Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 18, 2019”

18 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări, și te voi ajuta și te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptății Mele.
Isaia 41.10


În acest verset minunat, Domnul ne spune cinci lucruri, care ne oferă siguranța iubirii Sale.

1. Nu te teme.” Există uneori în viața noastră împrejurări, probleme, încercări, care ne umplu de temeri. Domnul știe acest lucru, de aceea El spune: „Nu te teme”. Ce pace ne oferă aceste cuvinte! El ne însoțește întotdeauna și, avându-L alături, orice teamă se împrăștie!

2. Nu te uita cu îngrijorare.” Când vine teama, ea aduce de obicei un simțământ al neputinței, care ne face să ne oprim. Ne simțim slabi, neajutorați și neputincioși. Domnul ne spune că trebuie să alungăm astfel de simțăminte, fiindcă El este, de fapt, Dumnezeul nostru. Avem nevoie să ascultăm glasul Lui și să înțelegem că El este partea noastră.

3. Eu te voi întări.” Cum avem nevoie de hrană și de putere fizică, tot așa avem nevoie de hrană și de putere spirituală. Ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu și căpătăm energie spirituală.

4. Te voi ajuta.” Când lucrăm singuri ne putem simți incapabili să terminăm lucrarea. În astfel de momente, Domnul spune: „Te voi ajuta”. Dacă El ne ajută, poate exista vreun lucru pe care să nu-l putem face?

5. Te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptății Mele.” Când simțim că nu mai putem înainta, vedem cum El este gata să ne dea putere, să ne ajute și să ne sprijine cu însăși mâna Lui dreaptă.

Toate aceste expresii rezumă într-un fel minunat dragostea plină de bunătate a lui Dumnezeu și grija Lui necontenită pentru fiecare dintre noi.

B. Prigge

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Seara vine plânsul, iar dimineața vine veselia.
Psalmul 30.5


Plânsul și veselia

Viața pe pământ aduce cu sine multe lacrimi. Plângem pentru că suntem în necaz, pentru că ne lipsește puterea sau pentru că suferim cu alții, din empatie. Este, într-adevăr, așa cum remarcă psalmistul: noi mergem aici prin „Valea-Plângerii” (Psalmul 84.6). Uneori, calea noastră duce și prin valea întunecoasă a umbrei morții. Plângem la mormântul unui om iubit și vărsăm lacrimi din cauza golului pe care îl lasă în urmă în viața noastră.

Și Domnul Isus a mers pe această cale. În Psalmul 126.6 se spune despre El: „Cel care umblă plângând, purtând sămânța de semănat, se întoarce cu cântec de veselie, purtând snopii”. Și Mântuitorul a vărsat în viața Sa lacrimi. În grădina Ghetsimani, când Se gândea la lucrarea grea de mântuire care stătea înaintea Lui, El S-a rugat cu strigăte mari și cu lacrimi către Dumnezeul Său (Evrei 5.7). Plângând, El ducea sămânța să o semene, când avea să-și dea viața la cruce pentru noi.

Dar El a înviat după trei zile. În curând, El îi va duce cu bucurie acasă pe ai Săi, pe aceia pentru care a murit. Cât de mult Se va bucura El să-i aibă pe toți răscumpărații la Sine! Apoi va veni și pentru noi, cei răscumpărați, timpul bucuriei. Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii noștri, pentru ca în cer să putem fi fericiți pe deplin. Eliberați de orice slăbiciune trupească, eliberați de îngrijorări și de greutăți, ne vom bucura veșnic de slava Domnului nostru Isus Hristos.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARMELE PE CARE NI LE DĂ DUMNEZEU – Fundația SEER

„Şamgar… a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel” (Judecători 3:31)


Pentru că israeliții nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ei au ajuns să fie robii filistenilor, care i-au stăpânit prin frică și teroare. Dar Șamgar a refuzat să se lase intimidat. El s-a hotărât să folosească ceea ce avea la îndemână, un otig de plug, și să se lupte cu ei. El a refuzat să lase ca aparentul imposibil să-l împiedice să facă ceea ce era capabil. La urma urmelor, un om singur cu Dumnezeu formează majoritatea! Și dacă Dumnezeu este pentru tine, cine poate fi împotriva ta? (vezi Romani 8:31). Așa că Șamgar și-a luat otigul… și a ucis șase sute de soldați filisteni. Probabil dușmanul a izbucnit în râs când a văzut această armă artizanală improvizată, dar asta numai până când el a început s-o mânuiască. Atunci, privirea din ochii săi a inspirat teamă în inima lor.

Curajul nu așteaptă ca situația să îți fie favorabilă, ca planul să fie perfect pus la punct sau ca opinia generală să se schimbe. Curajul așteaptă un singur lucru: undă verde de la Dumnezeu. La semnalul de plecare dat de Dumnezeu, mergi cu toate motoarele pornite, fără să pui întrebări. Asta înseamnă să ataci problema cu orice armă improvizată îți va da Dumnezeu. Este un asalt în scopul evacuării forțelor întunericului, prin decizia ta de a fi „sare și lumină” acolo unde te-a pus Dumnezeu.

E mai mult decât să subliniezi problema: e angajamentul tău de a face parte din soluție.

E mai mult decât să ai o inimă pentru Hristos: înseamnă să treci la fapte și să devii mâinile și picioarele Lui.

În loc să stai deoparte pentru că ești de părere că alții sunt mai calificați decât tine, implică-te cu ce ți-a dat Dumnezeu, și roagă-L să binecuvânteze ceea ce faci. După cum a spus odată cineva: „Puțin este mult, când Dumnezeu e în acel puțin!”  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 13:11-22


Să istoriseşti fiului tău”, îndemna v. 8. Dar în v. 14 se poate vedea cum copiii vor fi cei care îi vor întreba pe părinţii lor. Este o atitudine fericită când copiii, văzând că părinţii lor se comportă altfel decât lumea, le pun întrebări. Fie ca ei să nu se sfiască niciodată să facă aşa!

Versetul 19 arată îndeplinirea angajamentului lor faţă de Iosif (Geneza 50.25). Oasele patriarhului aveau să-i însoţească pe cei din poporul lui Dumnezeu în călătoria lor: imagine a lui Hristos în puterea morţii Sale, pe   care-L purtăm cu noi prin pustiul acestei lumi (2 Corinteni 4.10)!

Copiii lui Israel au pornit la drum. Dumnezeu avea să le reamintească mai târziu de ziua când i-a luat de mână ca să-i scoată din ţara Egiptului (Ieremia 31.32). Ei urmau să străbată un lung drum ocolit (v.17, 18), pentru a avea timp să înveţe lecţii importante de la Dumnezeu, aşa cum trebuie să învăţăm şi noi. Dar Dumnezeu nu S-a mulţumit numai să traseze drumul poporului Său, ci El Însuşi îi însoţeşte, sub forma acestui stâlp de nor ziua, de foc noaptea. Ce har! El este în acelaşi timp prezent pentru a-i călăuzi pas cu pas şi pentru a-i ocroti. Tot astfel şi Isus a făcut această promisiune alor Săi: „Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28.20).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: