23 Februarie 2021
Toți cei numărați dintre leviți, pe care i-au numărat Moise și Aaron după porunca Domnului, după familiile lor, toți cei de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus erau douăzeci și două de mii … Și Moise a numărat pe toți cei întâi-născuți dintre fiii lui Israel, cum îi poruncise Domnul … Și toți întâii-născuți de parte bărbătească, după numărul numelor, de la vârsta de o lună în sus, după numărătoarea lor, au fost douăzeci și două de mii două sute șaptezeci și trei … Și pentru cei răscumpărați, cei două sute șaptezeci și trei dintre întâii-născuți ai fiilor lui Israel, care depășesc numărul leviților, să iei cinci sicli de fiecare cap; să-i iei după siclul sfântului locaș.
Numeri 3.39,42-47
Leviții (6) – Numărătoarea
Dumnezeu îi cruțase pe întâii-născuți ai israeliților în Egipt, care fuseseră puși la adăpostul sângelui mielului pascal. El îi sfințise astfel pentru Sine Însuși. Acum însă i-a luat pe leviți în locul acestor întâi-născuți. Cei 273 de întâi-născuți care depășeau numărul leviților au trebuit să fie răscumpărați cu prețul de cinci sicli de argint, de persoană. Acesta este unul dintre pasajele care ne arată că, peste tot în Scriptură, argintul este o imagine a răscumpărării. Când au fost numărați toți oamenii de război, de la douăzeci de ani în sus, fiecare a trebuit să plătească o jumătate de siclu de argint, ca preț de răscumpărare (Exod 30.11-16; 38.25-28).
Vedem aici cât de prețios pentru Dumnezeu era fiecare individ în parte, slujitor sau potențial slujitor al Domnului, chiar și copiii în vârstă de doar o lună. Prețul răscumpărării pentru fiecare întâi-născut din Israel, peste numărul leviților, era de zece ori mai mare decât cel plătit pentru fiecare războinic. Domnul îi prețuiește pe copiii noștri și le poruncește părinților să-i crească în disciplina și în mustrarea Domnului. Atât Ieremia, cât și Pavel au fost obiecte ale interesului Domnului încă din pântecele mamelor lor. Samson, Samuel și Ioan Botezătorul au fost nazirei din pântecele mamei. Domnul Isus i-a luat pe copilași în brațe și i-a binecuvântat. El poruncește azi părinților creștini: „Ia copilul acesta și alăptează-Mi-l, și îți voi plăti” (Exod 2.9).
E. P. Vedder, Jr.
Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu.
Romani 3.10,11
„Verdict onest”
Georg Friedrich Händel (1685-1759) a fost unul dintre cei mai străluciți compozitori ai stilului baroc. Caracterul său impulsiv a dat însă ocazia mai multor anecdote spuse pe seama lui. Astfel, Händel a cumpărat odată la un preț mic un tablou, pe care îl considera a fi un tablou autentic de Rubens. Când cunoscătorii au contestat autenticitatea tabloului, Händel a scris o scrisoare unui cunoscut expert în artă:
„Stimate domn, am cumpărat de curând la un preț mic un tablou minunat al lui Rubens. Sunt unii care îndrăznesc să afirme că minunatul tablou ar fi o copie. Gândiți-vă: o copie! Ce afirmație nemaiauzită! Eu sunt ferm hotărât ca următorului care va îndrăzni să mai afirme așa ceva să-i rup câteva coaste. Vă rog să veniți curând la mine! Pentru mine este foarte important să aud verdictul dumneavoastră onest despre tablou!” Dar amenințarea din scrisoare punea la îndoială dacă Händel chiar dorea să audă un „verdict onest”.
Iar noi? Putem suporta adevărul fără înflorituri? Verdictul lui Dumnezeu este acesta: „Căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu”. Dar urmează oferta harului Său: „Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.23,24).
Dacă recunoaștem sentința lui Dumnezeu și primim mântuirea oferită de Dumnezeu în Isus Hristos, vom fi salvați pentru veșnicie. Omul nu trebuie să se facă mai bun înainte de a veni la Dumnezeu. Dumnezeu îl primește, în harul Său, pe cel păcătos, dacă acesta vine la El cu sinceritate și își recunoaște vina.
Citirea Bibliei: Numeri 32.1-42 · Matei 17.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREDINȚA – Fundația S.E.E.R. România
„Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)
Ajutați-mă să definim credința într-un mod cât se poate de clar pentru toți. Biblia spune (Evrei 11:1) că ea este „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Credința nu este o nădejde goală sau pur și simplu o mărturisire pozitivă a ceva ce dorim să fie adevărat. Credința înseamnă să vezi un anumit lucru ca pe-o realitate, în ciuda faptului că încă nu se poate vedea. Biblia spune că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu care „cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17).
Pe baza acestui verset, unii cred că orice lucru pe care și-l doresc îl pot aduce în existență prin vorbire. Oare așa să fie? Să analizăm versetul și ne vom lămuri. Avraam l-a adus pe Isaac în existență prin vorbire, sau Dumnezeu a făcut-o? Avraam pur și simplu L-a crezut pe Dumnezeu, a acționat conform promisiunii Sale și drept consecință s-a născut Isaac. „Fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească” (Romani 4:19-21).
Credința ta trebuie să fie în Dumnezeu și în Cuvântul Său! Credința nu are nicio putere creatoare intrinsecă; ea doar afirmă ceea ce există deja în lumea nevăzută și ceea ce a promis Dumnezeu, știind că se va întâmpla la timpul hotărât de El, pentru că aceasta este voia Lui. Orice lucru invoci prin credință trebuie să se bazeze pe ceea ce Dumnezeu ți-a promis deja în Cuvântul Său! Și cum poți dezvolta acest tip de credință? Citind Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
de Jean Koechlin
Psalmul 9
Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor” v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi” (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. În adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul Sa aşezat („şade„) pe tron; „Şia pregătit tronul Său pentru judecată” (v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu lea uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mutlaben: „notă” Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său. O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.
În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii Împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce Îi va fi făcut Lui Însuşi.
Mana Zilnica 