Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Isus l-a găsit pe Filip și i-a spus: „Urmează-Mă”.
Ioan 1.43


Ca obiect al mărturiei lui Ioan Botezătorul, Isus era Centrul, și așa este El întotdeauna; însă, în propria Sa mărturie aici pe pământ, El era un străin și n-avea unde să-Și plece capul: S-a născut într-o iesle și a sfârșit pe o cruce. Întreaga Sa viață a fost cea a unui străin aici pe pământ, care a umblat în lume mărturisind despre Dumnezeu în har, însă pășind pe o cale pe care ochiul vulturului n-a zărit-o. Cele două caractere ale mărturiei scot la iveală cu îndrăzneală, pe de o parte, starea lumii, iar de cealaltă parte, ceea ce Isus făcea aici.

Căci de ce să existe un centru de strângere, de la Dumnezeu, dacă lumea – și chiar poporul lui Dumnezeu după carne, Israel – nu s-ar fi îndepărtat cu totul de Dumnezeu, fiind astfel necesar ca cineva să scoată sufletele din această stare prin descoperirea lui Dumnezeu în mijlocul acestei lumi? Iar în vremea de acum, principiul este același, numai că Centrul binecuvântat este în cer: El S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău.

De ce Îl urmăm noi deci pe Isus, fiind străini și călători așa cum a fost El întotdeauna aici? Adam n-a fost călător în paradis; noi nu vom fi călători în cer; n-a fost nevoie de o cale în paradis și nici noi nu vom găsi vreuna în cer, ca și cum am dori să plecăm din el. A existat sabatul lui Dumnezeu pe pământ; există odihna veșnică a lui Dumnezeu în cerul din care nu vom mai ieși niciodată. N-a fost și nu va fi nevoie, nici într-un caz și nici în altul, de o cale pe care cineva să o fi urmat. Aici lucrurile nu stau așa; nici odihna lui Dumnezeu, nici odihna omului nu se găsesc pe pământ, iar noi avem nevoie de o cale prin pustie. Nu este decât una care să fie sigură și Unul singur o poate trasa; iar credința o poate discerne. Isus este Acela care spune: „Urmează-Mă”. Calea și centrul sunt înmănuncheate în Fiul lui Dumnezeu, revelația lui Dumnezeu Însuși în lume, Cel dintâi între toate, Cel disprețuit și lepădat de oameni, însă imaginea Dumnezeului nevăzut.

J. N. Darby

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și credința este siguranță cu privire la cele nădăjduite, convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.
Evrei 11.1


Încrederea lui Faraday

Michael Faraday (1791-1867) a fost un pionier în domeniul pe atunci încă necunoscut al electricității. El a fost inventatorul generatorului electric și al transformatorului electric. De asemenea, a construit unul dintre primele motoare electrice. Contribuția sa în acest domeniu a fost recunoscută odată cu denumirea unității de capacitate electrică după numele său: faradul. Cariera acestuia de mare savant și inovator al secolului al XIX-lea a avut începuturi modeste, lucrând mai întâi într-o legătorie de cărți din Londra. Dar era foarte inteligent și avea o curiozitate nemărginită. Citea mult, gândea mult și, după cum recunoștea chiar el, rațiunea l-a obligat să își respingă multe dintre propriile idei. Michael Faraday a fost un critic sever și riguros al propriei gândiri, iar aceasta a constituit baza succesului lui ca savant.

Faraday a fost un creștin care a trăit o viață impregnată de puterea lui Dumnezeu. A rămas un om smerit, în ciuda faptului că lua masa de prânz cu regina Victoria și că la prelegerile sale asistau membrii familiei regale. A predicat adesea evanghelia. Când a fost întrebat de un reporter ce speculații face în legătură cu ceea ce urmează după moarte, el a răspuns: „Speculații? Niciuna! Am certitudini. Știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea”. Aceeași încredere o putem avea și noi, prin credință, care este o puternică încredințare despre cele care nu se văd.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU TAȚI (1) – Fundația SEER

„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău…” (Proverbele 1:8)


Într-o zi, un om s-a dus la frizerie și a remarcat pe un tinerel care mătura podeaua. După ce a schimbat câteva vorbe cu el, a aflat că băiatul nu avea tată. „Fiule, a întrebat bărbatul, cu cine ai dori să semni când vei fi mare?” Băiatul s-a oprit și a spus: „Domnule, n-am întâlnit încă pe cineva cu care aș dori să semăn când o să fiu mare.” Crezi că măcar unul din eroii fiecărui copil ar trebui să fie… tatăl lui? Vrei cu adevărat să fii un erou pentru copilul tău? Dacă îți dorești lucrul acesta, va trebui să-ți faci timp pentru el și să te străduiești să fii tatăl de care are nevoie. Dacă nu, e posibil să-și aleagă eroii nepotriviți, și va sfârși prin a-ți frânge inima.

Psihologul pediatru Wade F. Horn s-a considerat pe sine expert în arta de a fi un tată bun. Dar când a fost diagnosticat cu cancer și i s-a spus că mai are de trăit aproximativ șase ani, și-a dat seama șocat că este mai aproape de școala primară decât de universitate, în ceea ce privește nivelul său de expertiză ca tată. El spunea: „Am înțeles foarte clar că dacă ar fi trebuit să mor din cauza acelei boli, lucrul pe care l-aș fi lăsat neterminat nu ar fi fost cazurile mele clinice; afacerea mea neterminată ar fi fost cele două fetițe ale mele, care în fiecare dimineață când plecam la tratament îmi dădeau un sărut la plecare!” Din fericire (sau din nefericire) majoritatea taților nu vor primi niciodată un asemenea duș rece care să-i trezească. Dar dacă ți-ai neglijat copilul, mă rog ca gândurile de azi să te ajute să devii eroul copilului tău!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 7:14-25


Dacă egiptenii nu ţin cont de primele două semne, aşa cum îi spusese Domnul lui Moise, urmează al treilea semn, cu adevărat serios: apa transformată în sânge. Apa ne vorbeşte despre lichidul care răcoreşte şi dă viaţă, în timp ce sângele vărsat vorbeşte despre moarte. Cuvântul i-a fost dat omului pentru a-i oferi viaţa, dar, dacă acesta nu îl primeşte şi refuză să creadă, acelaşi cuvânt va deveni pentru el judecată şi moarte (citiţi Ioan 12.48). Astăzi Cuvântul vesteşte harul, dar şi judecata pentru cei care nu-l primesc. Într-un fel sau altul, toţi îl vor întâlni, fie în prezent, spre viaţă, fie mai târziu, spre moarte!

Ceea ce vorbise Domnul a venit asupra egiptenilor. Nilul, artera vitală a ţării, din care ei îşi făcuseră un zeu, devine acum un obiect care provoacă dezgust şi scârbă. Sângele umple râul, canalele, bălţile, iazurile, chiar şi vasele. Toate izvoarele la care lumea îşi potolea setea sunt otrăvite şi ucigătoare (v.18). Să ne ferim să bem din ele! Şi de această dată vrăjitorii fac acelaşi lucru prin farmecele lor. Prin puterea lui Satan, ei imită ceea ce aduce moartea numai pentru a face şi mai mare nenorocirea poporului. Ar fi făcut mult mai bine dacă   şi-ar fi arătat talentele transformând sângele în apă, dar erau incapabili de aşa ceva.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: