Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 17, 2019”

17 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste mânia voastră, nici nu dați loc diavolului.
Efeseni 4.26,27


Uneori se spune că este greșit ca un creștin să fie mânios, însă acest loc din Scriptură, ca și altele, de fapt, arată că mânia uneori poate fi bună. Trebuie să avem însă grijă la caracterul mâniei, ca și la sursa ei. Dacă este generată de ceva care doar afectează eul nostru și, prin urmare, ia forma unei răzbunări, ea este, fără îndoială, contrară cu tot ceea ce înseamnă Hristos. Îl vedem pe Domnul cum Și-a rotit privirile cu mânie asupra unor oameni, arătând astfel simțămintele puternice pe care le avea cu privire la tot ceea ce era împotriva lui Dumnezeu (Marcu 3.5).

Oamenii ne vor cataloga ca fiind lipsiți de dragoste, dacă vom condamna cu tărie un lucru greșit, însă trebuie să știm că adevărata dragoste denunță răul și nu-l trece cu vederea. Adevărata dragoste înseamnă să ai simțămintele lui Dumnezeu cu privire la un lucru sau altul. Dacă Dumnezeu are părtășie cu ceva, atunci putem avea și noi, iar ceea ce urăște El, noi nu trebuie să iubim.

„Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Când ne mâniem, există cel mai mare pericol să păcătuim, de aceea este adăugată această atenționare. Mânia față de cineva care a păcătuit trebuie să fie un simțământ sfânt și să rămână așa. În felul acesta, mânia este simțită în prezența lui Dumnezeu. Cum însă pot ști dacă, în mânia mea, am mers mai departe și am păcătuit? „Să nu apună soarele peste mânia voastră.” Dacă iritarea persistă în duh, împreună cu resentimentele sau cu disprețul, oricine poate vedea că toate acestea nu sunt de la Dumnezeu. Când soarele apune, este fie un moment de comuniune plină de pace cu Dumnezeu, fie de complacere în resentimente, departe de El. Prin urmare este adăugat: „Nici nu dați loc diavolului”. Unde mânia și amărăciunea sunt întreținute în inimă, Satan își poate face ușor loc, ceea ce poate avea consecințe devastatoare.

W. Kelly

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Făcând pace prin sângele crucii Lui.
Coloseni 1.20


Pacea

Generalul explică: „Pace putem obține numai dacă echipăm armata, pentru ca dușmanul să nu îndrăznească să ne atace”.

„Nu”, spune pacifistul, „pacea există numai atunci când noi toți distrugem armele. Atunci nimeni nu trebuie să se mai teamă”.

„Este greșit”, spune sociologul, „pace există numai când toți oamenii au suficientă mâncare”.

„Vă înșelați puternic, domnilor”, răspunde filozoful, „pace vom avea doar atunci când am obținut un nivel spiritual mai înalt”.

Citind aceste opinii diferite, să-L întrebăm pe Dumnezeu ce spune El cu privire la tema „păcii”:

„Cei răi n-au pace, zice Domnul” (Isaia 48.22). Atât timp cât omul nu întreabă de Dumnezeu și nu se pune sub autoritatea Sa, nu există pace.

„Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Prin credința în Isus Hristos, care a murit pentru păcatele noastre și a fost înviat spre îndreptățirea noastră, primim personal pace cu Dumnezeu.

„Lucrarea dreptății va fi pacea, roada dreptății: odihna și siguranța pentru totdeauna” (Isaia 32.17). Acest cuvânt biblic indică spre un timp viitor, când Isus Hristos va crea pe pământ pace statornică printr-o domnie dreaptă.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINCIOȘIE, NU FAIMĂ – Fundația SEER

„Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi…” (Coloseni 3:17)


Când vorbim despre slujirea lui Dumnezeu și a altora, trebuie să luăm hotărârea de a fi credincioși și de-a nu încerca să ieșim în evidență. Biblia spune: „nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie, nu vine înălţarea. Ci (de la) Dumnezeu…” (Psalmul 75:6).

Așadar, nu încerca să te promovezi singur. Puține lucruri în viață sunt mai rele decât să fii într-un loc în care nu ai fost chemat niciodată și pentru care ești slab echipat.

Josh McDowell, care a vorbit în fața a milioane de studenți din lumea întreagă și a scris o sumedenie de cărți, și-a început viața de slujire a lui Hristos într-un mod mai smerit. Prima sa misiune la sediul organizației Campus Crusade for Christ a fost să curețe podeaua de la intrarea principală. El nu s-a întâlnit cu lideri din lucrare; sarcina lui a fost să le curețe noroiul de pe încălțăminte. Introducerea lui Josh în lucrare a semănat cu situația celui care ducea țărușii, când cortul era mutat din loc în loc, în vremea Vechiului Testament. Nu era tocmai o funcție ce necesita un profil înalt!

Fără o perspectivă corectă asupra motivației de-a ne implica în lucrare, e ușor să devenim iritați atunci când ni se dă o misiune care avem impresia că este sub demnitatea noastră. Așadar, cum ne putem păstra motivația de a-I sluji lui Dumnezeu? Aducându-ne aminte de promisiunea că într-o zi vom culege ce am semănat (vezi Galateni 6:7). Dumnezeu a promis că la tronul de judecată al lui Hristos, El va răsplăti slujirea credincioasă.

Așadar, dacă te-a chemat să-L slujești slujindu-i pe ceilalți, stai concentrat asupra credincioșiei, nu asupra mândriei. Trăiește urmând acest verset (Coloseni 3:17): „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:40-51, 13:1-10


Dumnezeu face ca totul să înceapă din ziua răscumpărării (12.2; 1 Regi 6.1). El instituie paştele ca o rânduială perpetuă. Gândul vrăjmaşului, în ce priveşte Mielul, este „să nu i se mai amintească numele” (Ieremia 11.19). Dar Dumnezeu, pentru care lucrarea Fiului Său are un preţ aşa de mare, Se îngrijeşte ca amintirea Lui să fie mereu înnoită. „Este noaptea de ţinut pentru Domnul” proclamă El (v.42), şi, mai departe: „aduceţi-vă aminte de ziua aceasta” (13.3). Înlocuind Paştele cu Cina comemorativă, Domnul Isus le-a cerut alor Săi să facă aceasta spre pomenirea Lui (1 Corinteni 11.24, 25). Aţi răspuns la această dorinţă a Domnului?

În cap. 13, Domnul Îşi declară drepturile asupra sufletului proaspăt răscumpărat (cap.12). Unii credincioşi, mai ales copii cu părinţi creştini, sunt mulţumiţi că sunt mântuiţi şi nu ţin cont de sfinţirea care trebuie să urmeze. Dar aceeaşi voce care a spus: „Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi” (12.13), cere acum: „Sfinţeşte pe orice întâi-născut … este al Meu” (13.2). Sărbătoarea Paştelui era strâns legată cu cea a Azimelor. Învăţăm de aici că punerea la adăpostul sângelui şi necesitatea unei vieţi sfinte sunt pentru copiii lui Dumnezeu acum două adevăruri indispensabile (de citit şi Tit 2.14).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: