10 Martie 2021
Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de fapte moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu!
Evrei 9.14
O greșeală care se face adesea este confundarea perfecțiunii ca stare a noastră cu perfecțiunea conștiinței noastre. Dacă am înțeles lucrarea lui Hristos, știm că suntem făcuți desăvârșiți în ce privește conștiința. Dacă privesc la Dumnezeu, n-am nicio temere că El îmi va imputa din nou păcatul, iar dacă lucrurile stau altfel înseamnă că n-am avut niciodată pace cu Dumnezeu.
Lucrul acesta este atât de categoric, încât Scriptura spune că, dacă această curățire n-ar fi fost făcută în mod perfect, Hristos ar trebui să sufere iarăși. Dar El nu poate bea din nou acel pahar amar, la gândul căruia sudoarea I s-a prefăcut în picături mari ca de sânge. Dacă ar mai fi chiar numai un singur păcat care ar avea nevoie să fie înlăturat (vorbesc despre cei credincioși), Hristos ar trebui să sufere din nou, iar lucrul acesta nu mai poate avea loc. Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa, lucrarea fiind terminată. „Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum, Tată, glorifică-Mă …!” (Ioan 17.4,5).
El nu mai are nimic de împlinit acum. Nu vorbesc, desigur, despre harul Său zilnic pe care îl îndreaptă spre noi. Totul este statornicit, și statornicit cu un dublu aspect, pentru că planul lui Dumnezeu era să ne aducă în aceeași slavă ca a Fiului Său, iar lucrarea lui Hristos nu numai că ne-a înlăturat vina, dar a obținut pentru noi această slavă. N-o avem încă, dar lucrarea care este temelia ei s-a încheiat. Suntem unși și pecetluiți cu Duhul, care este arvuna moștenirii noastre. Noi suntem acum spre lauda slavei harului Său, care va fi manifestat atunci când El va veni a doua oară, ca să ne ia în slava pe care a obținut-o pentru noi atunci când a venit prima dată. Viața noastră se desfășoară între aceste două puncte importante: între cruce și slavă.
J. N. Darby
Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viață veșnică; dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Ioan 5.39; Marcu 13.31
Puterea unei Cărți
Biblia este tradusă astăzi complet sau parțial în peste două mii de limbi și este răspândită în fiecare an în lume în milioane de exemplare. Oriunde ajunge, această Carte produce efecte nemaipomenite. Ea este Cartea lui Dumnezeu și ne face cunoscut gândurile lui Dumnezeu, înțelepciunea și dragostea Lui. Ea ne pătrunde și ne modelează inima și duhul nostru și ne face în stare să trăim potrivit voii Sale.
Ai auzit pe cineva spunându-ți: „Eram un biet bețiv, rușinea familiei mele și o pată pentru societate, dar am început să studiez botanica sau o carte de morală și din acel moment m-am schimbat complet”?
Însă putem găsi nu unul, nu zece, nici o sută, ci mii de oameni care pot spune că erau nenorociți, fără pace, fără nădejde, până în ziua când au cunoscut minunata putere a acestei Cărți. Ea le-a schimbat viața, au fost izbăviți de patimi, iar în inimile și în căminele lor a intrat pacea. Aceasta este minunea pe care Biblia o face zilnic.
Progresele civilizației nu ne vor oferi o carte care să poată produce același rezultat. Să continuăm să citim Biblia cu stăruință, cu smerenie și cu rugăciune. „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11).
Citirea Bibliei: Deuteronom 4.15-28 · Matei 21.23-32
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU ȘI BANII (8) – Fundația S.E.E.R. România
„Cuvântul s-a făcut trup” (Ioan 1:14)
Dintre motivele pentru care Domnul Isus a venit în lume, primul este ca să ne ofere cel mai mare dar dintre toate – viața veșnică.
Un alt motiv ar fi: să ne spună că îi pasă de fiecare detaliu din viețile noastre.
„Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14). În varianta sa „The Message” a Bibliei, Eugene Peterson parafrazează acest verset în felul următor: „Cuvântul s-a făcut trup și sânge și s-a mutat în cartierul nostru. Am văzut slava Sa unică cu proprii noștri ochi, la fel ca a Tatălui, generos pe dinăuntru și pe dinafară, credincios de la început până la sfârșit.”
Știați că aproximativ o cincime din tot ce a propovăduit Domnul Isus se referă la partea financiară, la locul de muncă și la nevoile pământești? Deci, Lui Îi pasă!
Când nu-ți poți câștiga pâinea de zi cu zi, Biblia spune: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Hristos Isus” (Filipeni 4:19).
Când nu-ți merge bine afacerea, promisiunea Lui este aceasta: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos” (Isaia 48:17). Lui Dumnezeu Îi pasă de povara care te apasă astăzi.
Dacă nevoile tale sunt neîmplinite, reevaluează-ți profunzimea relației pe care o ai cu Tatăl tău ceresc. Ai discutat despre aspectul financiar cu El? Te-ai consultat cu El în ce privește casa pe care trebuie s-o cumperi? Simți confirmarea lăuntrică a Duhului Sfânt când este momentul potrivit? Ai dăruit zeciuială, ai semănat în Împărăția lui Dumnezeu, și ai așteptat recolta? Sămânța semănată într-un sol bun aduce mereu roade, și credința este magnetul care atrage rodul în viața ta.
Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Dumnezeu te iubește și dorește să te binecuvânteze în toate aspectele și domeniile vieții!
de Jean Koechlin
Psalmul 23
Bunul Păstor Şia dat viaţa pentru oile Sale (am văzut în Psalmul 22 şi la fel putem vedea în Ioan 10.11). Acum, în Psalmul 23, El merge înaintea lor; le paşte cu tandreţe şi ele nu duc lipsă de nimic, pentru că El este acolo, răspunzând de ele. Oile, aceste creaturi slabe şi dependente, care ne reprezintă, fac zilnic experienţa grijii păstorului (Isaia 40.11; 49.10). Simpla recunoştinţă constată: nu am dus lipsă de nimic (Luca 22.35), iar credinţa afirmă chiar mai mult: „nu voi duce lipsă de nimic„ (de nimic cel puţin din cele necesare sufletului: acesta îmi este înviorat v. 3). Domnul Isus mă duce la ape liniştite şi totodată mă conduce pe cărări ale dreptăţii, aşa cum se cuvine propriului Său Nume pe care eu Îl port.
Începând cu v. 4, oaia I se adresează direct: „Tu eşti cu mine…„ Cu această
însoţire, nici chiar valea umbrei morţii nu mai este de temut. Toiagul şi nuiaua acestui bun Păstor mă mângâie şi totodată mă protejează de însemi rătăcirile mele. Şi astfel, fără să fiu înfricoşat de prezenţa potrivnicilor puternici, pot să mă aşez la masa împărătească, în locul care mia fost pregătit <nu doar pentru o invitaţie ocazională, ci pentru „toate zilele vieţii mele”> (comp. cu 2 Samuel 9.13): da, în casa Dumnezeului bunătăţii şi al harului, a Tatălui meu, în care acum locuiesc prin credinţă, aşteptând să rămân în ea, întradevăr, pentru totdeauna.
Mana Zilnica 