Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 23, 2019”

23 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!
Psalmul 19.14


Psalmul 19 (3) – Dumnezeu revelat în Răscumpărătorul

Dumnezeu S-a revelat prin cartea creației. Gloria Sa este văzută în stelele cerului – lucrarea mâinilor Sale (Psalmul 19.1-6). El S-a revelat de asemenea prin Scriptură, iar Psalmul 19 face referire în mod specific la Lege (Psalmul 19.7-11). Însă niciuna dintre aceste cărți ale revelației Sale nu putea mântui sufletul nostru. Gloria cerurilor ne descoperă puterea lui Dumnezeu și divinitatea Sa, însă nu și dragostea Sa; Legea, deși „sfântă și dreaptă și bună” (Romani 7.12), nu ne poate mântui. De fapt, prin Lege vine „cunoașterea păcatului” (Romani 3.20).

Cea de-a treia parte a psalmului tratează chestiunea păcatului (versetele 12-14). Avem aici rugăciunea psalmistului pentru a fi curățit de păcate ascunse și, de asemenea, pentru a fi păzit de păcate ale mândriei. Noi am fost îndreptățiți prin sângele scump al lui Hristos. El ne-a curățit de orice păcat, iar această lucrare nu mai trebuie vreodată repetată. Însă mărturisirea zilnică este o parte importantă a unei vieți creștine sănătoase și roditoare. Comuniunea cu Dumnezeu trebuie menținută. Versetul 12 vorbește despre păcatele comise din neștiință, însă psalmistul se roagă de asemenea să fie păzit de păcatele mândriei. Dacă acești pași ai vegherii și ai mărturisirii sunt urmați, vom fi păziți de păcate grave; nu există cădere bruscă în păcat, ci o alunecare gradată. Să luăm seama la acest lucru!

În ultimul verset al acestui psalm minunat, David Îl numește pe Iahve „Stânca mea” și „Răscumpărătorul meu”. Această expresie din urmă este folosită de doar două ori în Biblie – David și Iov sunt singurii credincioși care spun: „Răscumpărătorul meu” (Iov 19.25). Acest psalm începe cu Creatorul și se încheie cu Răscumpărătorul (vedeți, de asemenea, Apocalipsa 4.11 și 5.9). Fie ca meditația inimii noastre și cuvintele gurii noastre să fie plăcute Lui!

B. Reynolds

 

    

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nimeni nu este ca Dumnezeu … El trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor, și peste nori, în măreția Lui. Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost.
Deuteronom 33.26, 27


Ce Prieten bun! (1)

Joseph Medlicott Scriven s-a născut la 10 septembrie 1819 în Dublin (Irlanda). Copilăria și tinerețea nu au fost grele pentru el. A frecventat o școală bună, apoi a urmat studii superioare în Dublin. Joseph avea idealuri înalte. Curând s-a logodit cu o tânără care era de acord cu ideile lui. Urma să aibă loc căsătoria, dar a urmat tragedia. Cu o zi înaintea nunții, mireasa a traversat un pod pe un cal. Tocmai atunci s-a iscat un vânt puternic și viitoarea mireasă a căzut în apă și s-a înecat. A fost o mare tragedie pentru Joseph. Dar acel șoc nu l-a putut înfrânge pe tânărul Joseph. El s-a rugat insistent lui Dumnezeu pentru ajutor și sprijin.

Cu toate că avea mari perspective în țara natală, la vârsta de 25 de ani a plecat în Canada. Acolo dorea să uite de tot necazul său. La început a locuit în Port Hope (Portul nădejdii) unde a predat ore pentru copiii unei familii din Anglia. Acolo a cunoscut o tânără pe nume Elza Roche și s-au logodit. Cu câteva săptămâni înaintea nunții, tânăra s-a îmbolnăvit și a murit. Viața lui Joseph Scriven s-a transformat în durere. Dar a găsit adăpost la cel mai bun Prieten: Isus Hristos. De atunci gândurile lui Joseph s-au schimbat, el devenind speranța multor oameni aflați în suferință. Săracii, văduvele și bolnavii au găsit ajutor la acest om smerit. El a dorit ca dragostea lui Dumnezeu să ajungă la cât mai mulți oameni. Toate ajutoarele sale erau făcute cu multă smerenie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FURNICILE (2) – Fundația SEER

„Oriunde se munceşte este şi câştig” (Proverbele 14:23)


Furnica nu consideră munca drept slugărnicie sau activitate sub demnitatea ei. Fie că trebuie să curețe noroiul sau să ducă în spate poveri grele, ea nu face decât să-și ducă sarcina la bun sfârșit. Ce deosebire există între furnici și unii oameni din ziua de astăzi! Cineva a făcut următoarea glumă: „Dacă dorești să-ți ferești adolescentul de apă fierbinte, pune niște vase murdare în ea!” Orice sarcină poate (și trebuie) să fie făcută spre slava lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 10:31).

Esența acestei chestiuni se găsește în această simplă afirmație biblică: „Oriunde se muncește este și câștig.” Învață-i pe copii modalitatea demodată de a primi bani – muncind pentru ei! Cuvântul „vocație” vine din latinescul vocare, care înseamnă „a chema.” Așadar, fiecare muncă sau vocație, indiferent care ar fi, este o chemare de la Dumnezeu.

Dr. Martin Luther King Jr. a afirmat pe bună dreptate: „Nu toții oamenii sunt chemați să aibă locuri de muncă specializate sau profesionale; chiar mai puțini sunt chemați la înălțimile geniului în arte sau științe; mulți sunt chemați să fie muncitori în fabrici, pe ogoare și pe străzi. Dar nicio muncă nu este lipsită de semnificație!”

Ca părinte, îți pregătești copilul pentru perioada când va munci, așa că pregătește-l bine. Dacă nu o faci, va avea o viață de suferință și va crea o viață de suferință pentru alții. În plus, s-ar putea să se întoarcă și să-ți bată la ușă! Șefii nu-i plătesc pe angajații care nu lucrează.

Așadar, înainte de a-i da copilului tău niște bani, dă-i niște sarcini, cum ar fi: să-și facă patul, să-și facă ordine în cameră, să ajute la treburile din casă, să ducă gunoiul, să ia note bune la școală și să-și facă temele la timp. Răsplata fără responsabilitate înseamnă răsfăț. Și dacă îți iubești copilul, nu vei face asta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 16:1-12


Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna” (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). Dragi răsumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea … Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6.25, 34; de văzut şi Psalmul 23.1)? El Însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleşugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încrederea, răspunsul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! În loc să pedepsească poporul, El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: