Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 19, 2019”

19 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.
Coloseni 1.12,13


Toți cei care se află în poziția creștină sunt așezați în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină, și acolo ei privesc cu fața descoperită slava Domnului. Hristos în glorie reprezintă obiectul care le captează privirea. Acest lucru s-a văzut, deși într-un fel neobișnuit, în episodul morții lui Ștefan. „Dar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7.55). Această scenă își are importanța prin faptul că acum cerurile sunt deschise oricărui credincios și că fiecare copil al lui Dumnezeu poate privi, fără vreun văl sau vreo altă piedică, un Hristos glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Căci la moartea lui Hristos perdeaua dinăuntru a fost ruptă, semnificând faptul că ispășirea făcută de El prin moartea Sa a fost acceptată de Dumnezeu, ca răspuns deplin și perfect la toate cerințele sfințeniei Sale, așa încât El poate să-Și manifeste harul și dragostea față de păcătoși, aducându-i, prin credința în Hristos, la Sine Însuși pentru a locui în prezența Sa, în Locul Preasfânt. Acesta este locul oricărui sfânt al lui Dumnezeu.

Mai trebuie adăugat însă ceva. Fără îndoială că acesta constituie locul oricărui credincios, dar este cu totul altă chestiune dacă fiecare îl ocupă în mod practic. Suntem aduși în acest loc pe baza lucrării lui Hristos, pe baza morții și învierii Sale; astfel, este privilegiul nostru binecuvântat să fim mereu preocupați cu Hristos ca obiect al nostru. Dumnezeu dorește să fim astfel preocupați, căci vrea ca să împărțim cu El plăcerea pe care Și-o găsește în Cel care Și-a ascuns slava, devenind ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Ocupăm noi deci în mod practic locul în care am fost aduși prin harul Dumnezeului nostru, și avem noi părtășie cu El în ce privește obiectul inimii Sale? Probabil că nu este mai mare pericol în timpurile acestea ca a cunoaște întregul adevăr al poziției noastre, fără însă a căuta să-l exprimăm în mod practic. Căci dacă ne lăudăm cu poziția noastră și neglijăm starea în care ne aflăm, ne facem vinovați de același păcat care i-a caracterizat pe iudei în timpul Domnului Isus. Ar trebui deci să ne cercetăm dacă avem sau nu atitudinea lui Ștefan, dacă fața noastră este la fel de îndreptată în sus către gloria Domnului.

E. Dennett

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satan! Tu ești o piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu”.
Matei 16.23


O piatră de poticnire

Oricât de binecuvântat și de onorat a fost Petru prin descoperirea pe care Tatăl ceresc i-o făcuse, inima lui încă ținea într-un mod firesc la gloria omenească a Stăpânului său (și, de fapt, la a sa proprie) și era departe de a se ridica la înălțimea gândurilor lui Dumnezeu. Și, ce trist, el nu este singurul! Una este să fii convins de adevărurile cele mai înalte și chiar să te bucuri în mod sincer de ele ca adevăruri, și alta este să ai inima formată pentru sentimente și pentru un mers aici pe pământ care să fie potrivite cu aceste adevăruri. Ceea ce lipsește nu este sinceritatea în a te bucura de adevăr, ci atitudinea de a ține firea, eul, în poziția de mort față de lume. Ne putem bucura cu sinceritate de adevăr, așa cum ne este el prezentat din partea lui Dumnezeu, și totuși să nu dăm morții mădularele firii pământești, și astfel să nu avem o inimă într-o stare potrivită acestui adevăr.

Lumea ne tolerează când încercăm să vorbim despre evenimentele viitoare sau de acele adevăruri care nu ating fondul creștinismului, dar, dacă vorbim de cruce și de sângele Mântuitorului Isus Hristos, atunci lumea ne disprețuiește și nu ne ascultă. Petru gândea la lucrurile omului, nu la cele ale lui Dumnezeu. Dar Domnul, în credincioșia Sa, l-a mustrat pe Petru în privința aceasta și i-a învățat pe ucenicii Săi că singura cale, rânduită și necesară, este crucea; și cine voia să-L urmeze pe Domnul trebuia să intre pe această cale pe care a mers El.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS ADUCE PROGRES TUTUROR – Fundația SEER

„Cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.” (Proverbele 14:34)


Ateul Madalyn Murray O’Hair a spus odată: „Nimic bun nu a ieșit vreodată din creștinism. Și dacă acest creștinism nu a făcut de fapt niciun bine și nu a produs binele, noi trebuie să-l respingem.” Hristos a spus: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor” (Matei 7:16). Fiecare cuvânt predicat despre Hristos a transformat vieți, și un bine extraordinar a fost făcut pentru societate. Să luăm de exemplu știința. Așa cum sublinia un expert, știința nu ar fi putut porni din nicio altă sursă. Nu se poate să își fi avut originea în cultura musulmană, pentru că datorită credinței sale în fatalism, ea ar fi împiedicat absolut orice progres sțiințific.

Și nici din sânul budismului sau a hinduismului din Asia nu a pornit, din cauza convingerii lor că lumea fizică nu este reală, că nimic nu există decât Dumnezeu, și că toate celelalte sunt simple închipuiri. Numai prin creștinism a luat ființă știința! Să ne gândim la cei care au intrat în mahalale pentru a-i salva pe cei abandonați, cum ar fi Armata Salvării, City Mission sau YMCA. Creștinii s-au dăruit unor oameni ca aceștia. Astăzi, odată cu excluderea Scripturii dintr-o bună parte a culturii noastre, vedem cum se instalează decăderea și corupția.

Care este răspunsul? Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi sarea pământului” (Matei 5:13). Așa că ia-ți solnița și începe să împrăștii adevărul Cuvântului lui Dumnezeu care schimbă vieți! Domnul Isus a zis: „Voi sunteţi lumina lumii” (v. 14). Nu există întuneric suficient de profund în această lume pentru a putea stinge lumina unei lumânări. Așa că, lasă-ți lumina să strălucească!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 14:1-14


Israel era încredinţat că terminase cu vrăjmaşii lui, egiptenii. Totuşi aceştia, mânaţi de un zel ce şi-a greşit ţinta, s-au strâns şi au pornit în urmărirea poporului. Israeliţii păreau să fie prinşi în cursă. În faţă: Marea Roşie; înapoi: Faraon, carele, căpeteniile lui. O, ce groază, ce strigăte disperate! Poporul a trebuit să înveţe că nu există greutate prea mare pentru Domnul. Dimpotrivă, cu cât este mai grea încercarea, cu atât mai mult Dumnezeu are posibilitatea să-Şi arate puterea minunată.

Ce lecţie şi pentru noi! Când apare o dificultate, o încercare aparent fără ieşire, cum reacţionăm? Prea ades ne îngrijorăm şi suntem agitaţi. Dar ce-i spune Moise lui Israel? El începe prin a-i încuraja: „nu vă temeţi …”, apoi le spune că vor fi eliberaţi: „Domnul va lupta pentru voi…”. În final le dă instrucţiuni uşor de urmat, dar care deseori ne par foarte dificile: „staţi liniştiţi” (v.13, 14). A sta liniştit înseamnă deopotrivă «a nu face nimic» şi «a-ţi păstra duhul departe de orice frământare». Această bătălie nu angaja poporul: ea se purta între Domnul şi egipteni. Cel care i-a păzit pe ai Săi de îngerul nimicitor nu va putea, cu atât mai mult, să-i scape din mâinile oamenilor?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: