Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 15, 2019”

15 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea.
Matei 6.32


Acest verset este de căpătâi pentru orice copil al lui Dumnezeu, în mijlocul împrejurărilor schimbătoare ale vieții. Aplicarea lui în viețile noastre înlătură orice nemulțumire, orice murmur și ne conduce la supunere deplină. Unde poate fi mai bine pentru cel credincios, decât în brațele Dumnezeului său? Noi nu știm deloc ce este mai bine pentru noi, de aceea ar trebui să ne bazăm întotdeauna pe înțelepciunea și pe dragostea Lui de Tată, căci El cunoaște toate lucrurile de care avem cu adevărat nevoie.

De multe ori El îngăduie ca pacea să ne fie tulburată și ca proptelele pe care le avem în această lume să dispară. Scopul Lui însă este ca astfel să ne putem bucura mai mult de binecuvântările spirituale, de „binecuvântările bunătății” (Psalmul 21.3). Să căutăm deci să ne punem încrederea în voia Tatălui nostru ceresc. El nu ne va călăuzi niciodată către ceva defavorabil nouă, fiindcă bunătatea și credincioșia sunt caracteristicile căilor Lui.

Dacă privim la viața Domnului Isus, vedem că de la iesle și până la cruce n-a existat nicio suferință inutilă pe care El să o fi îndurat. Orice picătură din cupa Sa amară a fost turnată acolo cu grijă de către Tatăl Său. Știind bine acest lucru, El a putut spune: „Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?” (Ioan 18.11). Să nu punem la îndoială dragostea Tatălui! El L-a dat pe Fiul Său pentru noi! Oricare ar fi încercarea sub care suferim, exemplul Domnului nostru să ne fie mângâiere și tărie!

J. R. MacDuff

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4.32


Iertați-vă! (1)

La data de 4 martie 2013, Rendy Andre Ichsan s-ar fi putut afla după gratii. Probabil ar fi fost condamnat la șase ani de închisoare, cu executare. În schimb, a primit o condamnare de cinci ani, fără executare. De ce? Aceasta s-a întâmplat doar pentru că familia femeii pe care a omorât-o a cerut expres această sentință. Accidentul a avut loc pe 1 iulie 2011. Ichsan își petrecuse noaptea sărbătorind. Karen Julian conducea mașina spre casă. Până la acel moment, Ichsan era cel mai fericit bărbat din lume, era proaspăt căsătorit, soția sa aștepta un copil și tocmai fusese promovat la serviciu. Un accident urma să încheie o viață și pe cealaltă urma să o schimbe radical. Karen Julian a murit la impactul celor două mașini. Ichsan avea o alcoolemie de două ori mai mare decât limita legală. Prin urmare, a fost arestat pentru că a condus sub influența băuturilor alcoolice și a fost condamnat pentru omorârea doamnei Karen Julian.

La proces, Ichsan a întâlnit rudele femeii pe care o ucisese. Cei doi frați, o soră și mama lor i-au spus judecătorului că vor ca Ichsan să plătească pentru ce a făcut, dar nu după gratii. Ar fi vrut ca el să facă o schimbare prin lucrul în folosul comunității. Ar fi dorit ca el să vorbească și altora despre ce a făcut, despre consecințele conducerii autoturismului sub influența alcoolului. Au cerut aceasta în speranța că măcar o persoană ar putea fi cruțată prin mesajul lui Ichsan.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA PRIETENIEI (1) – Fundația SEER

„Un prieten… ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbele 18:24)


Biblia spune: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” Gloria Gaither subliniază acest lucru: „Prietenii adevărați sunt preocupați de ceea ce vei deveni. Ei se uită dincolo de prezent și țin profund la tine ca persoană.” Solomon a scris: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui” (v. 24). Și pentru că formarea și păstrarea unei prietenii îți ia timp și energie, răsplata depășește cu mult investiția.

Prietenul adevărat:

1) Îți dă o mână de ajutor când ești căzut. „Mai bine doi decât unul… căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade” (Eclesiastul 4:9-10).

2) Îți dă viziune. Indiferent cât de mult te iubesc și doresc să te ajute, cei din familie sunt uneori prea aproape ca să fie obiectivi, și e mai util să te deschizi în fața unei persoane care nu îți este rudă. Biblia spune: „Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.” (Proverbe 27:9).

3) Îți dă bună dispoziție. Cineva spunea: „Dacă nu ai riduri înseamnă că nu ai râs destul!” Când râsul este ceea ce ți-a prescris doctorul, prietenii te ajută să descoperi umorul din situația ta – de obicei pentru că și ei au trecut pe acolo! Hazel C. Lee o spune în felul următor: „Când râdem de noi înșine, dar și unii cu alții, se creează sentimentul plăcut că suntem împreună.”

4) Te trage la răspundere. Ai observat vreodată că atunci când ai un comportament opus Cuvântului lui Dumnezeu, e ușor să te păcălești singur? Într-un astfel de moment, „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui” (v. 6). Așa că, astăzi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru prietenii tăi buni, care te iubesc suficient de mult ca să fie cinstiți cu tine chiar și când lucrul acesta doare.  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:17-27


Aluatul, simbol al răului, trebuie îndepărtat cu maximă atenţie (cf. 1 Corinteni 5.7, 8). Nu putem să ne însuşim lucrarea lui Hristos şi să ne bucurăm din plin de ea cât timp nu ne-am mărturisit şi nu am abandonat fiecare păcat de care avem cunoştinţă.

Israelitului îi mai rămânea să facă doar un lucru, cel poruncit de Domnul lui Moise în v.7: trebuia să înmoaie un buchet de isop în sângele mielului şi să ungă cu el pragul de sus şi amândoi uşorii uşii casei sale. Făcând aceasta, capul familiei trebuia să creadă două lucruri: întâi că Domnul avea să lovească prin judecată şi, în al doilea rând, că sângele avea puterea de a-l proteja pe el şi pe ai săi.

Ca şi copiii din familiile israeliţilor, putem întreba: „Ce înseamnă această slujbă pentru voi?” (v.26). Nu este oare aceasta o imagine a scumpului sânge al lui Hristos care ne pune la adăpost de judecată? „Eu voi vedea sângele” spusese DOMNUL (v.13), în timp ce israeliţii, dinăuntru, nu-l vedeau. Mântuirea noastră nu depinde de modul în care apreciem noi lucrarea lui Hristos, nici de intensitatea sentimentelor noastre cu privire la acest subiect. Nu, ci depinde de felul cum o vede Dumnezeu. Pentru El, sângele are eficacitate deplină şi totală în îndepărtarea păcatului. Să ne punem şi noi încrederea în lucrarea desăvârşită împlinită de Domnul Isus şi acceptată de Dumnezeu (1 Ioan 1.7).

14 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Groapa Lui a fost rânduită cu cei răi, dar El a fost cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu făcuse nicio violență, nici nu a fost vicleșug în gura Lui.
Isaia 53.9


Iată Robul Meu (12)

Această parte a profeției mărețe a lui Isaia are patru versuri. Al doilea este în contrast cu primul, în timp ce al patrulea este o completare a celui de-al treilea. Vedem deci ceea ce plănuiseră oamenii nelegiuiți, dar și că Dumnezeu era la cârma tuturor lucrurilor. Vrăjmașii Domnului stabiliseră să-I arunce trupul la groapa comună, împreună cu trupurile celor doi tâlhari, însă Dumnezeu hotărâse altfel și, fiindcă deținea controlul total asupra tuturor lucrurilor, l-a folosit pe Iosif din Arimateea să pregătească un mormânt special și pe Nicodim să aducă miresme pentru înmormântare. Acești doi oameni Îl cunoscuseră pe Domnul în timpul vieții Sale, iar acum Îl onorau în moartea Sa (Ioan 19.38-42).

Isaia ne oferă motivul pentru care Dumnezeu a vegheat asupra Fiului Său: fiindcă nu făcuse nicio violență. Rasa umană a fost marcată de violență și de corupție (Geneza 6.11). Lucrurile nu au stat deloc așa cu Domnul Isus; nicio violență, nicio viclenie, nicio înșelăciune n-au existat în viața Sa. Despre Natanael, El a putut spune: „Iată un israelit în care nu este viclenie” (Ioan 1.47), însă nu a putut spune că nu fusese nicio înșelăciune în gura acestui ucenic. Acest lucru a fost valabil doar cu privire la binecuvântatul nostru Domn (Isaia 53.9).

El a fost unic, fără păcat, perfect! Totuși S-a dat pe Sine ca Jertfă supremă, ca Jertfă pentru păcat și ca Înlocuitor al celor vinovați de înșelăciune și de violență. L-a glorificat pe Dumnezeu, luând asupra Lui vina noastră și suferind judecata pe care noi o meritam.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Da, sunt ca un om care nu aude și în gura căruia nu este niciun răspuns. Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.
Psalmul 38.14,20


Tăcerea Domnului Isus

Aceste cuvinte profetice, scrise de David sub inspirația Duhului Sfânt, s-au împlinit când Domnul și Mântuitorul nostru a fost pe pământ. Să ne gândim la înscenarea cu martorii falși care au depus o mărturie mincinoasă împotriva Domnului! Cu toate acuzațiile lor, Mântuitorul a tăcut. La prima înfățișare înaintea lui Pilat, iudeii L-au acuzat pe Mântuitorul că sucește mintea poporului și că oprește să se plătească bir Cezarului. Însă Domnul i-a învățat cu totul altfel: „Dați deci Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22.21). De multe ori citim că iudeii au căutat martori mincinoși, ca să-L poată condamna la moarte. A fost acuzat și că ar agita poporul. Acest lucru însă l-au făcut chiar preoții cei mai de seamă (Marcu 15.11). Toate acuzațiile aduse Domnului Isus Hristos nu au fost adevărate.

Cum a răspuns Mântuitorul la toate aceste acuzații? În Matei 27.12 citim: „Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și ale bătrânilor”. Cu mulți ani înainte, prorocul Isaia a scris: „El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Și-a deschis gura” (Isaia 53.7). Această profeție a fost împlinită în toate aspectele vieții Mântuitorului. Tăcerea Mântuitorului este o vorbire fără cuvinte despre maiestatea Persoanei Sale divine.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SUSȚINĂTORUL TĂU PERSONAL – Fundația SEER

„Tu îmi întinzi masa…” (Psalmul 23:5)


Când David a exclamat: „Domnul este păstorul meu” (v. 1), el a mărturisit de fapt că avea o relație unică și foarte personală cu Dumnezeu. Creatorul ne-a dat fiecăruia dintre noi o personalitate unică, ne-a dat daruri, scop și chemare. El dorește să aibă cu tine o relație care să fie diferită de cea pe care o are cu oricine altcineva. Așa cum amprentele tale sunt unice, la fel este și interacțiunea ta cu Dumnezeu, și-a Lui cu tine. De aceea trebuie să înveți să-I asculți glasul și să știi când vorbește special pentru tine.

Psalmistul continuă și spune: „Tu îmi întinzi masa…”

Gândește-te în felul următor. Când aștepți o masă liberă la un restaurant, iar numele tău se află pe lista de așteptare, chelnerița îți dă un pager. Apoi, când e timpul să iei loc la masă, pagerul va vibra sau se va aprinde un beculeț. În timp ce aștepți, ai toată încrederea că ți se pregătește o masă și că – dacă ai răbdare, când totul e gata – pagerul va vibra. Înțelegi ideea?

Când citești Cuvântul lui Dumnezeu și petreci timp cu El în rugăciune, ceva începe să vibreze înlăuntrul tău și să te ilumineze în duhul tău. Este pagerul lui Dumnezeu, care te călăuzește și te ghidează, pregătind circumstanțe doar pentru tine. Pavel scrie: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Câte din nevoile tale reale vor fi împlinite? Toate! Așa că nu te mai îngrijora, ci pune-ți încrederea în Dumnezeu! El este susținătorul tău personal!  

https://youtu.be/aBmr1bT4p4Y

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:1-16


Ajungem acum la prezentarea Paştelui, într-un capitol dintre cele mai importante din tot Vechiul Testament. Răscumpărarea promisă se va împlini în acelaşi timp când asupra Egiptului se va abate cea mai grozavă dintre judecăţi. Păcatul merită moartea şi toţi au păcătuit, atât israeliţii cât şi egiptenii. Dar, pentru ei care făceau parte din poporul lui Dumnezeu, un miel va muri în locul lor, imagine clară şi emoţionantă a lui Isus, „Miel fără cusur şi fără pată … cunoscut în adevăr mai înainte de întemeierea lumii” (1 Petru 1.19) şi dat morţii la timpul hotărât de Dumnezeu. «Să ne însuşim această jertfă»: iată ce semnifică «a mânca paştele». Hristos a trecut prin focul judecăţii divine: mielul era fript la foc. Şi să ne gândim la chinurile Lui având dureroasa cunoştinţă că păcatul nostru L-a dus acolo; aceasta corespunde cu ierburile amare. Mielul era mâncat în familie. Părinţii, copiii, fiecare din casă îşi avea partea lui.

Drag cititor, ai experimentat tu în mod personal ce înseamnă «a mânca paştele»? Ţi-ai însuşit tu prin credinţă moartea ispăşitoare a Domnului Isus? Ziua convertirii, punctul de origine al noii vieţi (v.2), naşterea din nou a copiilor lui Dumnezeu, este o dată care nu trebuie uitată!

13 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile.
Neemia 6.15


Nebucadnețar dărâmase zidurile Ierusalimului, iar iudeii fuseseră luați în captivitate, pentru șaptezeci de ani. Apoi Cirus dăduse decretul pentru întoarcerea lor în Ierusalim. Mulți s-au întors și templul a fost rezidit, însă zidurile și porțile cetății erau în continuare dărâmate, poporul fiind în suferință, în rușine și lipsit de apărare.

Neemia, cercetat de Domnul, s-a întors la Ierusalim pentru a reconstrui zidul și porțile cetății. El a lucrat împreună cu cei care au fost gata să-și pună mâinile și inimile în slujba Domnului. Deși au întâmpinat multă împotrivire, Domnul i-a ajutat și i-a binecuvântat, astfel că lucrarea a fost încheiată în doar cincizeci și două de zile. Pe măsură ce medităm la acest lucru, ne întrebăm de ce poporul amânase această lucrare vreme de aproape o sută de ani, când putea fi făcută într-un timp atât de scurt. De ce suferiseră ei atâta rușine și mizerie, când soluția era la îndemână?

Găsim un răspuns la această întrebare în Neemia 8. Când legea a fost citită, poporul a înțeles că, în luna a șaptea, fiii lui Israel trebuiau să locuiască în colibe, așa că fiecare dintre ei a construit o astfel de colibă pe acoperișul casei sale. Este interesant să vedem că ei aveau case pentru a face acest lucru, ceea ce însemna că își construiseră case în timpul în care zidul era în ruină. Ei fuseseră mai interesați și mai preocupați de propriul lor confort, decât de gloria lui Dumnezeu. Cum stau lucrurile cu noi? Care sunt prioritățile noastre? Suntem noi mai preocupați cu plăcerile noastre, cu acumularea de bogății, cu dobândirea unui loc bun de muncă sau cu multe alte lucruri asemănătoare, mai degrabă decât cu înaintarea Împărăției lui Dumnezeu?

A. Blok

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!
Psalmul 90.12


Ce este mai bun urmează

În fiecare an, în luna aprilie, când natura se trezește la viață, cuget mai temeinic asupra timpului trecut. Ca toți cei care au ajuns la o vârstă mai înaintată, mă preocup cu tema „îmbătrânirii”.

Ce pare mai interesant în acest proces este că, deși avem toți aceeași părere, totuși abordăm diferit această temă. Depinde de perspectivă și de poziție: pe de o parte, dacă avem sau nu o speranță după moarte și, pe de altă parte, dacă trăim sau nu în mod conștient cu Dumnezeu în fiecare zi.

Viața noastră trece repede, așa cum arată Moise în Psalmul 90: „Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și mândria lor este muncă și deșertăciune, căci anii trec iute și noi zburăm” (Psalmul 90.10). De aceea, trebuie să folosim cu sens și la o vârstă mai înaintată fiecare zi.

Moise ne conduce gândurile de asemenea spre Dumnezeu: „Satură-ne dimineața cu bunătatea Ta, ca să cântăm și să ne bucurăm în toate zilele noastre” (Psalmul 90.14). În mod deosebit când îmbătrânim simțim zilnic bunătatea lui Dumnezeu. Dacă am avea un ochi deschis pentru aceasta, bucuria în amurgul vieții nu va înceta.

Fiecare nouă zi este una care ne aduce mai aproape de Domnul Isus. În curând, El va reveni și îi va răpi la Sine în cer pe aceia care au crezut în El! Această speranță însuflețește credința noastră. Știm că ce este mai bun urmează pentru aceia care au crezut în Domnul Isus!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (5) – Fundația SEER

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:17)


Este important să citești, să studiezi, să memorezi și să reflectezi la Cuvântul lui Dumnezeu, dar trebuie să și răspunzi la el, să fii „împlinitor al Cuvântului” (Iacov 1:22). Acesta este pasul cel mai dificil, întrucât Satan va lupta îndârjit împotriva ta pe acest subiect. Poți fi atât de ocupat cu participarea la următoarea întâlnire a bisericii, încât să uiți să pui în practică ce ai învățat la precedenta întâlnire. Domnul Isus a zis: „Pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată” (Matei 7:24).

Dumnezeu nu te binecuvântează pentru că știi adevărul, ci pentru că I te supui. „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32); dar uneori adevărul te poate face să te simți stânjenit. Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă motivațiile, ne scoate la lumină slăbiciunile, ne mustră pentru păcate și cere schimbare. De aceea, e bine să discuți frământările tale personale cu alții. Aflăm de la alții adevăruri pe care nu le-am fi aflat singuri. Ceilalți ne pot ajuta să vedem și să aplicăm ceea ce noi am omis. Ne pot cere socoteală.

Una din cele mai bune modalități prin care putem deveni „împlinitori ai Cuvântului” este să scriem un plan de acțiune. Trebuie să fie unul personal (adică: să te implice pe tine); practic (să fie ceva ce poți face); care poate fi dovedit (să aibă un standard și un termen limită). Cum a spus D.L. Moody: „Biblia nu ne-a fost dată ca să ne ridice cunoașterea, ci să ne schimbe viața.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 10:24-29, 11:1-10


Nouă urgii au venit succesiv peste ţara Egiptului. Mai rămânea a zecea, mai grozavă decât toate cele dinainte, a cărei semnificaţie o vom vedea în continuare. Ea a fost precedată de o ultimă propunere a lui faraon: „Mergeţi, slujiţi Domnului; numai turmele voastre să rămână” (v.24), care urmărea să împiedice poporul să aducă jertfele şi darurile. Recunoaştem bine în aceasta eforturile lui Satan de a ne lipsi de Cel care este Jertfa desăvârşită. El face orice pentru a ne lua bucuria lui Hristos, mai ales atunci când venim pentru a-L oferi Tatălui în închinare. Vai, cât de des îi reuşeşte aceasta! Rezultă o pierdere pentru noi, dar, mai presus de orice, Dumnezeu este lipsit de jertfa scumpă pe care o aşteaptă de la răscumpăraţii Săi. Şi, la modul general, răspunsul lui Moise ne aminteşte că Dumnezeu are drept nu numai asupra noastră, ci şi asupra a tot ceea ce este în posesia noastră.

Moise „a ieşit de la Faraon aprins de mânie” (v.8). Îl vom vedea în mai multe rânduri pe acest om al lui    Dumnezeu mânios, tocmai pe el, care era „foarte blând, mai mult decât toţi oamenii care erau pe faţa pământului” (Numeri 12.3; vedeţi Exod 16.20; 32.19; Levitic 10.16; Numeri 16.15; 31.14). Dar era vorba de gloria lui Dumnezeu şi de binele poporului Său. Are mânia noastră întotdeauna o cauză atât de dreaptă?

12 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

M-am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.
Neemia 1.4


Edictul lui Cirus pentru întoarcerea iudeilor în Ierusalim fusese dat cu aproape o sută de ani înainte de timpul lui Neemia. Ezra se întorsese la Ierusalim cam cu cincisprezece ani înainte de evenimentele din Neemia 1. De ce nu se dusese și Neemia la Ierusalim împreună cu Ezra, la acea dată? Nu știm, însă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care oferă o a doua șansă, iar acum Neemia avea pe inimă starea poporului său.

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să întrebe despre starea și despre nevoile de acolo (Neemia 1.2,3). Acest lucru este de natură să ne cerceteze; cât de mult cunoaștem noi despre lucrarea Domnului, nu doar despre cea din țara noastră, ci și despre cea din alte colțuri ale lumii? După ce a primit detalii, Neemia s-a rugat, iar rezultatul a fost că Domnul i-a pus în inimă gândul de a merge în țară. Domnul Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să-L roage pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. În versetele următoare vedem că El Însuși i-a trimis în lucrare.

Unii au spus că a fost un sacrificiu pentru Neemia să părăsească slujba plăcută de la palat, însă, dacă luăm în considerație imoralitatea, nedreptatea și excesele care aveau loc acolo, înțelegem că o astfel de poziție nu era un loc fericit pentru un om temător de Dumnezeu.

Dar nu pentru aceasta a dorit el să plece de acolo, ci fiindcă avea cu adevărat pe inimă nevoia poporului său. El înțelegea că poporul lui Dumnezeu se afla într-o stare nenorocită și se gândea la onoarea lui Dumnezeu, în relație cu locul unde El Își așezase numele. Facă El ca aceste lucruri să fie și pe inimile noastre!

A. Blok

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

De atunci încolo, Isus a început să arate ucenicilor Săi că El … va fi omorât și că a treia zi va învia.
Matei 16.21


Descoperire neașteptată

Ce adevăruri și ce privilegii glorioase sunt cuprinse în descoperirea făcută lui Petru! Dar, iată, o nouă descoperire neașteptată! Aceste privilegii sunt consecința morții Domnului Isus Hristos și ele ne sunt date prin ea. Petru nu putea admite ca Isus Hristos să îndure o astfel de rușine, de a fi omorât. Nu putea oare Domnul să împlinească planurile Sale glorioase fără să moară? Ucenicul L-a luat pe Învățătorul său deoparte și L-a mustrat, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!”. Erau, în aceste cuvinte, afecțiuni naturale pentru Isus Hristos, dar aflăm că Petru nu a înțeles că descoperirea pe care a primit-o de la Tatăl ceresc nu poate să ne aparțină fără prețul vieții Mântuitorului. Mai mult, aceste cuvinte arată că Petru nu voia o astfel de înjosire, nici pentru Isus Hristos care i-a promis astfel de privilegii, nici pentru sine care, împreună cu ceilalți ucenici, alcătuiau alaiul lui Mesia. Putem, într-o oarecare măsură, să distingem motivele naturale ale mustrării lui Petru.

Pentru Domnul Isus era limpede că Satan se folosea de Petru pentru a pune o piatră de poticnire înaintea Lui. Cele mai periculoase instrumente folosite de Satan sunt creștinii care cunosc adevărul în mod teoretic, dar care se tem de disprețul și de vrăjmășia lumii. Îndepărtarea de jertfa de pe cruce a Mântuitorului înseamnă tăgăduirea creștinismului, iar aceasta este tendința inimii noastre naturale, care încă nu s-a smerit în fața lui Dumnezeu.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (4) – Fundația SEER

„Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:97)


Noi prețuim Cuvântul lui Dumnezeu:

1) Când îl studiem. Asta include și notarea gândurilor pe care le avem cu privire la Cuvânt. De asemenea, îi punem întrebările corecte, cum ar fi: Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Cum? Cu alte cuvinte, studiul tău biblic îți oferă o perspectivă, nu doar informații.

2) Prețuim Cuvântul lui Dumnezeu când îl memorăm. Poate crezi că nu stai prea bine cu memoria, dar deja ai memorat un milion de idei, fapte sau persoane. Realitatea este că ne amintim doar ce este cu adevărat important pentru noi! Există beneficii enorme ale memorării Scripturii: te ajută să reziști ispitei, să iei hotărâri mai bune, să reduci stresul, să-ți mărești încrederea, să-ți exersezi gândirea, să-ți poți împărtăși credința cu alții. Memoria ta este ca un mușchi: cu cât o folosești mai mult, cu atât devine mai puternică. Începe prin a scrie pe un cartonaș un verset care te-a ajutat, apoi ia-l cu tine. Repetă-l cu voce tare – în timp ce lucrezi, în timp ce faci exerciții, în timp ce aștepți, înainte de-a merge la culcare. Cheia memorării versetelor este repetarea lor zilnică.

3) Prețuim Cuvântul lui Dumnezeu când reflectăm la el. Niciun alt obicei nu te va maturiza spiritual mai mult decât meditarea zilnică la Cuvântul lui Dumnezeu. Când faci lucrul acesta, ești efectiv „schimbat în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18). Dumnezeu l-a numit pe David „om după inima Mea” (Faptele Apostolilor 13:22). Cum și-a câștigat această distincție? Îi plăcea să reflecteze la Cuvântul lui Dumnezeu: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” Cheia unei vieți creștine reușite este în mâinile tale: Biblia. Prețuiește Cuvântul lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 10:12-23


Tot ceea ce scăpase de grindină este acum distrus de lăcuste. Ce dezastru grozav! „Am păcătuit”, a repetat Faraon cu o evidentă rea-credinţă, urmărind numai să fie scăpat de lăcuste. Dar „Dumnezeu nu Se lasă (Lit: nu este) batjocorit” (Galateni 6.7). Faraon a lăsat să treacă clipa potrivită (Ieremia 46.17) şi Dumnezeu îi împietreşte din nou inima. Apoi vine întunericul, trei zile întregi de întuneric! Este un semn cu un înţeles evident pentru egipteni. Soarele, sursa de lumină, de căldură, de viaţă, cel pe care-l adorau ca zeu (Ra), apare neputincios înaintea Creatorului universului.

Dar în toate casele copiilor lui Israel era lumină. „Oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric”, declară Domnul Isus (Ioan 12.46). Şi, din nou: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8.12). În mijlocul unei lumi pline de umbrele întunecate ale păcatului, credinciosul poate totuşi distinge prezenţa luminii, pe Hristos locuind în el (Ioan 14.23). Ca urmare, pentru el totul este limpede: starea lumii, viitorul ei şi starea inimii lui. El ştie unde poate păşi în siguranţă. Ceea ce face poate fi văzut de toţi (Luca 11.36).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: