14 Aprilie 2019
Groapa Lui a fost rânduită cu cei răi, dar El a fost cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu făcuse nicio violență, nici nu a fost vicleșug în gura Lui.
Isaia 53.9
Iată Robul Meu (12)
Această parte a profeției mărețe a lui Isaia are patru versuri. Al doilea este în contrast cu primul, în timp ce al patrulea este o completare a celui de-al treilea. Vedem deci ceea ce plănuiseră oamenii nelegiuiți, dar și că Dumnezeu era la cârma tuturor lucrurilor. Vrăjmașii Domnului stabiliseră să-I arunce trupul la groapa comună, împreună cu trupurile celor doi tâlhari, însă Dumnezeu hotărâse altfel și, fiindcă deținea controlul total asupra tuturor lucrurilor, l-a folosit pe Iosif din Arimateea să pregătească un mormânt special și pe Nicodim să aducă miresme pentru înmormântare. Acești doi oameni Îl cunoscuseră pe Domnul în timpul vieții Sale, iar acum Îl onorau în moartea Sa (Ioan 19.38-42).
Isaia ne oferă motivul pentru care Dumnezeu a vegheat asupra Fiului Său: fiindcă nu făcuse nicio violență. Rasa umană a fost marcată de violență și de corupție (Geneza 6.11). Lucrurile nu au stat deloc așa cu Domnul Isus; nicio violență, nicio viclenie, nicio înșelăciune n-au existat în viața Sa. Despre Natanael, El a putut spune: „Iată un israelit în care nu este viclenie” (Ioan 1.47), însă nu a putut spune că nu fusese nicio înșelăciune în gura acestui ucenic. Acest lucru a fost valabil doar cu privire la binecuvântatul nostru Domn (Isaia 53.9).
El a fost unic, fără păcat, perfect! Totuși S-a dat pe Sine ca Jertfă supremă, ca Jertfă pentru păcat și ca Înlocuitor al celor vinovați de înșelăciune și de violență. L-a glorificat pe Dumnezeu, luând asupra Lui vina noastră și suferind judecata pe care noi o meritam.
A. E. Bouter
Da, sunt ca un om care nu aude și în gura căruia nu este niciun răspuns. Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.
Psalmul 38.14,20
Tăcerea Domnului Isus
Aceste cuvinte profetice, scrise de David sub inspirația Duhului Sfânt, s-au împlinit când Domnul și Mântuitorul nostru a fost pe pământ. Să ne gândim la înscenarea cu martorii falși care au depus o mărturie mincinoasă împotriva Domnului! Cu toate acuzațiile lor, Mântuitorul a tăcut. La prima înfățișare înaintea lui Pilat, iudeii L-au acuzat pe Mântuitorul că sucește mintea poporului și că oprește să se plătească bir Cezarului. Însă Domnul i-a învățat cu totul altfel: „Dați deci Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22.21). De multe ori citim că iudeii au căutat martori mincinoși, ca să-L poată condamna la moarte. A fost acuzat și că ar agita poporul. Acest lucru însă l-au făcut chiar preoții cei mai de seamă (Marcu 15.11). Toate acuzațiile aduse Domnului Isus Hristos nu au fost adevărate.
Cum a răspuns Mântuitorul la toate aceste acuzații? În Matei 27.12 citim: „Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și ale bătrânilor”. Cu mulți ani înainte, prorocul Isaia a scris: „El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Și-a deschis gura” (Isaia 53.7). Această profeție a fost împlinită în toate aspectele vieții Mântuitorului. Tăcerea Mântuitorului este o vorbire fără cuvinte despre maiestatea Persoanei Sale divine.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SUSȚINĂTORUL TĂU PERSONAL – Fundația SEER
„Tu îmi întinzi masa…” (Psalmul 23:5)
Când David a exclamat: „Domnul este păstorul meu” (v. 1), el a mărturisit de fapt că avea o relație unică și foarte personală cu Dumnezeu. Creatorul ne-a dat fiecăruia dintre noi o personalitate unică, ne-a dat daruri, scop și chemare. El dorește să aibă cu tine o relație care să fie diferită de cea pe care o are cu oricine altcineva. Așa cum amprentele tale sunt unice, la fel este și interacțiunea ta cu Dumnezeu, și-a Lui cu tine. De aceea trebuie să înveți să-I asculți glasul și să știi când vorbește special pentru tine.
Psalmistul continuă și spune: „Tu îmi întinzi masa…”
Gândește-te în felul următor. Când aștepți o masă liberă la un restaurant, iar numele tău se află pe lista de așteptare, chelnerița îți dă un pager. Apoi, când e timpul să iei loc la masă, pagerul va vibra sau se va aprinde un beculeț. În timp ce aștepți, ai toată încrederea că ți se pregătește o masă și că – dacă ai răbdare, când totul e gata – pagerul va vibra. Înțelegi ideea?
Când citești Cuvântul lui Dumnezeu și petreci timp cu El în rugăciune, ceva începe să vibreze înlăuntrul tău și să te ilumineze în duhul tău. Este pagerul lui Dumnezeu, care te călăuzește și te ghidează, pregătind circumstanțe doar pentru tine. Pavel scrie: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Câte din nevoile tale reale vor fi împlinite? Toate! Așa că nu te mai îngrijora, ci pune-ți încrederea în Dumnezeu! El este susținătorul tău personal!
2019 de Jean Koechlin
Exod 12:1-16
Ajungem acum la prezentarea Paştelui, într-un capitol dintre cele mai importante din tot Vechiul Testament. Răscumpărarea promisă se va împlini în acelaşi timp când asupra Egiptului se va abate cea mai grozavă dintre judecăţi. Păcatul merită moartea şi toţi au păcătuit, atât israeliţii cât şi egiptenii. Dar, pentru ei care făceau parte din poporul lui Dumnezeu, un miel va muri în locul lor, imagine clară şi emoţionantă a lui Isus, „Miel fără cusur şi fără pată … cunoscut în adevăr mai înainte de întemeierea lumii” (1 Petru 1.19) şi dat morţii la timpul hotărât de Dumnezeu. «Să ne însuşim această jertfă»: iată ce semnifică «a mânca paştele». Hristos a trecut prin focul judecăţii divine: mielul era fript la foc. Şi să ne gândim la chinurile Lui având dureroasa cunoştinţă că păcatul nostru L-a dus acolo; aceasta corespunde cu ierburile amare. Mielul era mâncat în familie. Părinţii, copiii, fiecare din casă îşi avea partea lui.
Drag cititor, ai experimentat tu în mod personal ce înseamnă «a mânca paştele»? Ţi-ai însuşit tu prin credinţă moartea ispăşitoare a Domnului Isus? Ziua convertirii, punctul de origine al noii vieţi (v.2), naşterea din nou a copiilor lui Dumnezeu, este o dată care nu trebuie uitată!