Mana Zilnica

Oriunde se muncește este și câștig, dar vorbirea cu buzele duce la lipsă. Bogăția este o coroană pentru cei înțelepți.
Proverbe 14.23,24

Ștergătorul de parbriz

Știați că brevetul pentru inventarea ștergătorului de parbriz aparține unei femei pe nume Mary Anderson? Această femeie, din cauza serviciului, mergea foarte des cu tramvaiul și a observat că șoferii acelor timpuri erau nevoiți să deschidă fereastra tramvaiului, atunci când ploua, pentru a reuși să vadă drumul. Astfel, ea a conceput un dispozitiv, ca un braț, care să poată fi acționat din mașină, cu ajutorul unui levier. În noiembrie 1903, Mary Anderson a primit patentul pentru un dispozitiv care putea curăța zăpada, apa de ploaie și zloata de pe un parbriz, folosind o manetă aflată în interiorul mașinii. În anul 1916, acesta a devenit o dotare standard pentru toate mașinile produse în SUA.

Ștergătorul de parbriz nu mai trebuie inventat. Toți conducătorii auto sunt beneficiarii muncii acestei femei. Din perspectiva biblică, munca este o binecuvântare care duce înainte pe calea vieții. Și voi, tinerilor, care vă aflați poate la începutul unei cariere, sunteți chemați să vă faceți planuri alese, să stăruiți în ele, să învățați și să munciți, pentru ca astfel să obțineți rezultate binecuvântate de Dumnezeu în folosul vostru și al semenilor voștri. Încredeți-vă în Dumnezeu și munciți cinstit, și veți vedea că multe greutăți vor fi date la o parte din cale! Dacă nu puteți avea ce ați sperat, nu vă încrucișați brațele cu deznădejde și nu îngăduiți ca energia vieții voastre să se risipească fără folos! Ridicați-vă și ajutați-i pe alții să ducă la bun sfârșit ce au început!

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei” (Ioan 8:31)

Ioan a scris: „doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan v. 2). Pentru „a spori” în citirea Cuvântului lui Dumnezeu, acest lucru trebuie să devină prioritatea ta zilnică. Domnul Isus a zis: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei.” „A rămâne” înseamnă a fi stabil, a locui într-un anumit/același loc, iar asta ne face să ne gândim la casă, locul în care găsim bucuria, acceptarea, încurajarea, sprijinul, protecția, scopul, identitatea și odihna. „A prețui” Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a-l accepta ca pe cea mai înaltă autoritate, ca pe busola care îți dă direcție, etalonul după care sunt evaluate relațiile și faptele tale. Cu alte cuvinte, primul și ultimul cuvânt din viața ta! Multe din necazurile noastre apar pentru că hotărârile noastre se bazează pe repere care nu sunt demne de încredere, precum: Cultura („toată lumea face asta”); Tradiția („întotdeauna am făcut așa”); Rațiunea („pare logic”); Emoția („mă simt bine”)…

Toate acestea au defecte, întrucât ele vin din lăuntrul nostru, nu de la Dumnezeu. Ceea ce ne trebuie nouă este standardul perfect, care nu ne va duce niciodată într-o direcție greșită… și numai Cuvântul lui Dumnezeu întrunește această exigență! Solomon a scris: „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat” (Proverbele 30:5). Asta înseamnă că atunci când Cuvântul Său ne spune să facem ceva, trebuie să facem – fie că are sens, fie că nu are… fie că vrem, fie că nu vrem… Trebuie să spunem și noi asemenea lui Pavel: „eu cred tot ce este scris” (Faptele Apostolilor 24:14). Așa să ne ajute Dumnezeu!

2019 de Jean Koechlin

Exod 9:17-35

A fost anunţată şi cea de-a şaptea urgie: grindina. Pentru prima dată îi vedem pe egipteni temându-se de Cuvântul Domnului şi punându-şi turmele la adăpost. Scopul catastrofelor permise de Dumnezeu este acela de a-i face pe oameni să-şi amintească de prezenţa Lui. Astăzi suntem atât de mândri de progresul ştiinţei, prin care credem că putem controla forţele naturii! Dar Dumnezeu, pentru a ne aminti cine este Stăpânul lumii, permite cataclisme naturale, dezastre imprevizibile: cutremure de pământ, epidemii, invazii de insecte … toate acestea arătând ce creatură măruntă este omul şi umilindu-i mândria (Iov 38.22, 23). Prin orice mijloace, El caută să întoarcă spre El gândurile oamenilor. În adevăr, de cele mai multe ori prin asemenea chemări la ordine, oamenii sunt făcuţi să mediteze şi să fie preocupaţi cu destinul lor etern. Câte suflete necăjite au găsit în Isus adăpost nu numai împotriva furtunilor de aici, de jos, ci şi împotriva judecăţii eterne!

Dumnezeu stabileşte cu grijă intensitatea şi durata încercării. Aceasta nu merge mai departe de cât permite El. Sunt lovite inul şi orzul, nu grâul, nici alacul (v.31, 32 vezi şi nota b). Cât despre preaiubiţii Săi, ei se bucură de minunata Lui protecţie pe toată perioada furtunii.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

09 apr. 2019

9 Aprilie 2019

Cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu și întinderea arată lucrarea mâinilor Sale.
Psalmul 19.1

Psalmul 19 (1) – Dumnezeu revelat în creație

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu. El nu este un Dumnezeu distant, total necunoscut și care să nu ne ofere o revelație despre Sine Însuși. Nu, ci El este un Dumnezeu care S-a descoperit pe Sine. De fapt, El ne-a oferit trei revelații distincte cu privire la Sine Însuși: 1. în creație; 2. în Scriptură; 3. în Hristos. Aceste trei aspecte ale revelației lui Dumnezeu sunt prezentate în Psalmul 19. Cineva a descris acest psalm ca pe o prezentare a celor trei cărți ale lui Dumnezeu: stelele, Biblia și Mântuitorul.

Prima revelație a lui Dumnezeu este în creația însăși. Psalmistul se ocupă aici de ceruri, numindu-le „lucrarea mâinilor Sale”. Astronomii cunosc astăzi mai multe lucruri ca oricând despre vastitatea universului creat. Știm astăzi despre distanțele enorme dintre galaxii, precum și despre faptul că există miliarde de galaxii, formate, la rândul lor, din miliarde de stele, multe dintre ele cu mult mai mari decât soarele nostru. Oamenii de știință folosesc o expresie, „principiul antropic”, care înseamnă că universul are un reglaj extrem de fin, fiind astfel făcut propice existenței omului. Toate aceste descoperiri nu fac decât să confirme ceea ce deja știm, anume că Dumnezeu a creat universul și că ne-a așezat în el pentru a-I aduce Lui glorie.

„Nu este nicio vorbire și nu sunt cuvinte, glasul lor nu se aude. Sfoara lor se întinde peste tot pământul și vorbirea lor până la marginea lumii” (versetele 3 și 4). Creația are un glas, care vorbește conștiinței omului. De aceea apostolul Pavel le-a vorbit despre creație păgânilor idolatri din Atena (Fapte 17.23-27). Ei nu aveau Biblia, însă aveau cartea creației. Din nefericire însă, omul adesea ignoră această mărturie despre puterea eternă și despre divinitatea lui Dumnezeu, lucru care îl va lăsa fără scuză în ziua judecății (Romani 1.19,20). Cât de mare este Dumnezeul nostru! Puterea și înțelepciunea Lui sunt infinite (Psalmul 147.5)!

B. Reynolds

El nu va lăsa să ți se clatine piciorul; Cel care te păzește nu va dormita.
Psalmul 121.3

Eu te voi păzi

Surprinse de noapte și în pană de lumină, două misionare s-au oprit pe un câmp thailandez. După ce s-au încredințat în mâna Mântuitorului, nu au mai zăbovit și s-au culcat sub cerul liber.

A doua zi și-au reluat călătoria și, după mai multe ore de mers, au ajuns la stațiunea misionară pe care o căutau. După câteva zile, un necunoscut a venit la centrul misionar cerând să vorbească cu cele două tinere de curând sosite:

— Așa-i că nu mă cunoașteți? Eu totuși vă cunosc!

Văzând că tinerele nu își amintesc nimic în legătură cu el, necunoscutul le-a întrebat:

— Vă amintiți de noaptea în care v-ați oprit în câmp și ați dormit sub cerul liber? Cu mai mulți prieteni eram ascuns în tufișuri, gata să vă furăm bagajele atunci când veți adormi. Când ne-am apropiat de voi, am văzut de jur-împrejurul vostru soldați înarmați care vă păzeau.

— Soldați? Noi eram totuși singure.

— Ba da, erau soldați, a insistat omul. Chiar i-am numărat. Erau șaisprezece. De aceea am plecat cât mai repede de acolo.

Câteva zile mai târziu, misionarele și-au amintit că, în acea seară, cele șaisprezece persoane care au participat la adunarea de rugăciune s-au rugat în mod special pentru ele și pentru călătoria lor.

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:12)

Duhul Sfânt ne face asemenea lui Hristos, prin Cuvântul lui Dumnezeu! De aceea Satan va pune multe opreliști în calea ta, pentru a te împiedica să citești Biblia. Apostolul Pavel le-a spus presbiterilor din Efes: „Vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.” (Faptele Apostolilor 20:32). Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unei semințe: plin de potențial. N-a spus Însuși Domnul Isus: „cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”? (Ioan 6:63). Lucruri uimitoare se petrec atunci când studiezi Scriptura: mintea ți se luminează, inima rezonează și adevărul prinde viață în tine.

Biblia e mai mult decât un manual de doctrine: generează credință, produce schimbare, face minuni, vindecă suferinzi, zidește caracterul, transformă circumstanțe, aduce bucurie, învinge împotrivirile și ispita, redă speranța, eliberează putere, curăță minți, aduce lucruri în ființă, și garantează viitorul. Nu poți supraviețui fără Cuvântul lui Dumnezeu! E la fel de esențial pentru viața ta precum hrana. De aceea Iov a spus: „Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” Cuvântul lui Dumnezeu este hrana spirituală de care avem nevoie pentru a împlini scopul vieții.

Biblia este descrisă ca fiind lapte, pâine, hrană tare și desert (vezi 1 Petru 2:2; Matei 4:4; 1 Corinteni 3:2; Psalmul 119:103). Această masă formată din patru feluri de mâncare este meniul Duhului Sfânt pentru tăria și creșterea noastră zilnică. Petru scrie: „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1 Petru 2:2). Așadar, ia acum decizia de a petrece timp în fiecare zi citind Cuvântul lui Dumnezeu!

2019 de Jean Koechlin

Exod 9:1-16

O ciumă „foarte mare” se abate de data aceasta asupra vitelor. Dumnezeu cruţă turmele lui Israel, din care aveau să fie luaţi miei pentru Paşte şi, mai târziu, pentru alte jertfe. Apoi erup bube pe oameni şi pe animale. Inima regelui rămâne insensibilă, deşi, remarcaţi expresia, „în inima lui” trimitea Dumnezeu toate aceste plăgi (v.14). Cum se poate explica această îndârjire a lui faraon împotriva lui Israel? Satan ştia că din acest popor trebuia ca, într-o zi, să Se nască Mesia, Unul mai mare decât Moise, care avea să-i elibereze pe oameni de sub jugul lui şi care avea să-l învingă. De aceea el a căutat să-l ţină pe Israel în robie cât mai mult cu putinţă. Dar această încăpăţânare n-a putut face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai mult puterea lui Dumnezeu şi să-i facă numele vestit pe tot pământul (v. 16, citat în Romani 9.17).

Pus înaintea puterii lui Dumnezeu, dar şi a milei Lui, cu care a îndepărtat succesiv broaştele, ţânţarii, muştele câineşti …, orgoliosul faraon şi-a împietrit intenţionat inima, refuzând să se pocăiască.

Câte persoane nu-şi împietresc inima în faţa celei mai mari minuni a harului: Fiul lui Dumnezeu murind pentru mântuirea oamenilor pierduţi!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

08 apr. 2019

8 Aprilie 2019

Dar el, dorind să se îndreptățească, I-a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?”.
Luca 10.29

Această întrebare, pusă de un cărturar cu scopul de a-L încurca pe Domnul Isus, a avut ca răspuns pilda bunului samaritean, unde „aproapele” este înfățișat ca victimă a unei tâlhării și având nevoie urgentă de ajutor. Citind această pildă, vedem diferitele reacții ale celor care l-au întâlnit pe acest sărman om, reacții pe care le putem descoperi ușor în fiecare dintre noi.

Pentru tâlhari, acest om a fost doar o victimă pe care ei au exploatat-o. Nu l-au privit ca pe o persoană, ci ca pe un lucru. Pentru astfel de oameni (cei mai mulți dintre ei nu sunt tâlhari la propriu), semenii lor există doar pentru a-și atinge scopurile meschine. Ei știu totul despre cum se pot folosi de ceilalți și nu cunosc nimic despre adevărata prietenie.

Pentru preot și levit, omul aflat în nevoie nu era decât o bătaie de cap. Acești doi oameni erau experți în religie și în ritualuri, însă nu erau deloc dispuși să-și cheltuie timpul cu problemele altora.

Pentru cărturarul care a pus întrebarea, victima reprezenta un caz de studiu interesant. Corespondenții lui contemporani formează comitete, țin seminare și lansează teorii. În tot acest timp, pe drumul către Ierihon, sărmanul om încă zace pe jumătate mort.

Pentru bunul samaritean, aproapele era o persoană care trebuia iubită și ajutată, indiferent de cost. El a venit unde zăcea sărmanul om, bătut și însângerat. I-a legat rănile, l-a așezat pe animalul său (ceea ce înseamnă că el a mers pe jos), după care l-a dus la un han, unde a îngrijit în continuare de el.

Domnul Isus este Bunul Samaritean, care a venit acolo unde noi ne aflam, în starea noastră nenorocită. Scopul Lui acum este să umple această lume de oameni asemănători Lui. Ne numărăm și noi printre ei?

G. W. Steidl

Tu ai făcut bine slujitorului Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Învață-mă să am înțelegere și pricepere, căci am adăugat credință la poruncile Tale. Până când n-am fost adânc mâhnit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău.
Psalmul 119.65-67

În căutare după un Dumnezeu adevărat

Este credința rezultatul unei educații, sau trebuie să-L cunoaștem personal pe Dumnezeu? Unde se poate găsi adevărata credință?

În căutarea după un Dumnezeu adevărat, mergeam la strângeri creștine unde se citea și se explica Biblia. Prin aceasta am fost mișcată ca nicicând înainte. Și totuși am rămas nehotărâtă. Doream o dovadă pentru existența lui Dumnezeu, că Dumnezeu este așa cum Îl descriau Scripturile. „Dovada pe care o cauți”, îmi explica un prieten, „nu ți-o poate da nici vreun om și nici vreo biserică, ci numai Dumnezeu. Roagă-te lui Dumnezeu, ca El să-ți dea siguranța. El Se descoperă celor care Îl caută din toată inima”. Acest răspuns a fost surprinzător, dar și convingător, pentru că eu nu căutam un sprijin omenesc, ci adevărul.

Într-o seară m-am rugat din toată inima lui Dumnezeu. Nu s-a întâmplat nimic vizibil, nu am auzit nicio voce, dar am adormit foarte liniștită. Pacea lui Dumnezeu intrase în inima mea și, odată cu ea, răspunsul sperat. Hristos Însuși este Adevărul, iar Cuvântul Său, Biblia, ne învață adevărul.

Sunt deja opt ani de când m-am întors la Hristos. Atât în clipele frumoase, cât și în cele furtunoase, eu mă încred în El și Îl cunosc tot mai bine. Mă rog ca și cei din familia mea să-L cunoască pe Isus, Cel care prin Cuvântul Lui mi-a vorbit și mi-a dăruit viața veșnică.

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU TAȚI (3) – Fundația SEER

„Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)

Autorul și pastorul James Merritt afirmă: „Copiii fără tată vor experimenta probleme emoționale și de comportament cu o probabilitate de 100 până la 200%, vor consuma droguri și alcool de două ori mai mult, vor fi mai predispuși să-și înceapă viața sexuală la o vârstă mai mică, și de trei ori mai predispuși să comită fapte de violență. Peste jumătate din adolescenții care încearcă să se sinucidă trăiesc în familii cu un singur părinte. Majoritatea celor ce fug de acasă nu au unul dintre părinți, iar băieții fără tată vor ajunge la închisoare cu o probabilitate de 300%.

Șaptezeci la sută dintre minorii aflați în instituțiile de corecție au crescut fără tată. Fetele care nu au tată se vor căsători în adolescență cu o probabilitate de 53%, și vor avea copii în afara căsătoriei cu o probabilitate de 164%. Fetele fără tată care se căsătoresc au o rată a divorțului cu 92% mai mare, iar băieții fără tată sunt cu 35% mai predispuși să experimenteze eșecul marital. 80% dintre adolesceții internați în spitalele de psihiatrie provin din familii fără tată, și sunt cu 50% mai predispuși să se confrunte cu dizabilități de învățare. Se descurcă slăbuț la școală și sunt de trei ori mai predispuși să renunțe la studii decât copiii care au crescut într-o familie cu tată.

E posibil ca tatăl să fie prezent fizic, dar absent din punct de vedere emoțional. Într-un sondaj recent, 50% dintre tații chestionați au afirmat că se simt vinovați pentru că au petrecut prea puțin timp cu copiii lor.” Potrivit unor serioase studii recente, tatăl obișnuit petrece opt minute pe zi în conversație directă cu copiii săi. În familiile în care mamele lucrează în afara casei, timpul scade la patru minute. Dacă ți se pare că aceste statistici sunt șocante, trezește-te și schimbă ceva în familia ta, astăzi! E datoria ta de tată!

2019 de Jean Koechlin

Exod 8:20-32

A patra plagă este musca câinească. Roiurile pătrund în case şi ruinează Egiptul, cu excepţia ţinutului Gosen. Din punct de vedere moral, aceste muşte veninoase ne fac să ne gândim la bârfeli, la gelozii şi la toate sursele de iritare care înveninează relaţiile din familie şi din societate ale oamenilor din lume, dar care nu-şi găsesc loc în casele copiilor lui Dumnezeu.

Faraon este acum gata să facă oarecare concesii: „Mergeţi – spune el – jertfiţi Dumnezeului vostru în ţară!” (v.25). Dar aceasta era imposibil! Domnul poruncise să meargă în deşert cale de trei zile (cap. 3.18). Trei zile: este timpul pe care Domnul Isus l-a petrecut în mormânt între moartea Sa pe cruce şi dimineaţa învierii Sale. Vrăjmaşul voia să ne lipsească de cunoaşterea acestor adevăruri care amintesc de înfrângerea sa. Dimpotrivă, o manifestare de închinare care nu conţine amintirea crucii şi a învierii nu-l deranjează deloc. Lumea admiră viaţa Domnului Isus şi îi apreciază pe oamenii de bine. Este o lume cu o religie proprie, care nu are nimic împotrivă dacă avem şi noi o religie a noastră. Dar crucea şi prezenţa în ceruri a unui Hristos viu, fundamente ale închinării noastre, condamnă lumea şi ne despart categoric de ea (Galateni 6.14).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 apr. 2019

7 Aprilie 2019

El a fost luat prin asuprire de la judecată; și generația Lui, cine o va spune? pentru că El a fost șters de pe pământul celor vii. Pentru fărădelegea poporului Meu a fost lovit.
Isaia 53.8

Iată Robul Meu (11)

Textul scris de Isaia este foarte complex și poate fi tradus în multe feluri. Versetul de mai sus face referire la multiplele forme de oprimare pe care Domnul Isus le-a experimentat în timpul vieții Sale, în special în timpul suferințelor de la cruce. Odată ce lucrarea Sa a fost încheiată (Ioan 19.30), orice suferință și orice asuprire s-au încheiat cu privire la El.

Expresia „generația Lui” poate face referire la contemporanii Săi, care au făcut ca El să fie șters de pe pământ. Această ștergere sau îndepărtare a Lui poate avea legătură cu profeția din Daniel, anume că Mesia avea să fie „stârpit” (Daniel 9.26). Acest lucru a fost prezis cu aproape cinci sute de ani înainte să aibă loc. Daniel a folosit un verb diferit de cel al lui Isaia, însă ambii au fost călăuziți de Duhul lui Dumnezeu și au vorbit despre moartea violentă a lui Mesia. Daniel a accentuat aspectul judiciar, sub legea romană, în timp ce Isaia face referire la ștergerea lui Mesia de pe pământul celor vii și intrarea Lui în domeniul morții. Domnul însă nu a fost supus puterii morții, ci a fost biruitor asupra ei și a părăsit domeniul ei prin puterea triumfătoare a învierii (Fapte 2.24).

Profetul se identifică cu poporul său și cu vina acestui popor, în timp ce Domnul Isus, Cel Nevinovat, a luat poziția de Înlocuitor al acestui popor, suferind în locul lui. Să remarcăm că, în versetul 5, cuvântul „fărădelege” trebuie să fie la plural, în timp ce în versetul 8 este corectă forma lui la singular. Expresia „a fost lovit” este folosită în general pentru o plagă, pentru o boală incurabilă, precum lepra. Domnul, bineînțeles, nu a suferit în niciun fel de această boală, însă expresia este folosită în cazul Lui pentru a arăta cum Cel fără păcat a fost lovit, „făcut păcat” și judecat în locul nostru.

A. E. Bouter

Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri, … la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului … prin care a făcut și veacurile.
Evrei 1.1,2

Vorbirea lui Dumnezeu

În vechime, Dumnezeu a făcut promisiuni și a adus la îndeplinire judecăți. Dumnezeu a condus un popor pe pământ, S-a purtat față de celelalte națiuni având în vedere poporul acela ca centru al gândurilor Sale pentru pământ. A dăruit poporului Legea Lui și i-a dăruit o lumină crescândă prin profeți, care vesteau venirea din ce în ce mai apropiată a Aceluia care urma să le spună toate lucrurile din partea lui Dumnezeu. Dar prezența lui Dumnezeu Însuși, ca Om în mijlocul oamenilor, a schimbat totul. Oamenii trebuiau să-L primească pe Isus Hristos, a Cărui prezență putea să izgonească orice rău.

Știm însă ce s-a petrecut. Cel care era chipul Dumnezeului celui nevăzut a trebuit să spună, după ce a dovedit o răbdare perfectă: „M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu” (Ioan 15.24). Alții au spus: „Iată moștenitorul! Veniți să-L omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea Lui” (Matei 21.38), sau: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi” (Luca 19.14). Cu toate acestea, Dumnezeu nu a putut fi împiedicat să-Și împlinească planurile Sale cu o omenire decăzută așa de mult. Ascultarea Fiului lui Dumnezeu a fost perfectă. El a spus: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta” (Evrei 10.7), chiar dacă această voie L-a dus la cruce. Însă putem constata și un fapt îmbucurător: atât în vechime, cât și astăzi, sunt bărbați și femei care Îl recunosc pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor. Te numeri și tu printre ei?

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU TAȚI (2) – Fundația SEER

„Fiule, nu uita învăţăturile mele” (Proverbele 3:1)

Dacă ești tată, Dumnezeu așteaptă să fii liderul familiei tale.

Asta înseamnă că:

1) Trebuie să-ți dorești să conduci. Fără o conducere bună, există șanse ca pruncii tăi să se îndrepte spre o viață plină de necazuri. Fostul Procuror general al Statelor Unite, William Barr a spus: „Dacă ar fi să căutăm un factor care favorizează infracțiunea, acesta nu e sărăcia, șomajul sau lipsa educației, ci absența tatălui din familie.”

2) Trebuie să știi unde mergi. Fără o direcție clară pentru propria ta viață, nu-ți poți călăuzi copiii. Dumnezeu așteaptă să-i ajuți pe copiii tăi să ia hotărâri înțelepte în domenii cruciale din viață, precum relațiile intime, banii, prieteniile, căsătoria și meseria pe care o aleg. Acestea sunt chestiuni care te pot face fericit sau nenorocit. E datoria ta să-i înveți, atât ca principiu cât și practic, care sunt aceste domenii cruciale ale vieții și să-i ajuți să ia hotărâri înțelepte în fiecare dintre ele.

3) Trebuie să fii alături de ei. Iată patru cuvinte-cheie pentru tați: direcție, disponibilitate, disciplină, spiritualitate. Componenta crucială este disponibilitatea. De ce? Pentru că dacă nu ești disponibil, nu poți da o direcție, disciplina ta va fi disprețuită și călăuzirea ta spirituală va fi respinsă. Natura detestă vidul, așa că dacă nu-ți călăuzești tu copiii, altcineva o va face în locul tău. Dacă nu ești alături de ei, altcineva va fi – persoane care s-ar putea să nu-ți placă. Când se întâmplă asta, cea mai mare problemă va fi nu că nu ești prin preajmă, ci că nu ți se va mai duce dorul! În Biblie, Dumnezeu este numit „Tatăl nostru.” Așadar, astăzi, roagă-L să te ajute să devii tatăl de care au nevoie copiii tăi.

2019 de Jean Koechlin

Exod 8:1-19

La porunca Domnului, Aaron îşi întinde mâna şi de data aceasta ţara este invadată de broaşte. Moise a încetat să pună în discuţie poruncile lui Dumnezeu; el are acum siguranţa deplină în Cel care l-a trimis şi, faţă-n faţă cu faraon, îl întreabă: „când (pentru ce timp) să mă rog pentru tine?” (v.9).
„Măreşte-ne credinţa”, L-au rugat ucenicii pe Domnul (Luca 17.5). Şi aceasta trebuie să fie şi rugăciunea noastră.

După broaşte, păduchii sunt cei care umplu Egiptul. Vrăjitorii, care în două rânduri până atunci îl imitaseră pe Aaron, de această dată sunt învinşi. Nebunia lor a fost dată pe faţă. 2 Timotei 3.8 ne dă numele lor: Iane şi Iambre. Ei îi reprezintă pe pretinşii creştini, cei care au o formă de evlavie, însă fără adevărata credinţă. Pentru a fi creştin nu este suficient să-i imiţi pe cei care sunt adevăraţi copii ai lui Dumnezeu. Cineva poate să ia parte la strângeri, să citească Biblia, să facă multe lucrări bune… şi să nu fie deloc creştin. Nimic nu este mai simplu decât să pretindem că suntem ai Domnului, înşelându-i pe alţii şi, probabil, înşelându-ne şi pe noi înşine. Drag prieten, ai adevărata credinţă, sau numai ceva care se aseamănă cu ea? Destinul tău etern depinde de răspunsul la această întrebare.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 apr. 2019

6 Aprilie 2019

Isus l-a găsit pe Filip și i-a spus: „Urmează-Mă”.
Ioan 1.43

Ca obiect al mărturiei lui Ioan Botezătorul, Isus era Centrul, și așa este El întotdeauna; însă, în propria Sa mărturie aici pe pământ, El era un străin și n-avea unde să-Și plece capul: S-a născut într-o iesle și a sfârșit pe o cruce. Întreaga Sa viață a fost cea a unui străin aici pe pământ, care a umblat în lume mărturisind despre Dumnezeu în har, însă pășind pe o cale pe care ochiul vulturului n-a zărit-o. Cele două caractere ale mărturiei scot la iveală cu îndrăzneală, pe de o parte, starea lumii, iar de cealaltă parte, ceea ce Isus făcea aici.

Căci de ce să existe un centru de strângere, de la Dumnezeu, dacă lumea – și chiar poporul lui Dumnezeu după carne, Israel – nu s-ar fi îndepărtat cu totul de Dumnezeu, fiind astfel necesar ca cineva să scoată sufletele din această stare prin descoperirea lui Dumnezeu în mijlocul acestei lumi? Iar în vremea de acum, principiul este același, numai că Centrul binecuvântat este în cer: El S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău.

De ce Îl urmăm noi deci pe Isus, fiind străini și călători așa cum a fost El întotdeauna aici? Adam n-a fost călător în paradis; noi nu vom fi călători în cer; n-a fost nevoie de o cale în paradis și nici noi nu vom găsi vreuna în cer, ca și cum am dori să plecăm din el. A existat sabatul lui Dumnezeu pe pământ; există odihna veșnică a lui Dumnezeu în cerul din care nu vom mai ieși niciodată. N-a fost și nu va fi nevoie, nici într-un caz și nici în altul, de o cale pe care cineva să o fi urmat. Aici lucrurile nu stau așa; nici odihna lui Dumnezeu, nici odihna omului nu se găsesc pe pământ, iar noi avem nevoie de o cale prin pustie. Nu este decât una care să fie sigură și Unul singur o poate trasa; iar credința o poate discerne. Isus este Acela care spune: „Urmează-Mă”. Calea și centrul sunt înmănuncheate în Fiul lui Dumnezeu, revelația lui Dumnezeu Însuși în lume, Cel dintâi între toate, Cel disprețuit și lepădat de oameni, însă imaginea Dumnezeului nevăzut.

J. N. Darby

Și credința este siguranță cu privire la cele nădăjduite, convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.
Evrei 11.1

Încrederea lui Faraday

Michael Faraday (1791-1867) a fost un pionier în domeniul pe atunci încă necunoscut al electricității. El a fost inventatorul generatorului electric și al transformatorului electric. De asemenea, a construit unul dintre primele motoare electrice. Contribuția sa în acest domeniu a fost recunoscută odată cu denumirea unității de capacitate electrică după numele său: faradul. Cariera acestuia de mare savant și inovator al secolului al XIX-lea a avut începuturi modeste, lucrând mai întâi într-o legătorie de cărți din Londra. Dar era foarte inteligent și avea o curiozitate nemărginită. Citea mult, gândea mult și, după cum recunoștea chiar el, rațiunea l-a obligat să își respingă multe dintre propriile idei. Michael Faraday a fost un critic sever și riguros al propriei gândiri, iar aceasta a constituit baza succesului lui ca savant.

Faraday a fost un creștin care a trăit o viață impregnată de puterea lui Dumnezeu. A rămas un om smerit, în ciuda faptului că lua masa de prânz cu regina Victoria și că la prelegerile sale asistau membrii familiei regale. A predicat adesea evanghelia. Când a fost întrebat de un reporter ce speculații face în legătură cu ceea ce urmează după moarte, el a răspuns: „Speculații? Niciuna! Am certitudini. Știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea”. Aceeași încredere o putem avea și noi, prin credință, care este o puternică încredințare despre cele care nu se văd.

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU TAȚI (1) – Fundația SEER

„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău…” (Proverbele 1:8)

Într-o zi, un om s-a dus la frizerie și a remarcat pe un tinerel care mătura podeaua. După ce a schimbat câteva vorbe cu el, a aflat că băiatul nu avea tată. „Fiule, a întrebat bărbatul, cu cine ai dori să semni când vei fi mare?” Băiatul s-a oprit și a spus: „Domnule, n-am întâlnit încă pe cineva cu care aș dori să semăn când o să fiu mare.” Crezi că măcar unul din eroii fiecărui copil ar trebui să fie… tatăl lui? Vrei cu adevărat să fii un erou pentru copilul tău? Dacă îți dorești lucrul acesta, va trebui să-ți faci timp pentru el și să te străduiești să fii tatăl de care are nevoie. Dacă nu, e posibil să-și aleagă eroii nepotriviți, și va sfârși prin a-ți frânge inima.

Psihologul pediatru Wade F. Horn s-a considerat pe sine expert în arta de a fi un tată bun. Dar când a fost diagnosticat cu cancer și i s-a spus că mai are de trăit aproximativ șase ani, și-a dat seama șocat că este mai aproape de școala primară decât de universitate, în ceea ce privește nivelul său de expertiză ca tată. El spunea: „Am înțeles foarte clar că dacă ar fi trebuit să mor din cauza acelei boli, lucrul pe care l-aș fi lăsat neterminat nu ar fi fost cazurile mele clinice; afacerea mea neterminată ar fi fost cele două fetițe ale mele, care în fiecare dimineață când plecam la tratament îmi dădeau un sărut la plecare!” Din fericire (sau din nefericire) majoritatea taților nu vor primi niciodată un asemenea duș rece care să-i trezească. Dar dacă ți-ai neglijat copilul, mă rog ca gândurile de azi să te ajute să devii eroul copilului tău!

2019 de Jean Koechlin

Exod 7:14-25

Dacă egiptenii nu ţin cont de primele două semne, aşa cum îi spusese Domnul lui Moise, urmează al treilea semn, cu adevărat serios: apa transformată în sânge. Apa ne vorbeşte despre lichidul care răcoreşte şi dă viaţă, în timp ce sângele vărsat vorbeşte despre moarte. Cuvântul i-a fost dat omului pentru a-i oferi viaţa, dar, dacă acesta nu îl primeşte şi refuză să creadă, acelaşi cuvânt va deveni pentru el judecată şi moarte (citiţi Ioan 12.48). Astăzi Cuvântul vesteşte harul, dar şi judecata pentru cei care nu-l primesc. Într-un fel sau altul, toţi îl vor întâlni, fie în prezent, spre viaţă, fie mai târziu, spre moarte!

Ceea ce vorbise Domnul a venit asupra egiptenilor. Nilul, artera vitală a ţării, din care ei îşi făcuseră un zeu, devine acum un obiect care provoacă dezgust şi scârbă. Sângele umple râul, canalele, bălţile, iazurile, chiar şi vasele. Toate izvoarele la care lumea îşi potolea setea sunt otrăvite şi ucigătoare (v.18). Să ne ferim să bem din ele! Şi de această dată vrăjitorii fac acelaşi lucru prin farmecele lor. Prin puterea lui Satan, ei imită ceea ce aduce moartea numai pentru a face şi mai mare nenorocirea poporului. Ar fi făcut mult mai bine dacă şi-ar fi arătat talentele transformând sângele în apă, dar erau incapabili de aşa ceva.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 apr. 2019

5 Aprilie 2019

Iată, eu știu că omul acesta care trece întotdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.
2 Împărați 4.9

Datorăm totul Domnului nostru și pe drept trebuie să luăm seama la El și la dorințele Sale. Ce dorește El? Întâi de toate, El dorește compania noastră. Adevărata dragoste nu se poate mulțumi cu mai puțin de atât. Remarcați în versetul de mai sus că omul lui Dumnezeu trecea pe la acea familie totdeauna. În felul acesta lucrează Domnul. El caută un loc în inima și în viața noastră, iar Duhul Sfânt a venit pentru a lua din lucrurile lui Hristos și pentru a ni le arăta, trecând astfel „totdeauna pe la noi” pentru a câștiga un loc pentru Domnul în inima noastră.

Îl vedem pe Domnul în felul acesta în Apocalipsa 3: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine”. Omul lui Dumnezeu nu a forțat ospitalitatea acelei femei, ci, după ce ea a insistat, el a acceptat să intre și să mănânce în casa ei. S-a spus deseori că ne bucurăm de compania Domnului Isus exact atât cât o dorim. Dacă insistăm după această companie, El nu ne va refuza niciodată.

Aceste vizite ale lui Elisei în casa sunamitei au fost momente de mare binecuvântare pentru ea, încât a luat hotărârea ca profetul să nu mai fie doar un vizitator ocazional, ci un oaspete constant. N-am cunoscut și noi momente de bucurie negrăită atunci când L-am primit pe Domnul în inima noastră? Când am fost în suferință, L-am căutat și El ne-a binecuvântat cu mângâierea Sa; când am fost deprimați, El ne-a înviorat și a schimbat suspinele noastre în cântări de bucurie. Ne-a atins inimile cu dragostea Sa și ne-a făcut să ne rușinăm că uneori L-am neglijat. Astfel de momente de har poate că nu au durat mult, însă El ne-a făcut parte de ele pentru ca noi să tânjim și mai mult după El.

J. T. Mawson

„Doamne”, i-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice … Tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.
Ioan 6.68,69

La cine să ne ducem?

La momentul prezentat în versetele de astăzi erau mulți dintre cei care credeau în Isus Hristos doar pentru că vedeau semnele și minunile Sale și astfel s-a descoperit adevăratul lor caracter. Ei nu aveau o credință vie și de aceea au plecat pe alte căi. Oh, cât de mulți astfel de oameni întâlnim și în zilele noastre!

Într-o astfel de împrejurare, Domnul Isus i-a pus la probă pe ucenici, cu toate că știa ce se află în inimile și în gândurile lor. Dar ucenicii au trebuit să-și vadă slăbiciunea, iar noi să învățăm o lecție de viețuire creștină. Deși era slab, în Petru se găsea totuși o credință vie și recunoaștem starea lui de suflet când a spus despre Domnul: „Tu ai cuvintele vieții veșnice; și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.

Cititorilor! Putem să spunem și noi din toată inima astfel de cuvinte? Ferice de omul căruia Dumnezeu îi descoperă astfel de adevăruri, în care Domnul trezește astfel de nevoi! Se poate să fie lupte, multe lucruri de învățat, multe aspecte firești care trebuie date la o parte; dar există o permanentă însoțire din partea Domnului. Am văzut efectul în cazul lui Petru. Fiecare creștin își poate lua puterea din prezența Aceluia care are cuvintele vieții veșnice. Nu există o alternativă; nu este nimeni care să fie asemenea Mântuitorului. Isus Hristos este Unic în toate privințele. Și, cu siguranță, Domnul și Mântuitorul nostru este Acela care are binecuvântări pentru fiecare în parte.

coordonatori Bob & Debby Gass

DORUL DUPĂ VEȘNICIE – Fundația SEER

„Cetăţenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20)

În fiecare an, somonul de Pacific, după ce a trăit cinci sau șase ani în ocean, simte brusc chemarea de a se întoarce în amonte în apele râului în care s-a născut. Luptându-se cu pescari, cu urși și cu barajele centralelor hidroelectrice, el își croiește drum în amonte, hotărât să ajungă acasă. Oamenii de știință nu știu cum își găsește somonul drumul exact spre râul în care s-a născut, după ce a stat în ocean mai mulți ani. Unii cred că reușește pentru că a rămas cu gustul și mirosul apei proaspete în care s-a născut. Alții cred că folosește stelele pentru a naviga.

Indiferent cum o face, noi știm că nu folosește hărți sau busole; călătoria lui este una intuitivă. El simte chemarea unui râu anume, și nu poate fi satisfăcut până când nu-l găsește. La fel este și cu noi: Dumnezeu ne-a creat pentru cer, și nimic din viața aceasta nu ne va mulțumi pe deplin (vezi Eclesiastul 3:11). La fel ca somonii, noi suntem în lumea aceasta, dar nu suntem din ea. Da, găsim bucurie atunci când împlinim misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu în viață, dar nu înseamnă nimic în comparație cu bucuria care ne așteaptă în ceruri. Pavel o spune astfel: „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21). Iar când cei dragi ai tăi, care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos, pleacă în veșnicie, vei tânji și mai mult să-i reîntâlnești.

2019 de Jean Koechlin

Exod 7:1-13

În Psalmul 90 (o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu), Moise se referă la vârsta de 80 de ani ca fiind limită a vieţii pentru un om viguros. Totuşi aceasta este chiar vârsta la care el însuşi îşi va începe slujba (v.7). Când Dumnezeu cheamă un slujitor, El începe prin a anula puterea naturală a acestuia, asigurându-i apoi noi surse de putere care, într-o manieră evidentă, îşi au originea în El Însuşi.

Domnul a făcut cunoscut mai dinainte gândurile Sale lui Moise şi lui Aaron. Acele lucruri care pentru egipteni erau urgii (9.14), în relaţie cu poporul lui Dumnezeu erau numite „semne” (v.3), rânduite pentru învăţătura lor morală. În felul acesta îi învaţă Dumnezeu pe creştini cu privire la lume, la Satan şi la sărmanele sale victime. Cuvântul Său ne ajută să înţelegem „marile judecăţi” care se vor abate asupra oamenilor fără pocăinţă. Ne mai spune de asemenea despre modul cum Îşi va scoate din această lume poporul răscumpărat, pentru a-l introduce în patria cerească (v.4). De aceea, iubiţi prieteni creştini, ce fel de oameni ar trebui să fim noi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă! (2 Petru 3.11).

Moise şi Aaron prezintă înaintea lui faraon şi a slujitorilor săi semnele anunţate în cap.4. Vorbind despre victoria asupra lui Satan (şarpele) şi asupra păcatului (lepra), putem vedea în ele o ilustrare simplificată a Evangheliei.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 apr. 2019

4 Aprilie 2019

Ia aminte să nu aduci arderile tale de tot în orice loc pe care-l vei vedea, ci în locul pe care-l va alege Domnul într-una din semințiile tale, acolo să aduci arderile tale de tot și acolo să faci tot ce îți poruncesc eu. Totuși, poți să înjunghii și să mănânci carne după toată pofta sufletului tău în toate porțile tale, după binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău pe care ți-a dat-o.
Deuteronom 12.13-15

Din aceste versete învățăm că existau jertfe stabilite, care trebuiau aduse Domnului, însă că israeliților le era îngăduit să se bucure de asemenea de binecuvântările Domnului, în toate porțile lor.

Există aici o lecție spirituală pentru noi, creștinii. Noi am fost binecuvântați „cu orice binecuvântare spirituală, în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3) și ne-am putea întreba dacă trebuie să ne bucurăm de aceste binecuvântări doar atunci când suntem adunați pentru numele Domnului. Dacă lucrurile ar sta așa, atunci mulți credincioși ar fi privați de o astfel de stare, având în vedere împrejurările în care se află. Cu siguranță că este un lucru necesar să fim adunați laolaltă și să-I aducem lui Dumnezeu laude și închinare pentru toate lucrările Sale mărețe și minunate (Evrei 10.24,25; 13.15,16). Însă în timpul săptămânii, în măsura în care umblăm în părtășie cu Domnul, ne putem bucura de binecuvântările noastre cerești, potrivit cu dorința sufletului nostru.

Putem cânta din toată inima, putem aduce laude și mulțumiri, putem binecuvânta numele Domnului – iar toate acestea în căminele noastre, cu familia și cu prietenii. Să remarcăm de asemenea expresia: „În toate porțile tale”. Ea ne aduce aminte de faptul că savurarea binecuvântărilor Domnului nu poate fi făcută „afară”, în mijlocul acestei lumi, adică într-un fel lumesc și împreună cu necredincioșii, ci „în porțile tale”, cu familia, cu cei credincioși, cu Domnul Însuși. Aceste binecuvântări în Hristos ne-au fost dăruite deja, pentru a le putea savura în orice zi. „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 1.3)!

A. Leclerc

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit … ne-a adus la viață împreună cu Hristos.
Efeseni 2.4,5

„O viață pe roți” (2)

În următorii doi ani și jumătate am fost internată în mai multe spitale și sanatorii. Încă speram că îmi voi reveni. În cele din urmă am fost nevoită să accept că visul meu se sfârșise. Trebuia să mă adaptez la o viață complet diferită de aceea la care visasem. În mod ironic, urma să duc „o viață pe roți”, însă într-un scaun cu rotile. La început am crezut că îmi va fi imposibil să mă adaptez la noua mea situație, pentru că până atunci fusesem obișnuită cu un stil de viață activ. Îmi pierdusem orice speranță și eram foarte deprimată.

După un timp, cineva a venit la ușa mea. În timpul discuției, m-a întrebat dacă existau șanse să-mi revin. Descurajată și dezamăgită, i-am spus că nu mai aveam nicio speranță. Când mi-a zis că numai Dumnezeu mă poate ajuta, i-am spus cu amărăciune: „Dacă Dumnezeu există, de ce am ajuns în această situație?”. Aceasta este replica oricărui om iresponsabil în fața lui Dumnezeu. Ne comportăm ca și cum Dumnezeu nu există, apoi, când se întâmplă nenorocirea, întrebăm de ce permite Dumnezeu așa ceva. Însă, în viața mea, totul s-a schimbat când am cunoscut, prin Cuvântul lui Dumnezeu, că sufletul nostru este de mare preț și că Mântuitorul Și-a dat viața pe cruce pentru salvarea noastră veșnică și că prin har suntem mântuiți. Iar celor care au ajuns descurajați, obosiți și neroditori, le dau sfatul să vină așa cum sunt la Domnul și Mântuitorul nostru, care nu obosește să ne încurajeze.

coordonatori Bob & Debby Gass

VORBIREA CU HAR – Fundația SEER

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har…” (Coloseni 4:6)

Dacă vrei ca vorbirea ta să fie cu har, te poți ruga așa: „Doamne, împreună cu regele și psalmistul David, Te rog: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele” (Psalmul 19:14). Îmi dau seama că vorbele pe care le rostesc au o putere extraordinară, atât în viața mea, cât și în relațiile mele. Cuvântul Tău spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). Învață-mă să rostesc întotdeauna cuvinte care sunt conform Cuvântului Tău și care Te glorifică. Ajută-mă să am grijă ca vorbele pe care le spun să-i zidească pe alții și nu să-i doboare, să-i încurajeze și nu să-i critice, să fie rostite în dragoste și să nu fie schimbate de propriile mele dorințe și așteptări, să aducă încredere și nu descurajare. Acolo unde am rostit cuvinte care sunt negative sau dăunătoare pentru cineva, iartă-mă! Ferește-mă să spun lucruri care îi rănesc sau care îi doboară pe alții în vreun fel. Vreau ca vorbirea mea să fie plină de bunătate și să am limba înțelepților, promovând vindecarea și binecuvântarea (vezi Proverbe 12:18). Ajută-mă să proclam domnia Ta peste viața mea și să fac „toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli” (Filipeni 2:14). Ajută-mă să nu spun lucruri negative despre mine însumi și de fiecare dată când încep să spun ceva critic, ajută-mă să mă opresc imediat și să-mi țin gura. Cuvântul Tău spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” Astăzi, fă ca vorbele mele să Te onoreze și să Te glorifice. În Numele Domnului Isus mă rog, amin!”

2019 de Jean Koechlin

Exod 6:9-30

În v. 6 – 8, Dumnezeu i-a dezvăluit lui Moise întreg planul Său de mântuire, ca o consecinţă a noului nume, DOMNUL, pe care Şi l-a luat în relaţie cu Israel. Şi acest plan de mântuire este încă o dată certificat prin semnătura Sa: „Eu sunt DOMNUL”. „Eu, Eu sunt Acelaşi, care îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aminti de păcatele tale” va confirma Dumnezeu în Isaia 43.25. Este trist să remarcăm că Israel, „din cauza descurajării” (v.9 nota b: sau a nerăbdării; sau a neliniştii duhului), nu ascultă. Este prima manifestare a necredinţei acestui popor, urmată, vai, după cum vom vedea, de un şir lung de căderi similare (Psalmul 106.7).

La rândul său, Moise este din nou îngrijorat şi descurajat. Credinţa lui nu este în măsură să-şi însuşească Numele şi promisiunile DOMNULUI.
Atunci Dumnezeu Îşi îndreaptă atenţia spre ai Săi. Ei sunt amestecaţi cu străinii, dar ochii Lui îi disting şi Îi face plăcere să-Şi amintească de numele lor. „Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Săi” (2 Timotei 2.19). Şi să ne mai amintim şi versetul care este o încurajare pentru credincioşi, orice vârstă ar avea ei: „Ochii Domnului privesc spre cei drepţi şi urechile Lui sunt deschise la strigătul lor” (Psalmul 34.15; 1 Petru 3.12).

Avem aici numele mai multor membri ai familiei lui Levi care, fie în bine, fie în rău, au jucat un rol important în istoria lui Israel: Core şi fiii săi, cei patru fii ai lui Aaron, Fineas …

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 apr. 2019

3 Aprilie 2019

Mă mir că treceți așa de repede de la Cel care v-a chemat în harul lui Hristos, la o evanghelie diferită, care nu este o altă evanghelie; dar sunt unii care vă tulbură și doresc să strice evanghelia lui Hristos.
Galateni 1.6,7

Adunările din Galatia fuseseră abătute de la calea adevărului de către unii care propagau învățătura că cei credincioși trebuiau să-și păstreze mântuirea prin păzirea legii lui Moise. Ținerea legii oferă importanță eului, fiindcă ne face să credem că putem realiza ceea ce doar harul lui Dumnezeu poate. Legalismul Îl lipsește pe Domnul Isus de creditul care I se cuvine pentru împlinirea binecuvântărilor veșnice ale celor care cred, prin jertfa Sa unică și perfectă.

Galatenii recunoscuseră mai înainte suveranitatea lui Dumnezeu în evanghelie. Dăduseră ascultare chemării lui Dumnezeu, care le făcuse parte de harul lui Hristos. Pe bună dreptate se mira acum Pavel că, atât de curând, trecuseră la o altă evanghelie, care nu era decât o pervertire a adevăratei evanghelii a lui Hristos. Această greșeală era deosebit de gravă. Galatenii erau probabil sinceri, crezând că astfel Îl glorificau pe Dumnezeu și că, ascultând de legea lui Moise, își puteau mai bine menține poziția înaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, voiau să se păstreze mântuiți prin faptele lor bune. Pavel a dat pe față falsitatea acestei învățături cu hotărâre și cu claritate. Adevăratul efect al ei era că îndepărta în totalitate harul lui Dumnezeu și că făcea ca legea să fie temelia binecuvântării. Ascultarea de lege slujește mândriei omului. Această mândrie este de fapt motivul pentru orice pervertire a evangheliei.

Dumnezeu îi chemase „în harul lui Hristos”. Dacă galatenii căutau cu adevărat voia lui Dumnezeu, era necesar să-L țină pe Hristos înaintea ochilor lor. El este standardul lui Dumnezeu pentru îndreptățire și este Cel prin care au venit adevăratul har și adevărata evanghelie. Sfințenia perfectă și adevărul în Hristos înlătură în întregime orice pretenție a cărnii.

L. M. Grant

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.
Efeseni 2.1,2

„O viață pe roți” (1)

De mică m-a pasionat sportul, mai ales gimnastica. Când aveam 13 ani, la școala unde învățam a venit un manager sportiv. El căuta o elevă care să se antreneze pentru a face acrobații la circ. Profesorul de gimnastică m-a recomandat pe mine. Am fost foarte încântată. Spre marea mea bucurie, am fost selectată. Acesta a fost începutul unei perioade de peste doi ani de regim strict și de antrenament riguros. La 15 ani eram pregătită pentru „o viață pe roți”, o viață de turneu cu circul. Am călătorit prin multe țări. Mă simțeam pe culmile gloriei. Eram aplaudată pretutindeni. Cine mai era ca mine? Au fost trei ani minunați, în care am făcut ceea ce visasem.

Apoi, în timpul unui spectacol, a avut loc un accident. Executam o acrobație la înălțime. Partenerul meu, care stătea suspendat cu capul în jos, trebuia să mă arunce ca să mă învârt în aer, iar apoi să mă prindă în timp ce coboram. Însă n-am reușit și am căzut de la șase metri înălțime. Am fost dusă de urgență la spital, unde am aflat că îmi fracturasem coloana vertebrală și un braț și aveam mai multe coaste rupte. Am fost în stare de șoc câteva zile și nu-mi aminteam ce se întâmplase. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că eram paralizată de la mijloc în jos. Însă, fiindcă eram tânără, speram ca, în urma unei operații sau cu ajutorul terapiei de recuperare, să pot merge din nou și chiar să mă întorc la circ.

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN BUN EXEMPLU! – Fundația SEER

„El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său” (2 Cronici 26:4)

Replica finală a unui cunoscut desen animat era: „Nu contează ce-i învățăm pe copii, ei insistă să se comporte exact ca noi!” Zâmbim, dar problema e foarte serioasă. Un expert spunea: „Îi învățăm pe alții ceea ce știm, dar reproducem ceea ce suntem.” Poate copiii tăi pun la îndoială uneori ceea ce spui, dar întotdeauna vor crede ceea ce faci, și vor fi tentați să facă și ei la fel.

Așadar:

1) Dacă dorești ca ei să aibă timpul lor de părtășie cu Dumnezeu, tu trebuie să ai un asemenea timp.

2) Dacă îți dorești ca pruncii tăi să fie în biserică, ia-i cu tine acolo, nu-i trimite.

3) Dacă vrei ca ei să nu vorbească urât, ai grijă ce scoți tu pe gură.

4) Dacă nu dorești ca pruncii tăi să fumeze, să bea sau să consume droguri, n-o face nici tu!

Când spui una, dar faci alta, copilul tău te va iubi în continuare, dar în cele din urmă își va pierde respectul pentru tine. Și ce e mai rău, el va crede: „Dacă principiile pe care le predici nu funcționează pentru tine, de ce să le încerc eu?!” Exemplul tău va avea un impact mai mare decât toate predicile tale. Citește aceste două versete cu atenție.

Primul se găsește în Vechiul Testament: „El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.” (2 Cronici 26:4 – e vorba de Ozia, regele lui Iuda).

Cel de-al doilea se găsește în Noul Testament: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5). Cele două versete sunt separate de mii de ani, dar adevărul pe care îl transmit este mereu actual – deci, fii un bun exemplu!

2019 de Jean Koechlin

Exod 5:15-23, 6:1-8

Faraon nu dă nimic; dimpotrivă, devine din ce în ce mai sever. În zadar se plâng la el (v.15-18). Nu numai că Satan nu cunoaşte îndurarea, ci îşi găseşte plăcerea în nenorocirea robilor săi. Abia dacă este satisfăcută o poftă, că apare o alta şi trebuie să fie împlinită imediat. Numai Hristos poate satisface o inimă în mod desăvârşit. Uneori Dumnezeu rânduieşte lucrurile astfel încât eliberarea nu este imediată, pentru ca omul, simţind apăsarea jugului vrăjmaşului şi adâncimile stării sale nenorocite, să fie în sfârşit gata să recunoască faptul că numai Dumnezeu îl poate scăpa de acestea.

Răspunzând la descurajarea robilor Săi (v.23), Dumnezeu nu le face nici un reproş. Dimpotrivă, este ocazia unei noi revelaţii din partea Lui. DOMNUL sau „Iehova” este numele pe care Dumnezeu Şi-L ia în relaţia Lui cu Israel. Pentru patriarhi, El era Dumnezeul cel atotputernic (Ebr. „El-Şadai”), Proprietarul cerului şi al pământului. Acum scopul Lui este de a introduce o relaţie nouă, ceea ce de asemenea Îi aduce un nume nou: „Eu sunt DOMNUL!”. DOMNUL este Cel care nu Se schimbă niciodată şi care rămâne credincios legământului Său. Pentru noi, credincioşii din vremea harului, El are un nume şi mai scump, acela de Tată, pe care Isus a venit să ni-L facă cunoscut (Ioan 17.26).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 apr. 2019

2 Aprilie 2019

Eu le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
Ioan 17.14-16

Adunarea este, nu la figurat, ci literal, o entitate separată de lume și afară din ea. Indicațiile date creștinilor ca indivizi corespund sub orice aspect cu concluziile pe care le putem trage din caracterul Adunării prezentat în Cuvânt și oferă o lumină mai clară asupra caracterului ceresc al chemării noastre actuale.

Ceea ce Dumnezeu cere de la noi este să manifestăm acest caracter ceresc în lume și față de lume. Acest lucru implică o umblare vrednică de chemarea pe care am primit-o. Iar dacă această mărturie este dată potrivit cu exemplul lui Hristos, care va fi rezultatul? Fiindcă aceste virtuți „nu sunt din lume”, lumea ne va urî.

Este cea mai mare diferență cu putință între, pe de o parte, a arăta răbdarea, bunătatea, dragostea, îndurarea și sacrificiul de Sine al lui Hristos și, pe de altă parte, a încerca, oricât de laborios, să îmbunătățești lumea! Una stârnește ura lumii, cealaltă îi câștigă aplauzele. Una aduce adevărata binecuvântare omului, așezându-L pe Hristos înaintea lui, cealaltă îi hrănește orgoliul cu ideea îmbunătățirii de sine și îl face nesimțitor cu privire la adevărata lui stare în ochii lui Dumnezeu. Una Îl slăvește pe Dumnezeu, făcându-L singurul obiect al inimii, cealaltă stă în opoziție cu gândurile Sale, făcând ca obiectul să fie îmbunătățirea și binecuvântarea lumii ca sistem, într-un timp când Hristos, singurul Izvor al binecuvântării, S-a separat de lume și Își cheamă poporul să fie părtaș la această separare. Una privește judecata așa cum trebuie și îl îndreaptă pe om către singurul refugiu unde poate fi la adăpost de furtună, cealaltă îl face orb la semnele timpului, surd la tunetele îndepărtate ale furtunii care se apropie, invitându-l astfel să meargă înainte după propriile lui planuri, ca și cum mânia viitoare n-ar fi decât un basm.

T. B. Baines

Aruncă-ți sarcina asupra Domnului și El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.
Psalmul 55.22

Dumnezeu este tot Dumnezeu

Gladys Aylward, misionară în China timp de peste cincizeci de ani, a fost obligată să plece când japonezii au invadat țara. Însoțită de un singur asistent, ea a condus o sută de orfani peste munți în China liberă. În timpul călătoriei a fost cuprinsă de teamă. După ce a petrecut o noapte fără să doarmă, s-a confruntat cu o dimineață fără speranța de a mai ajunge teafără cu grupul de orfani. O fetiță de 13 ani i-a adus aminte de povestirea lor mult îndrăgită despre Moise și Marea Roșie. „Dar eu nu sunt Moise”, a suspinat Gladys în disperare. „Sigur că nu ești”, a spus fetița, „dar Dumnezeu este tot Dumnezeu!”. Când Gladys și orfanii au isprăvit drumul acesta, ei au fost încă o dovadă că, indiferent de cât de neputincioși ne simțim, Dumnezeu este tot Dumnezeu și ne putem încrede în El.

Uneori, Dumnezeu potolește furtuna, alteori, El lasă ca furtuna să vuiască și ne liniștește pe noi. Oricum ar fi, El ne susține și ne ajută să o scoatem la capăt. Întotdeauna putem face o alegere: fie Îi dăm povara lui Dumnezeu, fie încercăm să o purtăm singuri. Cum Se îngrijește Dumnezeu de noi? Zi de zi, clipă de clipă! Îți aduci aminte de evreii din pustie? În fiecare zi, Dumnezeu îi hrănea trimițându-le mană din cer. Drept urmare, încrede-te în Dumnezeu pentru ziua de astăzi și lasă ziua de mâine în mâinile Lui! Când ne încredem în Dumnezeu, pacea Lui ne va păzi inimile prin Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru.

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ DESCURAJĂRII (2) – Fundația SEER

„El dă tărie celui obosit…” (Isaia 40:29)

Noi facem cu ușurință afirmații de genul: „Câtă vreme există viață, există speranță” sau „Speranța este pârghia care ne dă putere”, crezând că lucrurile se vor îmbunătăți. Însă când speranța pare că întârzie sau este negată, boala mentală sau emoțională îi poate face pe unii să caute o cale de scăpare o dată pentru totdeauna. Sinuciderea Îl exclude pe Dumnezeu. Când îți iei viața, El nu mai poate face nimic pentru tine. Sinuciderea lasă în urmă moștenirea unei dureri nerezolvate care va dăinui în inimile celor dragi ai tăi. Timp de generații, liderii creștini au purtat dezbateri și au avut păreri contradictorii despre problema sinuciderii. „Neliniştea din inima omului îl doboară” (Proverbele 12:25).

Depresia, netratată și nerezolvată, poate duce la autodistrugere. Persoana în cauză poate recurge la metode letale, poate decide să nu mai mănânce ori să mănânce în exces, și nu mai caută ajutor deoarece ajutorul pe care l-a primit nu a dat roade. Rezultatul final este același. Fundația pentru Sănătate Mintală declară că în Marea Britanie, probabilitatea ca femeile să fie diagnosticate cu boli generate de anxietate este de două ori mai mare decât la bărbați. Oamenii care provin din familii cu venituri mici sunt de două-trei ori mai dispuși să dezvolte probleme legate de sănătatea mintală, decât cei din familiile cu venituri mai mari. Poate Biblia să ofere soluții și confort? Da! „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea.” (Isaia 40:29-31).

2019 de Jean Koechlin

Exod 5:1-14

Egiptul oferă o imagine zguduitoare a lumii, altfel spus, a societăţii omeneşti organizate fără Dumnezeu. Prin chiar respingerea autorităţii lui Dumnezeu, lumea şi-l ia ca şef pe Satan, numit şi „stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 16.11). Este un prinţ dur şi fără scrupule, a cărui imagine ni se prezintă prin crudul faraon. Când unui suflet începe să i se trezească conştiinţa şi geme pentru eliberare (precum Israel în acest capitol), Satan nu precupeţeşte nici un efort ca să-l reţină şi să-l prindă şi mai strâns, împovărându-l cu munci suplimentare (vezi v.9). El distrage acea persoană printr-un iureş de activităţi, pentru a-i abate gândurile lăuntrice şi a-l împiedica să găsească timp să se ocupe de nevoile sufletului său.

Da, am cunoscut şi noi prea bine ce înseamnă a geme sub jugul lui Satan, „robi ai păcatului” (Romani 6.17), „robiţi diferitelor pofte şi plăceri” (Tit 3.3), incapabili să ne eliberăm prin propriile eforturi. Este oare cu putinţă ca dintre cititorii noştri să se găsească cineva în această stare? Cuvântul lui Dumnezeu îi oferă o eliberare deja împlinită. Hristos, Cel care este mai mare decât Moise, nu numai că a vestit-o, ci El Însuşi a împlinit această răscumpărare. El a smuls sufletele noastre de sub groaznica robie a diavolului, a lumii şi a păcatului.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

01 apr. 2019

1 Aprilie 2019

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.
Galateni 6.14

Apostolul dorea să se laude doar cu crucea Domnului Isus Hristos, prin care lumea era răstignită față de el și el față de lume. A căuta prestanță într-o lume religioasă înseamnă să cauți onoare într-o lume care L-a dezonorat, respins și crucificat pe Cel care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.

Pentru noi, crucea înseamnă mântuire, dovada dragostei infinite a lui Dumnezeu; crucea însă a însemnat rușinea la care Domnul gloriei S-a supus pentru noi. Acolo lumea a fost în final condamnată, iar Dumnezeu a fost glorificat în dragostea Sa. Pavel nu dorea onoarea acelei lumi care, la cruce, L-a dezonorat pe Cel care îl iubise; el dorea să se laude doar cu crucea, cu dovada dragostei Domnului și a propriei sale mântuiri. Pavel se identifica astfel cu Hristos și era răstignit față de lumea care Îl răstignise pe El. Lumea care L-a răstignit pe Domnul nu este locul în care un creștin să caute onoare. Lumea, prin cruce, s-a manifestat așa cum este. Ne vom asocia cu lumea care L-a răstignit pe Hristos, sau Îl vom recunoaște pe Acela care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine pentru noi?

În Hristos Isus, circumcizia și necircumcizia nu sunt nimic – crucea a pus semnul morții pe astfel de distincții, pe lume și pe principiile ei începătoare – ci o nouă creație, aceasta este regula pentru creștini. Nu legea, care are aplicație la omul născut din Adam, care trăiește în carne și în această lume, deși carnea nu se supune legii și nici nu poate! Apostolul spune că peste cei care umblă după regula noii creații va fi pace și îndurare, ca și peste Israelul lui Dumnezeu.

J. N. Darby

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4.6,7

Rugăciunea pentru toată familia

O mamă care a fost crescută după principii creștine l-a învățat pe copilul ei o rugăciune de seară: „Doamne Isuse, binecuvântează pe mama, pe tata, iar pe mine ajută-mă să devin un copil ascultător”.

Într-o seară, după ce se rugase, a întrebat-o pe mama lui: „Te rogi și tu?” — „Da, câteodată!” — „Și tata?” — „Nu știu! Nu cred că face acest lucru.” — „Dar, mamă”, a spus micuțul, „un copil ca mine nu poate să se roage pentru toată familia, trebuie să mă ajutați și voi!”.

Aceste cuvinte simple ale copilului au pătruns în inima mamei. De atunci a început și ea să se roage, iar mai târziu soțul a preluat îndatorirea de a se ruga pentru familie și cu familia.

Rugăciunea este ca și respirația sufletului, un contact neîntrerupt cu Dumnezeul Atotputernic. Conținutul rugăciunii este tot așa de diferit ca și necesitățile noastre. Uneori, rugăciunea poate fi laudă, mulțumire, cerere; alteori, un strigăt după ajutor. Putem să ne rugăm când suntem singuri, putem să ne rugăm în cercul familiei și, de asemenea, putem să ne rugăm împreună cu alți creștini!

Lui Dumnezeu Îi place când ne rugăm Lui. Prin credință arătăm că ne încredințăm Lui și că așteptăm de la El răspunsul. El ascultă rugăciunile noastre și le va împlini în felul Său și la timpul Său, așa încât să fie spre binele nostru.

„Popoare, încredeți-vă în El în orice timp; vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru” (Psalmul 62.8).

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ DESCURAJĂRII (1) – Fundația SEER

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima” (Proverbele 13:12)

Depresia te poate face să renunți la viață.

Când sarcina a devenit prea mare pentru Moise, el i-a zis lui Dumnezeu: „Mai bine omoară-mă… ca să nu-mi mai văd nenorocirea.” (Numeri 11:15).

Fiind sigur că Izabela își va pune în aplicare amenințările de a-l ucide, Ilie L-a rugat pe Dumnezeu să-i ia viața.

Se spune că întâmpările din cartea Iov s-au petrecut într-un interval de numai nouă luni, însă pierderile pe care le-a suferit Iov au fost atât de devastatoare, încât a zis: „M-am dezgustat de viaţă!” (Iov 10:1).

Solomon a zis: „O nădejde amânată îmbolnăveşte inima.”

În loc să dezbatem întrebări gen: „Poate un creștin care își ia singur viața să ajungă în Rai?”, mai bine să-i cerem lui Dumnezeu înțelepciune ca să ne dăm seama când o persoană dragă nouă a ajuns în pragul disperării, sau când este atât de afectată emoțional, încât nu mai suportă să trăiască nici măcar o zi!

Cine sunt acești oameni? Tineri care își fac tăieturi pe corp, ca un strigăt după ajutor. Veterani de război care suferă de stres post-traumatic, care se angajează în relații nocive și care nu reușesc să scape de demonii războiului sau nu-i pot izgoni. Victimele abuzului care manifestă comportamente dăunătoare sau nesănătoase ca un mijloc de supraviețuire. Oameni cumsecade care se luptă cu probleme de natură intimă, dar care sunt îngroziți să vorbească despre aceste lucruri.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 615 milioane de oameni din lumea întreagă se luptă cu depresia sau cu anxietatea în fiecare zi. Unii dorm în vile, iar alții sub poduri. Unii dintre ei sunt creștini care nu suportă să audă că sunt slabi și că nu au suficientă credință.

Un verset rapid, o rugăciune scurtă și expedierea lor cu un „Dumnezeu să te binecuvânteze” nu fac decât să-i arunce în gura lupilor.

Domnul Isus ne-a zis: „Vă trimit”, pentru că ne-a dat Cuvântul, Duhul și puterea de a-i ajuta!