4 Aprilie 2019
Ia aminte să nu aduci arderile tale de tot în orice loc pe care-l vei vedea, ci în locul pe care-l va alege Domnul într-una din semințiile tale, acolo să aduci arderile tale de tot și acolo să faci tot ce îți poruncesc eu. Totuși, poți să înjunghii și să mănânci carne după toată pofta sufletului tău în toate porțile tale, după binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău pe care ți-a dat-o.
Deuteronom 12.13-15
Din aceste versete învățăm că existau jertfe stabilite, care trebuiau aduse Domnului, însă că israeliților le era îngăduit să se bucure de asemenea de binecuvântările Domnului, în toate porțile lor.
Există aici o lecție spirituală pentru noi, creștinii. Noi am fost binecuvântați „cu orice binecuvântare spirituală, în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3) și ne-am putea întreba dacă trebuie să ne bucurăm de aceste binecuvântări doar atunci când suntem adunați pentru numele Domnului. Dacă lucrurile ar sta așa, atunci mulți credincioși ar fi privați de o astfel de stare, având în vedere împrejurările în care se află. Cu siguranță că este un lucru necesar să fim adunați laolaltă și să-I aducem lui Dumnezeu laude și închinare pentru toate lucrările Sale mărețe și minunate (Evrei 10.24,25; 13.15,16). Însă în timpul săptămânii, în măsura în care umblăm în părtășie cu Domnul, ne putem bucura de binecuvântările noastre cerești, potrivit cu dorința sufletului nostru.
Putem cânta din toată inima, putem aduce laude și mulțumiri, putem binecuvânta numele Domnului – iar toate acestea în căminele noastre, cu familia și cu prietenii. Să remarcăm de asemenea expresia: „În toate porțile tale”. Ea ne aduce aminte de faptul că savurarea binecuvântărilor Domnului nu poate fi făcută „afară”, în mijlocul acestei lumi, adică într-un fel lumesc și împreună cu necredincioșii, ci „în porțile tale”, cu familia, cu cei credincioși, cu Domnul Însuși. Aceste binecuvântări în Hristos ne-au fost dăruite deja, pentru a le putea savura în orice zi. „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 1.3)!
A. Leclerc
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit … ne-a adus la viață împreună cu Hristos.
Efeseni 2.4,5
„O viață pe roți” (2)
În următorii doi ani și jumătate am fost internată în mai multe spitale și sanatorii. Încă speram că îmi voi reveni. În cele din urmă am fost nevoită să accept că visul meu se sfârșise. Trebuia să mă adaptez la o viață complet diferită de aceea la care visasem. În mod ironic, urma să duc „o viață pe roți”, însă într-un scaun cu rotile. La început am crezut că îmi va fi imposibil să mă adaptez la noua mea situație, pentru că până atunci fusesem obișnuită cu un stil de viață activ. Îmi pierdusem orice speranță și eram foarte deprimată.
După un timp, cineva a venit la ușa mea. În timpul discuției, m-a întrebat dacă existau șanse să-mi revin. Descurajată și dezamăgită, i-am spus că nu mai aveam nicio speranță. Când mi-a zis că numai Dumnezeu mă poate ajuta, i-am spus cu amărăciune: „Dacă Dumnezeu există, de ce am ajuns în această situație?”. Aceasta este replica oricărui om iresponsabil în fața lui Dumnezeu. Ne comportăm ca și cum Dumnezeu nu există, apoi, când se întâmplă nenorocirea, întrebăm de ce permite Dumnezeu așa ceva. Însă, în viața mea, totul s-a schimbat când am cunoscut, prin Cuvântul lui Dumnezeu, că sufletul nostru este de mare preț și că Mântuitorul Și-a dat viața pe cruce pentru salvarea noastră veșnică și că prin har suntem mântuiți. Iar celor care au ajuns descurajați, obosiți și neroditori, le dau sfatul să vină așa cum sunt la Domnul și Mântuitorul nostru, care nu obosește să ne încurajeze.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
VORBIREA CU HAR – Fundația SEER
„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har…” (Coloseni 4:6)
Dacă vrei ca vorbirea ta să fie cu har, te poți ruga așa: „Doamne, împreună cu regele și psalmistul David, Te rog: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele” (Psalmul 19:14). Îmi dau seama că vorbele pe care le rostesc au o putere extraordinară, atât în viața mea, cât și în relațiile mele. Cuvântul Tău spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). Învață-mă să rostesc întotdeauna cuvinte care sunt conform Cuvântului Tău și care Te glorifică. Ajută-mă să am grijă ca vorbele pe care le spun să-i zidească pe alții și nu să-i doboare, să-i încurajeze și nu să-i critice, să fie rostite în dragoste și să nu fie schimbate de propriile mele dorințe și așteptări, să aducă încredere și nu descurajare. Acolo unde am rostit cuvinte care sunt negative sau dăunătoare pentru cineva, iartă-mă! Ferește-mă să spun lucruri care îi rănesc sau care îi doboară pe alții în vreun fel. Vreau ca vorbirea mea să fie plină de bunătate și să am limba înțelepților, promovând vindecarea și binecuvântarea (vezi Proverbe 12:18). Ajută-mă să proclam domnia Ta peste viața mea și să fac „toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli” (Filipeni 2:14). Ajută-mă să nu spun lucruri negative despre mine însumi și de fiecare dată când încep să spun ceva critic, ajută-mă să mă opresc imediat și să-mi țin gura. Cuvântul Tău spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” Astăzi, fă ca vorbele mele să Te onoreze și să Te glorifice. În Numele Domnului Isus mă rog, amin!”
2019 de Jean Koechlin
Exod 6:9-30
În v. 6 – 8, Dumnezeu i-a dezvăluit lui Moise întreg planul Său de mântuire, ca o consecinţă a noului nume, DOMNUL, pe care Şi l-a luat în relaţie cu Israel. Şi acest plan de mântuire este încă o dată certificat prin semnătura Sa: „Eu sunt DOMNUL”. „Eu, Eu sunt Acelaşi, care îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aminti de păcatele tale” va confirma Dumnezeu în Isaia 43.25. Este trist să remarcăm că Israel, „din cauza descurajării” (v.9 nota b: sau a nerăbdării; sau a neliniştii duhului), nu ascultă. Este prima manifestare a necredinţei acestui popor, urmată, vai, după cum vom vedea, de un şir lung de căderi similare (Psalmul 106.7).
La rândul său, Moise este din nou îngrijorat şi descurajat. Credinţa lui nu este în măsură să-şi însuşească Numele şi promisiunile DOMNULUI.
Atunci Dumnezeu Îşi îndreaptă atenţia spre ai Săi. Ei sunt amestecaţi cu străinii, dar ochii Lui îi disting şi Îi face plăcere să-Şi amintească de numele lor. „Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Săi” (2 Timotei 2.19). Şi să ne mai amintim şi versetul care este o încurajare pentru credincioşi, orice vârstă ar avea ei: „Ochii Domnului privesc spre cei drepţi şi urechile Lui sunt deschise la strigătul lor” (Psalmul 34.15; 1 Petru 3.12).
Avem aici numele mai multor membri ai familiei lui Levi care, fie în bine, fie în rău, au jucat un rol important în istoria lui Israel: Core şi fiii săi, cei patru fii ai lui Aaron, Fineas …
Mana Zilnica 