Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 30, 2019”

30 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și a ridicat privirea și i-a văzut pe bogați aruncându-și darurile în vistierie. Și a văzut și o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți. Și a spus: „Într-adevăr, vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți; pentru că toți aceștia din prisosul lor au aruncat la darurile lui Dumnezeu, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea ca să trăiască”.
Luca 21.1-4


Această întâmplare a avut loc în timpul ultimei vizite a Domnului la Ierusalim. Marcu și Luca o relatează amândoi și Îl prezintă pe Domnul șezând lângă vistierie și privind la bogații care își aruncau acolo darurile. Cu câteva sute de ani în urmă, atunci când templul avusese nevoie de reparații, marele preot, la porunca împăratului, a luat o ladă, a făcut un orificiu în capacul ei și a așezat-o la intrare, în partea dreaptă a altarului pentru arderile-de-tot. Cei care veneau să-și aducă jertfele puteau astfel să contribuie la costul reparațiilor (2 Împărați 12.9-15; 2 Cronici 24.8-14). Vedem că această practică fusese continuată de-a lungul timpului.

Domnul Isus privea nu numai la ce dădeau oamenii, ci și la cum dădeau. Cu ceva timp în urmă, El denunțase felul ostentativ în care unii oameni își făceau dărnicia; uneori ei foloseau trâmbița, pentru a atrage atenția celorlalți asupra lor. Aici Domnul a văzut cum cei bogați dădeau mult, însă a văzut-o și pe o sărmană văduvă, care a pus în vistierie doi bănuți – o sumă extrem de mică.

Totuși Domnul a lăudat-o pe această văduvă, spunând că ea dăduse mai mult decât toți ceilalți. Această remarcă n-a făcut-o public, pentru ca văduva să nu fie stânjenită, ci le-a spus doar ucenicilor că toți ceilalți dăduseră din prisosul lor, în timp ce ea dăduse tot ce mai avea ca să trăiască. Ea avusese doi bănuți; dacă dădea doar unul, adică jumătate din ce avea, ar fi fost și așa foarte mult, însă ea a dat tot. În felul acesta, văduva se putea încrede doar în Dumnezeu pentru toate nevoile ei.

Cu siguranță că Dumnezeu nu avea s-o dezamăgească! El prețuiește dărnicia care se sacrifică. El Însuși L-a dat pe Fiul Său, iar Fiul Său S-a făcut sărac și Și-a dat chiar viața Sa!

E. P. Vedder, Jr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, dar fii un model … în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.
1 Timotei 4.12


Exemplul lui Christmas

Christmas Evans a trăit între anii 1766-1838 și s-a născut în familia unui pantofar sărac. Tatăl lui, cizmar de meserie, a murit când Christmas avea 9 ani, iar timp de 6 ani, băiatul a fost lăsat în grija unui unchi de-al său, care era un bețiv. Fără prieteni și fără casă, fără nicio educație religioasă și lipsit de cineva care să aibă grijă de sufletul lui, a fost înconjurat de cele mai rele exemple pe care le poate oferi o lume fără Dumnezeu. La vârsta de 17 ani, el nu știa să citească și nici să scrie, iar viitorul său părea fără nicio speranță. Ulterior, în preajma unui pastor, a învățat să citească în numai o lună și nu a trecut mult timp și s-a întors la Dumnezeu. El a devenit unul dintre predicatorii renumiți ai timpului său.

Viața lui Evans este o demonstrație remarcabilă pentru toți tinerii despre ceea ce poate fi făcut prin studiu personal, chiar dacă acesta este început la o vârstă înaintată, cu o vedere deficitară (avea doar un ochi) și în anonimatul unei slujbe mici, ca în cazul lui Christmas.

Deși lipsit de instruire la tinerețe, el a ajuns la vârsta de 30-40 de ani să stăpânească limbile greacă și ebraică. Profunda lui dorință de a înțelege Biblia și rugăciunea cu care o asocia au avut ca efect un mod neobișnuit de a folosi pasajele Scripturii și au arătat că puterea Duhului Sfânt îi însoțea predicarea.

Acest exemplu al lui Evans arată că, prin înțelepciunea care vine de sus, de la Tatăl ceresc, omul poate deveni o binecuvântare pentru alții.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE SĂ FACI CU CEI CARE TE-AU RĂNIT – Fundația SEER

„Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20)


La vârsta de șaptesprezece ani, frații lui Iosif l-au vândut ca rob. La treizeci de ani, Faraon l-a făcut conducător al Egiptului. În cei treisprezece ani, Iosif a suferit teribil din cauza fraților săi. Dar iată că ajunge să aibă putere de viață și de moarte asupra lor. Cu toate acestea, el a ales nu numai să-i ierte, ci și să-i hrănească în timpul foametei. E unul din cele mai extraordinare exemple de iertare din istorie. În timp ce ei stăteau în fața lui tremurând, Iosif a zis: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume: să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi, deci, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângîiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (v. 20-21).

Cel puțin patru lucruri putem învăța din acest text:

1) Numai Dumnezeu înțelege inima oamenilor, deci numai El este calificat să-i judece.

2) Pe măsură ce devii mai matur, ești în stare să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în unele situații prin care ai trecut, văzând „binele” din ele, nu „răul”.

3) Pentru că ai crescut spiritual, îți vei da seama că și ceilalți pot să crească și să se schimbe.

4) Pentru că ai căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu și ai primit binecuvântarea Lui, nu numai că vei vorbi cu bunătate cu cel care te-a ofensat, dar vei fi și generos față de el.

Domnul Isus a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Matei 5:44). Ești dispus să faci asta? Sau, dorești măcar să te rogi: „Doamne, ajută-mă să fiu dispus!”?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 19:16-25


Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „Încearcă!” Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.

Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.

Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.

Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge” cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea”, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă” (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: