Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să Îl cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos.

1 Ioan 5.20



Ești creștin? Vei spune că această întrebare este foarte directă. Ei bine, atunci ea necesită un răspuns sincer. Când spun „creștin”, mă refer la o persoană care Îl cunoaște pe Hristos cu adevărat, nu la cineva care știe câte ceva despre El, ci la cineva care Îl cunoaște ca Mântuitor al său.

Creștinul este cel care Îl cunoaște pe Cel odinioară lepădat și dat morții, dar acum înviat și glorificat, la dreapta lui Dumnezeu. El este legat și unit cu Mântuitorul înviat. Creștinul este un om născut din nou, ale cărui păcate sunt toate iertate și care a primit Duhul Sfânt. Toate aceste lucruri sunt reale și cunoscute de cel care le are, așa că nu poate exista nicio îndoială cu privire la posesiunea lor pentru cel care și-a pus cu adevărat încrederea în Domnul. Aceasta este esența creștinismului. Creștinul adevărat este indisolubil legat de Domnul său biruitor, înviat și glorificat. Este legat de Acela care a coborât în moarte pentru el, care i-a purtat păcatele, făcând ispășire pentru ele, și care a satisfăcut toate cerințele dreptății lui Dumnezeu cu privire la acele păcate. Acest Mântuitor binecuvântat a înviat după ce a făcut o curățire desăvârșită de păcate și a intrat în prezența lui Dumnezeu, pregătindu-ne astfel un loc acolo.

Binecuvântarea celui credincios este aceasta: el știe că păcatele îi sunt iertate, știe că este mântuit și Îl cunoaște pe Dumnezeu ca Tată al său; are Duhul Sfânt locuind în el, este așezat de cealaltă parte a morții și a judecății și așteaptă venirea Mirelui, pentru a fi luat în slavă. Ești deci creștin? Ai dreptul la acea glorie minunată! Ce oferă acest drept? Sângele prețios al lui Hristos – nimic mai mult, nimic mai puțin.

W. T. P. Wolston


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit, așa încât să nu vă leneviți.

Evrei 6.11,12



Misiunea prin credință (2)

Ca și stomatolog, Anthony câștiga 1.500 de lire pe an – o sumă considerabilă pe atunci – la care a renunțat pentru a fi misionar. Una dintre primele sale acțiuni a fost să ia în grija sa un tânăr zidar sărac numit Kitto, care căzuse de pe o scară, pierzându-și auzul. Cu ajutorul neobosit al lui Groves, acest tânăr băiat a devenit faimos. Anthony Groves l-a luat cu el în Palestina și în Est, iar după ce s-au întors, tânărul Kitto a scris renumita carte „Kitto’s Pictorial Bible„. Chiar și numai această investiție a întrecut cu mult toate aventurile tatălui său.

Atunci când un alt creștin a traversat din India în Siria, prin Persia, toată Anglia era interesată să audă despre acele țări. Anthony Groves era gata chiar să-și dea viața pentru a le duce evanghelia acelor popoare. Un prieten i-a împrumutat un mic iaht în care s-a îmbarcat pentru St. Petersburg (Rusia) împreună cu soția și cu cei doi băieți. Unul dintre băieții lor, Henry, I-a slujit Mântuitorului mulți ani în Rusia. Necazurile și dificultățile nu au întârziat să apară pe acest micuț iaht și apoi în Rusia, călătorind cu căruța prin locuri sălbatice și periculoase. Zilnic erau în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, dar toate acestea au fost nesemnificative, comparându-le cu ceea ce le stătea înainte. Numai Dumnezeu cunoștea toate împrejurările care urmau să vină.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (2) – Fundația SEER

„Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi.” (Ioan 16:7)


 

Chiar dacă ucenicii sufereau în inima lor din cauza plecării Domnului Isus, El i-a asigurat că asta era spre folosul lor, pentru că astfel li se deschidea o cale și un timp de-a face și ei ceea ce a făcut Isus. Faptul că au ajuns sub o „nouă conducere” nu însemna sfârșitul, ci continuarea lucrării lui Hristos, întrucât Duhul Sfânt a preluat ștafeta din mâinile Fiului și a pus-o într-ale lor. Fiul avea să plece, dar Duhul lui Dumnezeu „va rămâne cu ei în veac” (Ioan 14:16). Acesta era „folosul” lor! Duhul Sfânt avea să intre în trupurile lor omenești și să locuiască în ele pentru totdeauna! Acest lucru nu reprezintă numai o legătură preliminară vagă, ci Duhul lui Dumnezeu ne alege ca să fim locuința Lui permanentă. Te-ai gândit vreodată ce avantaj îți conferă lucrul acesta? De exemplu, te-ai putea trezi mâine dimineață stresat, îngrijorat și iritat, iar aceste sentimente îți vor influența cu ușurință toată ziua. Dar pentru că Duhul Sfânt locuiește în tine, aceste lucruri nu trebuie să pună stăpânire peste tine.

Apostolul Pavel scrie: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi?” (1 Corinteni 6:19). Odată ce accepți această promisiune prin credință, devii Templul lui Dumnezeu. Poți fi la locul de muncă, în mașină, ducând copiii la școală, în așteptarea rezultatelor de la biopsie, la înmormântarea celui mai bun prieten al tău, sau în orice ipostază din trăirea ta zilnică – Duhul lui Dumnezeu este cu tine în fiecare clipă! Acum înțelegi de ce Domnul Isus le-a spus ucenicilor că este bine ca El să plece, dar că le va trimite Duhul Sfânt? Orice faci, nu lăsa ca adevărurile care îți pot schimba viața să treacă pe lângă tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 35:16-34


Sub aspect profetic, cetatea de scăpare pentru ucigaş adăposteşte poporul evreu care L-a răstignit pe Mesia fără a realiza crima pe care o comitea (Luca 23.34). De atunci, în mod providenţial, Dumnezeu i-a ţinut departe de moştenirea lor, până la sfârşitul dispensaţiunii actuale, adică atât timp cât Hristos este Preot după rânduiala lui Aaron.

De fapt, întreaga rasă umană este vinovată de moartea Fiului lui Dumnezeu. Dar, prin îndurarea Lui infinită, Dumnezeu a oferit omului un adăpost de mânia Sa şi acest adăpost nu este altul decât Însăşi Victima. Isus este Cel care „ne scapă de mânia care vine” (1 Tesaloniceni 1.10).
Simbolizat în acest capitol atât prin victimă cât şi prin cetatea de scăpare, Hristos este reprezentat, în al treilea mod, prin Marele Preot, a cărui moarte marca momentul întoarcerii (ucigaşului) la moştenirea lui în deplină siguranţă (v. 28).

Versetul 31 afirmă că nici o răscumpărare, oricât de mare ar fi fost, nu putea rezolva problema ucigaşului în locul mijlocului de salvare pe care îl pregătise Domnul. Nici argintul, nici aurul (1 Petru 1.18) şi nici un fel de lucrări (Efeseni 2.9) nu pot înlocui adăpostul pe care păcătosul îl găseşte în Isus Hristos. „În nimeni altul nu este mântuire …” (Fapte 4.12).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: