Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 3, 2019”

3 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mă mir că treceți așa de repede de la Cel care v-a chemat în harul lui Hristos, la o evanghelie diferită, care nu este o altă evanghelie; dar sunt unii care vă tulbură și doresc să strice evanghelia lui Hristos.
Galateni 1.6,7


Adunările din Galatia fuseseră abătute de la calea adevărului de către unii care propagau învățătura că cei credincioși trebuiau să-și păstreze mântuirea prin păzirea legii lui Moise. Ținerea legii oferă importanță eului, fiindcă ne face să credem că putem realiza ceea ce doar harul lui Dumnezeu poate. Legalismul Îl lipsește pe Domnul Isus de creditul care I se cuvine pentru împlinirea binecuvântărilor veșnice ale celor care cred, prin jertfa Sa unică și perfectă.

Galatenii recunoscuseră mai înainte suveranitatea lui Dumnezeu în evanghelie. Dăduseră ascultare chemării lui Dumnezeu, care le făcuse parte de harul lui Hristos. Pe bună dreptate se mira acum Pavel că, atât de curând, trecuseră la o altă evanghelie, care nu era decât o pervertire a adevăratei evanghelii a lui Hristos. Această greșeală era deosebit de gravă. Galatenii erau probabil sinceri, crezând că astfel Îl glorificau pe Dumnezeu și că, ascultând de legea lui Moise, își puteau mai bine menține poziția înaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, voiau să se păstreze mântuiți prin faptele lor bune. Pavel a dat pe față falsitatea acestei învățături cu hotărâre și cu claritate. Adevăratul efect al ei era că îndepărta în totalitate harul lui Dumnezeu și că făcea ca legea să fie temelia binecuvântării. Ascultarea de lege slujește mândriei omului. Această mândrie este de fapt motivul pentru orice pervertire a evangheliei.

Dumnezeu îi chemase „în harul lui Hristos”. Dacă galatenii căutau cu adevărat voia lui Dumnezeu, era necesar să-L țină pe Hristos înaintea ochilor lor. El este standardul lui Dumnezeu pentru îndreptățire și este Cel prin care au venit adevăratul har și adevărata evanghelie. Sfințenia perfectă și adevărul în Hristos înlătură în întregime orice pretenție a cărnii.

L. M. Grant

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.
Efeseni 2.1,2


„O viață pe roți” (1)

De mică m-a pasionat sportul, mai ales gimnastica. Când aveam 13 ani, la școala unde învățam a venit un manager sportiv. El căuta o elevă care să se antreneze pentru a face acrobații la circ. Profesorul de gimnastică m-a recomandat pe mine. Am fost foarte încântată. Spre marea mea bucurie, am fost selectată. Acesta a fost începutul unei perioade de peste doi ani de regim strict și de antrenament riguros. La 15 ani eram pregătită pentru „o viață pe roți”, o viață de turneu cu circul. Am călătorit prin multe țări. Mă simțeam pe culmile gloriei. Eram aplaudată pretutindeni. Cine mai era ca mine? Au fost trei ani minunați, în care am făcut ceea ce visasem.

Apoi, în timpul unui spectacol, a avut loc un accident. Executam o acrobație la înălțime. Partenerul meu, care stătea suspendat cu capul în jos, trebuia să mă arunce ca să mă învârt în aer, iar apoi să mă prindă în timp ce coboram. Însă n-am reușit și am căzut de la șase metri înălțime. Am fost dusă de urgență la spital, unde am aflat că îmi fracturasem coloana vertebrală și un braț și aveam mai multe coaste rupte. Am fost în stare de șoc câteva zile și nu-mi aminteam ce se întâmplase. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că eram paralizată de la mijloc în jos. Însă, fiindcă eram tânără, speram ca, în urma unei operații sau cu ajutorul terapiei de recuperare, să pot merge din nou și chiar să mă întorc la circ.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN BUN EXEMPLU! – Fundația SEER

„El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său” (2 Cronici 26:4)


Replica finală a unui cunoscut desen animat era: „Nu contează ce-i învățăm pe copii, ei insistă să se comporte exact ca noi!” Zâmbim, dar problema e foarte serioasă. Un expert spunea: „Îi învățăm pe alții ceea ce știm, dar reproducem ceea ce suntem.” Poate copiii tăi pun la îndoială uneori ceea ce spui, dar întotdeauna vor crede ceea ce faci, și vor fi tentați să facă și ei la fel.

Așadar:

1) Dacă dorești ca ei să aibă timpul lor de părtășie cu Dumnezeu, tu trebuie să ai un asemenea timp.

2) Dacă îți dorești ca pruncii tăi să fie în biserică, ia-i cu tine acolo, nu-i trimite.

3) Dacă vrei ca ei să nu vorbească urât, ai grijă ce scoți tu pe gură.

4) Dacă nu dorești ca pruncii tăi să fumeze, să bea sau să consume droguri, n-o face nici tu!

Când spui una, dar faci alta, copilul tău te va iubi în continuare, dar în cele din urmă își va pierde respectul pentru tine. Și ce e mai rău, el va crede: „Dacă principiile pe care le predici nu funcționează pentru tine, de ce să le încerc eu?!” Exemplul tău va avea un impact mai mare decât toate predicile tale. Citește aceste două versete cu atenție.

Primul se găsește în Vechiul Testament: „El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.” (2 Cronici 26:4 – e vorba de Ozia, regele lui Iuda).

Cel de-al doilea se găsește în Noul Testament: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5). Cele două versete sunt separate de mii de ani, dar adevărul pe care îl transmit este mereu actual – deci, fii un bun exemplu!  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 5:15-23, 6:1-8


Faraon nu dă nimic; dimpotrivă, devine din ce în ce mai sever. În zadar se plâng la el (v.15-18). Nu numai că Satan nu cunoaşte îndurarea, ci îşi găseşte plăcerea în nenorocirea robilor săi. Abia dacă este satisfăcută o poftă, că apare o alta şi trebuie să fie împlinită imediat. Numai Hristos poate satisface o inimă în mod desăvârşit. Uneori Dumnezeu rânduieşte lucrurile astfel încât eliberarea nu este imediată, pentru ca omul, simţind apăsarea jugului vrăjmaşului şi adâncimile stării sale nenorocite, să fie în sfârşit gata să recunoască faptul că numai Dumnezeu îl poate scăpa de acestea.

Răspunzând la descurajarea robilor Săi (v.23), Dumnezeu nu le face nici un reproş. Dimpotrivă, este ocazia unei noi revelaţii din partea Lui. DOMNUL sau „Iehova” este numele pe care Dumnezeu Şi-L ia în relaţia Lui cu Israel. Pentru patriarhi, El era Dumnezeul cel atotputernic (Ebr. „El-Şadai”), Proprietarul cerului şi al pământului. Acum scopul Lui este de a introduce o relaţie nouă, ceea ce de asemenea Îi aduce un nume nou: „Eu sunt DOMNUL!”. DOMNUL este Cel care nu Se schimbă niciodată şi care rămâne credincios legământului Său. Pentru noi, credincioşii din vremea harului, El are un nume şi mai scump, acela de Tată, pe care Isus a venit să ni-L facă cunoscut (Ioan 17.26).

2 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Eu le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
Ioan 17.14-16


Adunarea este, nu la figurat, ci literal, o entitate separată de lume și afară din ea. Indicațiile date creștinilor ca indivizi corespund sub orice aspect cu concluziile pe care le putem trage din caracterul Adunării prezentat în Cuvânt și oferă o lumină mai clară asupra caracterului ceresc al chemării noastre actuale.

Ceea ce Dumnezeu cere de la noi este să manifestăm acest caracter ceresc în lume și față de lume. Acest lucru implică o umblare vrednică de chemarea pe care am primit-o. Iar dacă această mărturie este dată potrivit cu exemplul lui Hristos, care va fi rezultatul? Fiindcă aceste virtuți „nu sunt din lume”, lumea ne va urî.

Este cea mai mare diferență cu putință între, pe de o parte, a arăta răbdarea, bunătatea, dragostea, îndurarea și sacrificiul de Sine al lui Hristos și, pe de altă parte, a încerca, oricât de laborios, să îmbunătățești lumea! Una stârnește ura lumii, cealaltă îi câștigă aplauzele. Una aduce adevărata binecuvântare omului, așezându-L pe Hristos înaintea lui, cealaltă îi hrănește orgoliul cu ideea îmbunătățirii de sine și îl face nesimțitor cu privire la adevărata lui stare în ochii lui Dumnezeu. Una Îl slăvește pe Dumnezeu, făcându-L singurul obiect al inimii, cealaltă stă în opoziție cu gândurile Sale, făcând ca obiectul să fie îmbunătățirea și binecuvântarea lumii ca sistem, într-un timp când Hristos, singurul Izvor al binecuvântării, S-a separat de lume și Își cheamă poporul să fie părtaș la această separare. Una privește judecata așa cum trebuie și îl îndreaptă pe om către singurul refugiu unde poate fi la adăpost de furtună, cealaltă îl face orb la semnele timpului, surd la tunetele îndepărtate ale furtunii care se apropie, invitându-l astfel să meargă înainte după propriile lui planuri, ca și cum mânia viitoare n-ar fi decât un basm.

T. B. Baines

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Aruncă-ți sarcina asupra Domnului și El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.
Psalmul 55.22


Dumnezeu este tot Dumnezeu

Gladys Aylward, misionară în China timp de peste cincizeci de ani, a fost obligată să plece când japonezii au invadat țara. Însoțită de un singur asistent, ea a condus o sută de orfani peste munți în China liberă. În timpul călătoriei a fost cuprinsă de teamă. După ce a petrecut o noapte fără să doarmă, s-a confruntat cu o dimineață fără speranța de a mai ajunge teafără cu grupul de orfani. O fetiță de 13 ani i-a adus aminte de povestirea lor mult îndrăgită despre Moise și Marea Roșie. „Dar eu nu sunt Moise”, a suspinat Gladys în disperare. „Sigur că nu ești”, a spus fetița, „dar Dumnezeu este tot Dumnezeu!”. Când Gladys și orfanii au isprăvit drumul acesta, ei au fost încă o dovadă că, indiferent de cât de neputincioși ne simțim, Dumnezeu este tot Dumnezeu și ne putem încrede în El.

Uneori, Dumnezeu potolește furtuna, alteori, El lasă ca furtuna să vuiască și ne liniștește pe noi. Oricum ar fi, El ne susține și ne ajută să o scoatem la capăt. Întotdeauna putem face o alegere: fie Îi dăm povara lui Dumnezeu, fie încercăm să o purtăm singuri. Cum Se îngrijește Dumnezeu de noi? Zi de zi, clipă de clipă! Îți aduci aminte de evreii din pustie? În fiecare zi, Dumnezeu îi hrănea trimițându-le mană din cer. Drept urmare, încrede-te în Dumnezeu pentru ziua de astăzi și lasă ziua de mâine în mâinile Lui! Când ne încredem în Dumnezeu, pacea Lui ne va păzi inimile prin Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ DESCURAJĂRII (2) – Fundația SEER

„El dă tărie celui obosit…” (Isaia 40:29)


Noi facem cu ușurință afirmații de genul: „Câtă vreme există viață, există speranță” sau „Speranța este pârghia care ne dă putere”, crezând că lucrurile se vor îmbunătăți. Însă când speranța pare că întârzie sau este negată, boala mentală sau emoțională îi poate face pe unii să caute o cale de scăpare o dată pentru totdeauna. Sinuciderea Îl exclude pe Dumnezeu. Când îți iei viața, El nu mai poate face nimic pentru tine. Sinuciderea lasă în urmă moștenirea unei dureri nerezolvate care va dăinui în inimile celor dragi ai tăi. Timp de generații, liderii creștini au purtat dezbateri și au avut păreri contradictorii despre problema sinuciderii. „Neliniştea din inima omului îl doboară” (Proverbele 12:25).

Depresia, netratată și nerezolvată, poate duce la autodistrugere. Persoana în cauză poate recurge la metode letale, poate decide să nu mai mănânce ori să mănânce în exces, și nu mai caută ajutor deoarece ajutorul pe care l-a primit nu a dat roade. Rezultatul final este același. Fundația pentru Sănătate Mintală declară că în Marea Britanie, probabilitatea ca femeile să fie diagnosticate cu boli generate de anxietate este de două ori mai mare decât la bărbați. Oamenii care provin din familii cu venituri mici sunt de două-trei ori mai dispuși să dezvolte probleme legate de sănătatea mintală, decât cei din familiile cu venituri mai mari. Poate Biblia să ofere soluții și confort? Da! „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea.” (Isaia 40:29-31).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 5:1-14


Egiptul oferă o imagine zguduitoare a lumii, altfel spus, a societăţii omeneşti organizate fără Dumnezeu. Prin chiar respingerea autorităţii lui Dumnezeu, lumea  şi-l ia ca şef pe Satan, numit şi „stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 16.11). Este un prinţ dur şi fără scrupule, a cărui imagine ni se prezintă prin crudul faraon. Când unui suflet începe să i se trezească conştiinţa şi geme pentru eliberare (precum Israel în acest capitol), Satan nu precupeţeşte nici un efort ca să-l reţină şi să-l prindă şi mai strâns, împovărându-l cu munci suplimentare (vezi v.9). El distrage acea persoană printr-un iureş de activităţi, pentru a-i abate gândurile lăuntrice şi a-l împiedica să găsească timp să se ocupe de nevoile sufletului său.

Da, am cunoscut şi noi prea bine ce înseamnă a geme sub jugul lui Satan, „robi ai păcatului” (Romani 6.17), „robiţi diferitelor pofte şi plăceri” (Tit 3.3), incapabili să ne eliberăm prin propriile eforturi. Este oare cu putinţă ca dintre cititorii noştri să se găsească cineva în această stare? Cuvântul lui Dumnezeu îi oferă o eliberare deja împlinită. Hristos, Cel care este mai mare decât Moise, nu numai că a vestit-o, ci El Însuşi a împlinit această răscumpărare. El a smuls sufletele noastre de sub groaznica robie a diavolului, a lumii şi a păcatului.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: