Mana Zilnica

13 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, după ce Aaron și fiii lui vor fi terminat de acoperit sfântul locaș și toate uneltele sfântului locaș, când va fi să plece tabăra, după aceea să vină fiii lui Chehat să-l poarte, dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară … Aaron și fiii săi să intre și să-i așeze pe fiecare la lucrul său și la îndatorirea sa. Dar ei să nu intre să vadă lucrurile sfinte, nici măcar o clipă, ca să nu moară.

Numeri 4.15,19,20

Leviții (8) – Slujba lor

În călătoria din Egipt către Canaan, leviților li s-a încredințat misiunea de a transporta cortul și toate obiectele lui de-a lungul pustiei. Fiecare levit avea trasată o sarcină clară din partea preoților. După ce preoții demontau cortul și îi acopereau toate obiectele și componentele, fiii lui Chehat transportau toate aceste obiecte, de la marele altar de aramă, până la cele mai mici mucări din aur. Fiecare dintre ei transporta ceea ce îi fusese atribuit, singur sau împreună cu alții.

Celelalte două familii de leviți își aveau și ele atribuțiunile lor. Gherșoniții transportau perdelele, frânghiile și pânzele curții. Merariții aveau responsabilitatea de a căra scândurile, stâlpii și soclurile. Acestor două familii li s-au dat boi și care, pentru a căra toate acele lucruri. Ele porneau la drum între cele două grupări dintâi ale semințiilor și așezau cortul înainte ca chehatiții să ajungă cu obiectele cortului.

Și noi avem fiecare responsabilitatea noastră personală în slujba pentru Domnul. El ne trasează fiecăruia sarcinile și atribuțiunile. Mari sau mici, importante sau nesemnificative, toate sunt trasate de El și El Însuși ne va răsplăti pentru împlinirea lor. „De la Domnul veți primi răsplata moștenirii; slujiți Domnului Hristos!” (Coloseni 3.24). Să-I slujim din inimă și să-I slujim bine!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Ioan 14.6

Multe căi – o Cale

Toți oamenii merg pe o anumită cale. Unul urmărește cariera sa profesională, altul se dedică hobby-ului său. Un altul aleargă de la o plăcere la alta. Dacă Dumnezeu nu este inclus în aceste căi, atunci ele duc la pierzarea veșnică.

Dacă vă găsiți pe o astfel de cale, vă rugăm să luați aminte la acest verset biblic: „Să se lase cel rău de calea lui și omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând” (Isaia 55.7).

Mulți pornesc pe o cale pe care ar dori ca prin strădaniile lor să ajungă la Dumnezeu. Unul își impune anumite obligații și trăiește strict religios. Altul este de părere că printr-o viață cumsecade poate câștiga favoarea lui Dumnezeu. Un altul face binefaceri și dorește ca prin sponsorizările sale să-și câștige un loc în cer. Dar toate aceste căi nu duc la Dumnezeu.

Dacă sunteți pe una dintre aceste căi, dorim să vă spunem că există o singură cale spre Dumnezeu! Această cale este o Persoană: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! „Căci este … un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.5,6). El a venit în lume, pentru ca, prin moartea Sa, oamenii să fie salvați de la pierzarea veșnică și să fie readuși la Dumnezeu. „Hristos … a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18). Cine crede în Hristos Domnul ajunge la Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 5.22-33 · Matei 22.15-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE VA IERTA ȘI TE VA RESTAURA – Fundația S.E.E.R. România

„Trestia frântă n-o va zdrobi” (Isaia 42:3)

Chiar dacă ești amator de știri senzaționale (fie și istorice), poate că totuși n-ai auzit despre „dezastrul melasei” din Boston… În 15 ianuarie 1919, un rezervor din oțel conținând peste 10 milioane litri de melasă topită a explodat. Un val de sirop de aproape 10 m înălțime a măturat oameni și animale, a distrus clădiri, a zdrobit vagoane de marfă și mașini. Uriașa cisternă, cu înălțimea de 15 m și circumferința de 75 – fusese proiectată greșit. Reprezentanții companiei au reacționat la crăpăturile care apăreau constant, revopsind cisterna într-o culoare asemănătoare cu cea a melasei; filosofia lor era „ce nu se vede, se uită.” Acești oficiali știau că acolo era un mare risc, dar n-au făcut nimic în această privință. Dezastrul descris de un autor ca fiind „Valul întunecat” a ucis 21 de persoane și a rănit alte 150.

Putem extrage două învățături importante din această istorie.

Prima: dă atenție fisurilor din caracterul tău; ceea ce ignori azi, s-ar putea să te distrugă mâine.

A doua: indiferent cât de tare ești zdrobit, dacă te întorci la Dumnezeu, El te va repune pe picioare.

Prorocul Isaia a spus: „Trestia frântă n-o va zdrobi.” Aceste cuvinte înfățișează blândețea și harul lui Dumnezeu, atunci când Se apleacă să te ridice și să te vindece. Poate ai impresia că păcatul tău este prea mare și că te-ai îndepărtat prea tare de El. Nu, „Dumnezeu este… încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie.” (Exodul 34:6). „Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei!” (Osea 14:4). „El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.” (Mica 7:18-19).

Astăzi, Dumnezeu te iartă și te restaurează, dacă vrei și-i ceri acest lucru!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 26

În Psalmul 25, credinciosul avea de mărturisit păcate (v.7, 11 şi 18), iar rugăciunea lui era: „Condu-mă în adevărul Tău”. În Psalmul 26, tonul se schimbă; credinciosul stă înaintea Domnului cu o conştiinţă curată (v. 1,2) şi poate declara: „Am umblat în adevărul Tău„ (v. 3). El este unul dintre acei fericiţi care, potrivit Psalmului 1.1, nu s-a asociat cu cei care fac răul (v. 4,5). Toate gândurile îi sunt absorbite de o preocupare sfântă, cea ilustrată în v. 6 şi 7. Cu mâinile spălate în ligheanul de aramă, altfel spus, după ce sa judecat pe sine, el înconjoară altarul, privind sub toate aspectele lucrarea de la cruce şi pe Cel care a fost Jertfa desăvârşită. Gura i se deschide pentru a lăuda şi a istorisi „toate minunile„ făcute prin har (v. 7).

Viaţa creştină nu constă numai în scoaterea din nelegiuire. Odată curăţit de „vasele de ocară”, copilul lui Dumnezeu îi caută
şi îi găseşte pe aceia care, împreună cu el, „cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2.2122). Aici, credinciosul care a urât „adunarea celor care fac răul„ (v. 5) se bucură de locuirea gloriei Dumnezeului său şi-L binecuvântează pe Domnul „în adunări„ (v. 12). Constituie o bucurie pentru inima noastră prezenţa Domnului Isus în adunarea a doi sau trei strânşi în Numele Lui (Matei 18.20)?