Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul era cu Iosif; și el era un om care prospera; și era în casa stăpânului său, egipteanul … l-a pus peste casa lui și a dat în mâna lui tot ce avea … de când l-a pus peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif; și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el.

Geneza 39.2,4,5



Iosif a devenit o sursă de binecuvântare în casa acelui om: „De când l-a pus peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif; și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el” (versetul 5). Creștinul este nu numai chemat să fie binecuvântat, ci și să dispenseze binecuvântarea, pe drumul prin această lume.

Privindu-L pe Iosif ca pe o imagine a lui Hristos, este important să ne amintim că a fost scopul lui Dumnezeu să-l așeze pe Iosif într-un loc de supremație, astfel ca oricine se supunea supremației lui să fie binecuvântat. Prin urmare, Potifar îi oferă lui Iosif un loc de supremație în casa lui și imediat începe să fie binecuvântat. Mai târziu, comandantul gărzii îi oferă un loc de supremație în temniță, după care vine binecuvântarea. Tot așa, în ziua supremației universale a lui Hristos, toți se vor supune Lui și toți vor fi binecuvântați. Lumea va fi silită să se supună acestei supremații a Lui în ziua puterii Sale manifestate, în Împărăția milenială, însă credința își găsește plăcerea în a anticipa acea zi și în a recunoaște supremația Lui în ziua lepădării Sale. În măsura în care ne punem pe noi înșine, viețile noastre și tot ce avem sub puterea acestei supremații a lui Hristos, vom fi și noi binecuvântați, la fel cum va fi lumea atunci când se va supune autorității Lui universale. Supremația lui Hristos cere supunere de la om, iar supunerea conduce la binecuvântarea omului, deși în ziua lepădării Sale această binecuvântare este spirituală, nu materială.

H. Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind de aproape, … urmați-le credința.

Evrei 13.7



Misiunea prin credință (1)

Anthony Norris Groves, numit „tatăl misiunii prin credință”, a avut o mare influență asupra fondatorilor misiunii China Inland, a misiunii North Africa și, în special, asupra cumnatului său, Georg Müller, cunoscut prin lucrarea cu copiii orfani. Anthony s-a născut în Newton (Anglia) în anul 1795 și a fost singurul băiat într-o familie de șase copii. Tatăl lui a fost un om înstărit și generos, dar prea aventuros în întreprinderile sale, pentru că, pe lângă faptul că era coproprietarul faimoasei nave „Royal George”, care s-a scufundat cu șase sute de oameni la bord, el a investit o mare avere într-un teren în apropierea mării, care a fost o mare pierdere.

Nu este de mirare faptul că Anthony l-a urmat pe tatăl său în curaj și îndrăzneală, dar nu în a aduna bogății, ci mai degrabă în a renunța atât la confort, cât și la bani pentru o altfel de lucrare, care este mai presus de gândirea firească. Anthony Groves a urmat studii în chimie, chirurgie și stomatologie, urmând să practice stomatologia în Plymouth. S-a căsătorit cu Mary Thompson și, pe măsură ce prosperau, au decis să dea a zecea parte a venitului lor Domnului, pentru ajutorarea celor săraci. Apoi proporția dărniciei a crescut la o pătrime din venitul lor, iar pe măsură ce dăruiau mai mult, aveau mai mult. În cele din urmă au stabilit să se limiteze la strictul necesar existenței, iar restul venitului să-l dăruiască pentru lucrarea lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (1) – Fundația SEER

„El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16)


 

Mai ții minte cum erau mesele de seara în familie… fără telefoane mobile? Ți-amintești cum membrii familiei tale se bucurau că sunt împreună, nederanjați de tehnologie? Noi suntem o generație care pierde plăcerea și arta de a comunica, intimitatea în familie… De asemenea, tehnologia are un impact negativ și asupra timpului pe care îl petrecem cu Dumnezeu! Deși Domnul Isus a existat înainte de era tehnologiei moderne, El era mereu foarte căutat; mulțimile veneau la El la orice oră din zi și din noapte.

Cu toate acestea, Scriptura ne spune: „pe când era încă întuneric de tot… a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.” (Marcu 1:35). Domnul Isus Își făcea timp să fie singur cu Tatăl Său. Este nevoie de disciplină spirituală ca să stai în tăcere și să asculți; să elimini în mod deliberat zgomotul și tumultul vieții. Dacă vom practica această disciplină, vom descoperi o părtășie cu Duhul Sfânt care ne locuiește și care împlinește sufletul. Ia-ți acum câteva minute, citește capitolele 14-16 din Evanghelia după Ioan și lasă-ți duhul să absoarbă mesajul Domnului Isus. Observă că El dorește ca ucenicii Lui să aibă pace, și îi mângâie cu siguranța faptului că nu vor fi lăsați niciodată singuri. Sunt binecuvântări pe care El dorește să le împărtășim și noi cu alții.

Întrebare: Cum putem găsi această pace și această mângâiere? Răspuns: „este o lucrare lăuntrică,” deoarece Duhul Sfânt locuiește în noi. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Poate că acesta este secretul cel mai bine păstrat al creștinismului, și anume că Duhul Sfânt este disponibil și locuiește în fiecare credincios adevărat, îngrijindu-Se de tot ce are nevoie pentru a face față greutăților, încercărilor și provocărilor vieții.

„Mângâietorul” a fost promis de Fiul, a fost trimis de Tatăl, și astăzi El este al nostru prin credință. Primește-L, încrede-te în puterea Sa, experimentează pacea Sa și urmează călăuzirea Sa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 35:1-15


În această ţară a Canaanului, în hotarele care tocmai fuseseră trasate, fiecare seminţie îşi va primi partea sa, cu excepţia fiilor lui Levi. Aşa cum profeţise Iacov, aceştia aveau să fie împrăştiaţi în Israel din cauza purtării rele a tatălui lor, Levi (Geneza 49.7). Dar, prin harul lui Dumnezeu, această pedeapsă va fi transformată în binecuvântare. Patruzeci şi opt de cetăţi răspândite în tot Israelul vor fi atribuite fiilor lui Levi. Fiecare seminţie va trebui să le dea ceva, proporţional cu moştenirea ei. Astfel aceşti leviţi, slujitori ai Domnului şi ai fraţilor lor, care aveau în special misiunea de a fi învăţători ai legii, vor fi determinaţi, prin împrăştierea lor, să-şi exercite slujba în folosul întregului popor.

Urmează problema cetăţilor de scăpare pentru ucigaş. Legea cerea cu stricteţe sânge pentru sânge, fie că a fost vărsat cu intenţie, din ură, fie, din contră, fără intenţie. Pentru a rezolva acest caz, când sângele era vărsat neintenţionat, odată cu Legea, Domnul a făcut o promisiune (citiţi Exod 21.12, 13). Se angajase să asigure un adăpost unde cel răspunzător de moartea altuia avea permisiunea să fugă pentru a-şi salva viaţa. Frumoasă ilustraţie a refugiului pe care Dumnezeu îl oferă păcătosului vinovat şi care ne aminteşte că „Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede” (Romani 10.4).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: