mesaj special prin femei în dimineața învierii (Marcu 16.7), însă i S-a arătat în mod personal mai târziu (Luca 24.34). Un văl a fost tras peste această întâlnire sacră, însă nu ne îndoim că ea a constituit mijlocul de restabilire a sufletului lui Petru și de întărire a inimii lui.
Acum vedem restabilirea sa publică și confirmarea sa în slujba de apostol. Experiența sa de aici cu siguranță că nu a fost uitată niciodată de Petru. Ea a descoperit grija tandră a Domnului față de cel care se lepădase de trei ori de El și pe care acum l-a condus la o întreită mărturisire a credinței și a dragostei lui. De asemenea, Domnul l-a asigurat că într-o zi avea să meargă în închisoare și la moarte pentru El. Niciodată n-avea să mai fie Petru rușinat de legătura sa cu Domnul Isus. Dimpotrivă, el avea să înțeleagă pe deplin faptul că orice binecuvântare, temporală sau veșnică, se găsea în El (Fapte 4.12). Chiar și marele păcat de a-L tăgădui și de a-L crucifica pe Cel Sfânt și Drept (Fapte 3.14,15) putea fi iertat pe deplin, dacă cel vinovat se întorcea la Dumnezeu cu pocăință și căuta iertarea păcatelor în numele Lui (Fapte 2.3; 3.19).
De asemenea, prin această experiență au învățat și ceilalți apostoli că nu aveau niciun motiv să-l trateze cu rezervă pe fratele lor care greșise; căci dacă Hristos, de care el se lepădase, Și-a exprimat într-un mod atât de deschis încrederea în Petru, și ei puteau să-l considere pe deplin restabilit în slujba pe care părea că o pierduse.
H. A. Ironside
Multe căi i se par drepte omului, dar la urmă sunt căi ale morții.
Isus i-a zis: Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Proverbe 16.25; Ioan 14.6
„Pista morții”
În urmă cu mulți ani, într-o dimineață de iarnă, doi bărbați au ponit la drum spre o nouă tabără de mineri, aflată în partea superioară a Peninsulei Michigan, care însă era încă nelocuită. În timpul nopții, zăpada acoperise urmele lăsate de alți călători.
Totuși, bărbații au pornit încrezători înainte. Timpul trecea și pădurea devenea tot mai deasă. Pentru că erau în pădure și din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, cei doi nu s-au mai putut orienta după soare. Puțin neliniștiți, au mers totuși mai departe.
În sfârșit, au descoperit deodată urme proaspete în zăpadă: doi oameni mergeau la distanță mică de ei înaintea lor. Păstrând liniștea, ei au grăbit pasul. După o oră de mers au fost siguri că sunt aproape de țintă.
Dar s-a instalat amurgul și tabăra nu se vedea nicăieri. Atunci, în fața lor s-a mișcat o umbră. Instinctiv au dus mâna la armă. Umbra era de fapt un indian, care le-a vorbit într-o engleză stâlcită: „Bărbații albi sunt pierduți pe pista morții”. Atunci au înțeles eroarea lor: urmele pe care le urmaseră erau propriile lor urme; umblaseră în cerc!
Multor oameni li se întâmplă ca celor doi bărbați: speră să ajungă în cer, dar se orientează numai după ei înșiși și după mintea lor. Astfel, se află pe „pista morții”! Numai dacă ne orientăm după Isus, vom ajunge în cer la Dumnezeu. „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”!
Citirea Bibliei: Numeri 35.1-34 · Matei 18.15-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AJUSTAREA ATITUDINII (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:6)
Dacă vrei să ai o atitudine potrivită, păstrează legătura cu turnul de control. Controlorii de trafic aerian văd imaginea de ansamblu când vine vorba despre ceea ce se petrece pe cer. Ei dețin cunoștințele și autoritatea de a le spune piloților să încetinească sau să mărească viteza, să zboare mai sus sau mai jos, să evite sau să navigheze prin furtună ori să aleagă rute alternative. În mod uimitor, controlorii de trafic aerian din Marea Britanie gestionează peste 2,5 milioane de zboruri în fiecare an – o medie de peste 7.000 în fiecare zi. De fapt, recordul celei mai aglomerate zile a fost ziua de 5 iulie 2019, când au gestionat 8.863 de zboruri! Ei gestionează zborurile comerciale, private, militare, trafic aerian cargo, taxi aerian, și chiar vehiculele de pe aeroport. Cu atâtea avioane care decolează și aterizează în fiecare minut, piloții trebuie să păstreze legătura cu turnul de control.
În mod similar, tu trebuie să păstrezi legătura cu Dumnezeu – Cel care are imaginea de ansamblu a vieții tale și care orchestrează toate lucrurile privitoare la tine. El Se asigură că tot ce trebuie să se întâmple, se întâmplă la vremea potrivită și se mișcă în ritmul și cu viteza potrivite ca să ajungi în siguranță la destinația pe care a plănuit-o pentru tine! De aceea, comunicarea cu Dumnezeu ar trebui să se afle în capul listei cu lucruri pe care le ai de făcut. El te va ajuta să navighezi prin suișurile și coborâșurile vieții și să-ți croiești drum prin zilele furtunoase ale vieții tale, chiar și atunci când nu poți vedea următorul pas pe care trebuie să-l faci. Pe scurt, și azi – „recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.”
de Jean Koechlin
Psalmul 13
Despre necazul pe carel va traversa rămăşiţa lui Iuda în timpurile apocaliptice, Domnul Isus declară că nu a mai fost altul asemenea lui de la începutul creaţiei… şi nici nu va mai fi vreodată. Putem deci înţelege acest strigăt al neliniştii: „Până când?”, repetat de patru ori la începutul acestui psalm şi, de asemenea, în mulţi alţii. Ca răspuns, Domnul va face o scurtare a acelor zile pe pământ (acţiunea va avea loc în grabă: Marcu 13.20; Romani 9.28).
Deşi niciodată nu poate cunoaşte vreun asemenea necaz, potrivit promisiunii Domnului (Apocalipsa 3.10), un creştin sar putea afla pentru un timp, mai lung sau mai scurt, în descurajare şi sar putea gândi că Dumnezeu la uitat sau că Îşi ascunde intenţionat faţa de el (v. 1). Aceasta ni se poate întâmpla şi nouă. Cum să ieşim atunci dintrun astfel de tunel întunecos? Mai întâi, să încetăm să ne mai frământăm şi să ne mai consultăm cu mâhnire propria inimă (v. 2), pentru că aceasta nu ne va aduce niciun răspuns, ci doar oboseală şi nelinişte (1 Samuel 27.1). Mai curând să ne amintim de acest strigăt de biruinţă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie…?” (Romani 8.35…). Amintirea de bunătatea şi de mântuirea Sa, iată secretul pentru a ne recăpăta încrederea şi bucuria (v. 5)!
Mana Zilnica 