Mana Zilnica

Mana Zilnica

1 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.
Galateni 6.14


Apostolul dorea să se laude doar cu crucea Domnului Isus Hristos, prin care lumea era răstignită față de el și el față de lume. A căuta prestanță într-o lume religioasă înseamnă să cauți onoare într-o lume care L-a dezonorat, respins și crucificat pe Cel care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.

Pentru noi, crucea înseamnă mântuire, dovada dragostei infinite a lui Dumnezeu; crucea însă a însemnat rușinea la care Domnul gloriei S-a supus pentru noi. Acolo lumea a fost în final condamnată, iar Dumnezeu a fost glorificat în dragostea Sa. Pavel nu dorea onoarea acelei lumi care, la cruce, L-a dezonorat pe Cel care îl iubise; el dorea să se laude doar cu crucea, cu dovada dragostei Domnului și a propriei sale mântuiri. Pavel se identifica astfel cu Hristos și era răstignit față de lumea care Îl răstignise pe El. Lumea care L-a răstignit pe Domnul nu este locul în care un creștin să caute onoare. Lumea, prin cruce, s-a manifestat așa cum este. Ne vom asocia cu lumea care L-a răstignit pe Hristos, sau Îl vom recunoaște pe Acela care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine pentru noi?

În Hristos Isus, circumcizia și necircumcizia nu sunt nimic – crucea a pus semnul morții pe astfel de distincții, pe lume și pe principiile ei începătoare – ci o nouă creație, aceasta este regula pentru creștini. Nu legea, care are aplicație la omul născut din Adam, care trăiește în carne și în această lume, deși carnea nu se supune legii și nici nu poate! Apostolul spune că peste cei care umblă după regula noii creații va fi pace și îndurare, ca și peste Israelul lui Dumnezeu.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4.6,7


Rugăciunea pentru toată familia

O mamă care a fost crescută după principii creștine l-a învățat pe copilul ei o rugăciune de seară: „Doamne Isuse, binecuvântează pe mama, pe tata, iar pe mine ajută-mă să devin un copil ascultător”.

Într-o seară, după ce se rugase, a întrebat-o pe mama lui: „Te rogi și tu?” — „Da, câteodată!” — „Și tata?” — „Nu știu! Nu cred că face acest lucru.” — „Dar, mamă”, a spus micuțul, „un copil ca mine nu poate să se roage pentru toată familia, trebuie să mă ajutați și voi!”.

Aceste cuvinte simple ale copilului au pătruns în inima mamei. De atunci a început și ea să se roage, iar mai târziu soțul a preluat îndatorirea de a se ruga pentru familie și cu familia.

Rugăciunea este ca și respirația sufletului, un contact neîntrerupt cu Dumnezeul Atotputernic. Conținutul rugăciunii este tot așa de diferit ca și necesitățile noastre. Uneori, rugăciunea poate fi laudă, mulțumire, cerere; alteori, un strigăt după ajutor. Putem să ne rugăm când suntem singuri, putem să ne rugăm în cercul familiei și, de asemenea, putem să ne rugăm împreună cu alți creștini!

Lui Dumnezeu Îi place când ne rugăm Lui. Prin credință arătăm că ne încredințăm Lui și că așteptăm de la El răspunsul. El ascultă rugăciunile noastre și le va împlini în felul Său și la timpul Său, așa încât să fie spre binele nostru.

Popoare, încredeți-vă în El în orice timp; vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru” (Psalmul 62.8).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ DESCURAJĂRII (1) – Fundația SEER

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima” (Proverbele 13:12)


Depresia te poate face să renunți la viață.

Când sarcina a devenit prea mare pentru Moise, el i-a zis lui Dumnezeu: „Mai bine omoară-mă… ca să nu-mi mai văd nenorocirea.” (Numeri 11:15).

Fiind sigur că Izabela își va pune în aplicare amenințările de a-l ucide, Ilie L-a rugat pe Dumnezeu să-i ia viața.

Se spune că întâmpările din cartea Iov s-au petrecut într-un interval de numai nouă luni, însă pierderile pe care le-a suferit Iov au fost atât de devastatoare, încât a zis: „M-am dezgustat de viaţă!” (Iov 10:1).

Solomon a zis: „O nădejde amânată îmbolnăveşte inima.”

În loc să dezbatem întrebări gen: „Poate un creștin care își ia singur viața să ajungă în Rai?”, mai bine să-i cerem lui Dumnezeu înțelepciune ca să ne dăm seama când o persoană dragă nouă a ajuns în pragul disperării, sau când este atât de afectată emoțional, încât nu mai suportă să trăiască nici măcar o zi!

Cine sunt acești oameni? Tineri care își fac tăieturi pe corp, ca un strigăt după ajutor. Veterani de război care suferă de stres post-traumatic, care se angajează în relații nocive și care nu reușesc să scape de demonii războiului sau nu-i pot izgoni. Victimele abuzului care manifestă comportamente dăunătoare sau nesănătoase ca un mijloc de supraviețuire. Oameni cumsecade care se luptă cu probleme de natură intimă, dar care sunt îngroziți să vorbească despre aceste lucruri.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 615 milioane de oameni din lumea întreagă se luptă cu depresia sau cu anxietatea în fiecare zi. Unii dorm în vile, iar alții sub poduri. Unii dintre ei sunt creștini care nu suportă să audă că sunt slabi și că nu au suficientă credință.

Un verset rapid, o rugăciune scurtă și expedierea lor cu un „Dumnezeu să te binecuvânteze” nu fac decât să-i arunce în gura lupilor.

Domnul Isus ne-a zis: „Vă trimit”, pentru că ne-a dat Cuvântul, Duhul și puterea de a-i ajuta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 4:18-31


Înainte Moise plecase fără să fi fost trimis de Dumnezeu. Acum, când îl trimite Domnul, ridică tot felul de obiecţii posibile pentru a nu urma chemarea: incapa-citatea sa (3.11), ignoranţa sa (3.13), lipsa lui de autoritate (4.1), de talent în a vorbi frumos (v.10), de aptitudini pentru această misiune a sa, cu dorinţa ca altcineva să o îndeplinească (v.13), eşecul primei lui încercări (5.23), lipsa de înţelegere manifestată de fraţii săi (6.12). Oare nu venim şi noi deseori cu asemenea motive pentru a nu asculta? Versetele 24-26 ne amintesc de faptul că, înainte de a intra într-o slujbă publică, este necesar ca slujitorul lui Dumnezeu să-şi fi pus propria casă în ordine. Până acum, probabil sub influenţa soţiei sale, Moise nu-şi circumcisese fiul în semn de condamnare a cărnii. Dumnezeu o cerea (Gen. 17.10-14) ca pe un lucru necesar şi drept în casa slujitorului Său. Şi aceasta era o problemă care trebuia rezolvată sub ameninţarea morţii!

Versetele 27 şi 28 ne indică unde sunt chemaţi să se întâlnească fraţii: la muntele lui Dumnezeu – şi, de asemenea, care trebuie să fie subiectul conversaţiei lor: Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate.

La începutul capitolului, Moise spusese: „Iată, nu mă vor crede”. Dar Domnul le-a pregătit inimile, astfel că la sfârşitul capitolului putem citi: „şi poporul a crezut” (v.31, comp. cu 2 Cronici 29.36). Chiar înainte de a fi fost eliberaţi, ei se pleacă înaintea Lui.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: