Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “octombrie, 2019”

31 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Idolii lor sunt argint și aur, lucrarea mâinilor omului. Au gură și nu vorbesc, au ochi și nu văd, au urechi și nu aud, au nas și nu miros, au mâini și nu ating, au picioare și nu umblă, nu scot niciun sunet din gâtul lor. Da, cei care i-au făcut, toți cei care se încred în ei, sunt ca ei.

Psalmul 115.4-8



Există mai multe pasaje asemănătoare în Biblie, în care este dată pe față nebunia celor care se încred în idoli. Cum poate un chip cioplit să ajute pe cineva care se închină la el? Un meșter i-a făcut ochi și urechi, însă statuia nu le poate folosi. Gura, mâinile și picioarele nu au nicio putere de a da instrucțiuni sau de a face ceva pentru cel care strigă după ajutor la un astfel de idol. Cine se încrede în așa ceva are o credință zadarnică.

Dumnezeul Bibliei, prin contrast, nu este deloc așa. El Se pleacă pentru a asculta strigătele noastre; brațul Lui nu este prea scurt pentru a mântui și El Se grăbește în a ne oferi îndurare și compasiune. Domnul Isus a venit în această lume pentru a căuta și a-i mântui pe cei care erau pierduți (Luca 19.10). Cei care se încred în El nu vor fi dați niciodată de rușine (1 Petru 2.6).

Lucrul acesta ne încălzește inima, însă ne și cercetează totodată. Noi, cei care Îl urmăm pe Hristos, suntem asemănători Lui, sau suntem asemănători idolilor? Noi, care avem ochi care văd, observăm nevoile celor din jurul nostru? Avem urechi care aud, însă îi auzim noi pe cei care strigă după ajutor? Avem mâini și picioare, dar poate refuzăm să-i ajutăm pe cei în nevoie și rămânem tăcuți atunci când ar trebui să prezentăm evanghelia celor care au nevoie de Hristos. Când Domnul era pe pământ, „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine”, însă acum Dumnezeu ne-a încredințat nouă cuvântul împăcării (2 Corinteni 5.19,20). Suntem aici ca ambasadori ai lui Hristos, trimiși într-o lume care încă are nevoie să se întoarcă la Dumnezeu de la idoli.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Perii albi sunt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptății.

Proverbe 16.31



Anii frumoși

Schimbarea anotimpurilor este întotdeauna ceva impresionant. Ce minunate sunt culorile luminoase toamna, când pădurile viu colorate împodobesc peisajul! Din cauza verdelui din frunze, aceste culori nu se văd nici primăvara, nici vara. Dar când se face mai frig, verdele devine palid și culorile ascunse încep să se vadă.

Adesea ne gândim că tinerețea, care seamănă cu primăvara, este cel mai frumos timp al vieții. Corpul este puternic, mintea este ageră și bucuria de a năzui înainte este de nestăvilit. Dar bătrânețea, care este comparată cu toamna, are și ea părțile ei frumoase pentru toți cei care merg pe cale cu Dumnezeu. Viața devine mai liniștită și ai mai mult timp să savurezi binele pe care ți-l dăruiește Creatorul. Și, mai mult, te bucuri de un viitor în cer. Acolo nu vor mai fi dureri și lacrimi.

O doamnă în vârstă radia de fericire și dădea impresia de mulțumire în jurul ei. O tânără i-a spus: „Aveți o strălucire de nedescris și, pentru vârsta dumneavoastră, sunteți foarte frumoasă. Mi se pare că ați ajuns în ordine cu Dumnezeu”. Cea în vârstă a spus: „Draga mea, chiar trebuia să fac aceasta, pentru că am 74 de ani!”.

Nu există ceva mai frumos decât o inimă mulțumitoare, care se oglindește pe fața marcată de experiență.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND CINEVA TE ATACĂ – Fundația SEER

„Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.” (2 Timotei 2:3)


Există două feluri de critici: critica constructivă și critica distructivă. Prima te zidește, iar a doua te zdrobește. Fii chibzuit atunci când reacționezi la critica și bârfa nefondată. Când cel care te critică dorește să rămână anonim, acea persoană nu este demnă de răspunsul tău.

Se spune că un pastor a primit o scrisoare care conținea un singur cuvânt: PROSTULE! În următoarea duminică, a luat-o cu el la biserică și a spus adunării: „Săptămâna aceasta am primit cea mai ciudată scrisoare.” A citit apoi acel singur cuvânt și a adăugat: „Cineva a scris-o, dar a uitat să se semneze!”

Poate că tu spui: „Dar încearcă să-mi strice reputația!” Dwight L. Moody a zis: „Dacă am grijă de caracterul meu, Dumnezeu va avea grijă de reputația mea!” (vezi Isaia 54:17). Ori de câte ori ești implicat într-o cauză nobilă, oamenii vor încerca nu numai să te doboare, ci să te și mențină la pământ!

În pregătirea lui Timotei pentru lucrare, apostolul Pavel i-a spus: „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.” Oamenii dificili ne sunt scoși în cale nu ca să ne înfrângă, ci ca să ne desăvârșească. Liderii știu lucrul acesta, așa că stau și își termină munca indiferent de cost. La fel cum căpitanul se scufundă împreună cu corabia, adevăratul lider rămâne până când munca este terminată.

Tu întrebi: „Și atunci, cum ar trebui să reacționez?” Roagă-te pentru acea persoană! Domnul Isus a zis: „binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi… și veți fi fiii Celui Preaînalt” (Luca 6:28, 35).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 20:10-20

Copiilor lui Israel le era îngăduit să încheie pace cu cetăţile îndepărtate. Dar nu trebuia să arate nici un strop de îndurare pentru cetăţile vecine, care ar fi împiedicat poporul să intre în stăpânirea ţării. În ce ne priveşte, noi, creştinii, trebuie să putem distinge între lucrurile de pe pământ pe acelea pe care le putem folosi în mod legitim de cele pe care trebuie să le respingem în mod ferm pentru că ne-ar putea lipsi de bucuria moştenirii noastre cereşti. Nouă ne revine să facem distincţia aceasta.

Israeliţii trebuia să respecte pomii fructiferi şi să nu-i folosească pentru război. Avertisment care poate avea o semnificaţie spirituală! Unii creştini arată un fanatism orb şi sectar, agitând ca pe o armă de luptă ceva ce Dumnezeu a dat, poate, pentru a-i înviora şi a-i hrăni pe ai Săi.
Versetele 19 şi 20 avertizează, în acelaşi timp, împotriva risipei. Să ne gândim la exemplul pe care ni l-a dat Domnul Isus Însuşi. El, Creatorul, care putea înmulţi la infinit pâinile – aşa cum a şi arătat – a avut grijă ca să strângă în coşuri rămăşiţele, „ca să nu se piardă ceva” (Ioan 6.12).

30 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ridică-te dar, coboară și mergi împreună cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că Eu i-am trimis.

Fapte 10.20



Ridică-te și mergi (3)

În Fapte 10 avem o altă împrejurare în care Domnul folosește aceste cuvinte. Acum ele sunt adresate lui Petru, în vederea misiunii speciale de a duce evanghelia în casa unuia dintre națiuni. A fost nevoie ca Petru să fie pregătit de Domnul mai dinainte, fiindcă, așa cum el însuși spune mai târziu: „Voi știți că nu este permis unui iudeu să se unească sau să vină la unul de neam străin” (versetul 28). Domnul i-a dat deci lui Petru o viziune. „Și i s-a făcut foame și voia să mănânce. Dar, pe când pregăteau ei, l-a cuprins un extaz. Și a văzut cerul deschis și un vas coborând ca o pânză mare, legată în patru colțuri și care se lăsa pe pământ, în care erau toate patrupedele și reptilele pământului și păsările cerului. Și a venit un glas către el: «Ridică-te, Petru, înjunghie și mănâncă!»” (versetele 10-13).

Petru a refuzat să facă acest lucru, pentru că niciodată nu mâncase nimic necurat. Domnul însă i-a spus să nu numească necurat ceea ce El a curățit. Acest lucru s-a întâmplat de trei ori, iar pe când Petru se gândea ce să fi însemnat viziunea aceasta, niște oameni au stat la poartă întrebând de el. Atunci Domnul i-a încredințat misiunea Sa, spunându-i: „Ridică-te dar, coboară și mergi împreună cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că Eu i-am trimis”. Petru a învățat lecția și citim că, „a doua zi, ridicându-se, el a plecat împreună cu ei și unii dintre frații din Iope au venit cu el” (versetul 23). Că Petru însuși a considerat toate aceste lucruri ca fiind o lecție pe care Domnul voia ca el să o învețe devine clar din cuvintele lui către Corneliu: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat” (versetul 28). Putem întâlni și noi situații în care Domnul ne pregătește pentru anumite lucrări pe care vrea să le facem pentru El. La început suntem probabil nedumeriți cu privire la ceea ce vrea El să ne spună, dar ce minunat să putem spune după aceea: „Dumnezeu mi-a arătat”, după care să „ne ridicăm și să mergem”!

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă numai în viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!

1 Corinteni 15.19



Viața de dincolo

Exploratorii spanioli, care au ajuns primii pe continentul sud-american, au rămas uimiți. Ei nu-și puteau imagina că mai există ceva dincolo de țara lor. Fericiți, ei au transmis știrea în Spania: „Am ajuns la capătul lumii!”. Guvernul spaniol a fost atât de entuziasmat, încât a emis monede noi, pe care erau gravate cuvintele: „Plus ultra”. Înainte, monedele conțineau inscripția: „Non plus ultra”, ceea ce înseamnă: „Dincolo nu mai este nimic”. La 25 septembrie 1513, exploratorul spaniol Vasco Nunez de Balboa stătea pe vârful unui munte și privea peste vasta întindere a Oceanului Pacific. Dincolo mai era încă mult pământ!

Mulți oameni sunt ca acei exploratori spanioli. Ei cred că viața aceasta este tot ceea ce le aparține și în care pot să agonisească, să construiască, să studieze, să exploreze, să experimenteze, să călătorească și să facă tot ce voiesc. După părerea lor, cerul este un loc necunoscut, unde spiritele plutesc în jurul norilor. Nu este de mirare că ei nu sunt nerăbdători să meargă acolo. Există multe lucruri bune de care poți să te bucuri în această lume, dar sunt incomparabil mai multe dincolo, în ceruri, unde Mântuitorul a spus alor Săi că merge să le pregătească un loc. Mântuitorul Isus Hristos a murit nu numai pentru ca tu să te poți bucura de viață acum, dar și ca să te poți bucura pentru veșnicie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND CINEVA TE NECĂJEȘTE – Fundația SEER

„Orice iuțime, orice mânie… să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31)


Unii dintre noi excelează în carieră, dar în materie de relații se comportă ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. Apoi caută justificări și spun: „Nu am vrut să rănesc” sau „Așa sunt eu”! Îmi pare rău, dar Dumnezeu nu ne lasă să scăpăm așa ușor.

Când cineva te necăjește, Dumnezeu îți cere să faci două lucruri:

1) Să fii primul care întinde mâna! Poate ai dreptate, dar dacă ești plin de resentimente, la ce folos? În loc să porți pică sau să aștepți ca cealaltă persoană să-și ceară iertare, fii primul care întinde mâna. Răspunsul celuilalt nici nu validează, nici nu invalidează decizia ta de a ierta.

Gândește-te puțin: dacă ai mai avea doar un an de trăit, ai mai acorda acestor lucruri vreo secundă din timpul tău? Nu! Biblia spune: „iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi” (Efeseni 4:32). Dumnezeu a făcut primul pas înspre iertare, ca să știm și noi cum să procedăm la rândul nostru cu ceilalți!

2) Să fii înțelegător! Când cineva contrazice punctul nostru de vedere, îl intimidăm așa cum știm noi mai bine. Cei ce sunt conduși de scop, conștienți de importanța timpului și orientați spre țintă se pot face vinovați de lucrul acesta. Biblia ne spune: „fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Este posibil ca oamenii care încearcă să ți se vâre pe sub piele să nu încerce să-ți complice viața; ei se străduiesc să facă față propriilor lor vieți. Odată ce înțelegi că nu există nicio rea intenție în această privință, începi să ai compasiune pentru ei.

Așa este și Dumnezeu! „Trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Astăzi, roagă-L să te ajute să arăți dragostea Sa față de cei care te necăjesc.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 19:15-21, 20:1-9

Preoţii şi judecătorii trebuia să demaşte şi să pedepsească martorii mincinoşi (v. 18; Proverbe 19.5-9). Plini de nedreptate, pe când Isus era adus înaintea Sinedriului lor, ei au căutat martori mincinoşi împotriva Lui, pentru ca să-L condamne la moarte (Matei 26.59)! Ştefan, de asemenea în faţa sinedriului, a fost acuzat de către martori falşi (Fapte 6.13).

Capitolul 20 tratează războiul. Cine era răspunzător de pregătirea lui şi de înrolarea ostaşilor? Ne-am fi aşteptat să fie ofiţerii. Nicidecum; de data aceasta erau preoţii şi judecătorii. Aceştia aveau sarcina să pregătească războiul. De fapt, nu trebuia evaluată forţa armelor sau a soldaţilor, ci credincioşia şi dăruirea lor pentru Domnul.

Versetul 5 şi următoarele prezintă motivele pentru care cineva trebuia amânat sau lăsat la vatră. Acestea ne-ar putea face să ne gândim la cei din pilda nunţii, care aduceau scuze nepotrivite: „am cumpărat un ogor … m-am căsătorit …” (Luca 14.18-20). Dar să ascultăm ce spune cineva cu experienţă, care a „luptat lupta cea bună”: „Nimeni, slujind ca ostaş, nu se încurcă în treburile vieţii, ca să placă celui care l-a înrolat”. Aceasta este condiţia pentru ca oricare dintre noi să fie „un bun ostaş al lui Hristos” (2 Timotei 2.3-4; 4.7).

29 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ridică-te și mergi pe strada care se cheamă „Dreaptă” și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul, din Tars. Pentru că, iată, el se roagă.

Fapte 9.11



Ridică-te și mergi (2)

Fapte 9 este capitolul care ne redă evenimentul dramatic al convertirii lui Saul. Pe drumul Damascului, când L-a întâlnit pe Domnul, Saul a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?” – o întrebare care avea să caracterizeze viața apostolului Pavel de atunci încolo. A primit ca răspuns aceleași cuvinte pe care am văzut că Filip le-a urmat cu ascultare: „Ridică-te și mergi în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci”.

Domnul a vorbit apoi unui alt slujitor al Lui, care trăia în Damasc, unui ucenic numit Anania. Găsim din nou aici cuvintele: „Ridică-te și mergi”. Și care a fost reacția lui Anania? Una foarte diferită de cea a lui Filip. El a avut anumite obiecțiuni – „Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, câte rele a făcut sfinților Tăi în Ierusalim; și aici are autoritate de la preoții de seamă ca să-i lege pe toți care cheamă Numele Tău” (Fapte 9.13,14). Domnul, în harul Său, a dat răspuns acestor chestiuni ridicate de slujitorul Său – „Du-te, pentru că acesta Îmi este un vas ales, ca să poarte Numele Meu înaintea națiunilor și a împăraților și a fiilor lui Israel; pentru că Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9.15,16). După aceste cuvinte, „Anania a mers și a intrat în casă”. Cât de frumos este felul în care el îl salută pe Pavel: „Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus”.

Putem avea deplină încredere în Domnul și, când există anumite îngrijorări cu privire la misiunile pe care El ni le încredințează, I le putem aduce Lui la cunoștință cu toată libertatea. Însă, ori de câte ori El dorește să mergem într-o direcție, să-I dăm ascultare! El ne va da tot ceea ce avem nevoie pentru a împlini lucrarea Lui.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și cel drept va trăi prin credință.

Evrei 10.38



Încrederea în Dumnezeu

În anul 1944, atacurile aeriene ale aliaților au devenit tot mai dese în orașele germane, iar noi, copiii, stăteam în fiecare noapte câteva ore în pivnița vecinilor, care părea mai sigură. Când se termina alarma, mergeam clătinându-ne, morți de oboseală, spre locuința noastră, mulțumitori că Domnul cel bun ne-a păzit de rău și în acea noapte. Dar adesea foamea creștea după o noapte de veghe. Alimentele erau raționalizate prin cartele. O pâine trebuia să ajungă pentru o familie de patru persoane o săptămână întreagă. Mama făcea lunea cu cuțitul șapte crestături în pâinea cea lungă. Mai mult decât o bucată nu puteai mânca într-o zi.

Fratelui meu de treisprezece ani i-a fost odată foarte foame și a rugat-o pe mama să-i dea o bucată de pâine după ce ne-am întors din pivnița incomodă. Mama a spus: „Nu, băiatul meu, nu pot să-ți dau pâine, ai mâncat rația pentru astăzi”. Dar tata a spus: „Dă-i o bucată de pâine prin credință!”. Și mama a făcut ce i-a spus tata. Credința ei nu a pus-o într-o situație penibilă, nu a făcut-o de rușine. Dimineața, când a intrat în magazinul de alimente, proprietarul a întâmpinat-o spunând: „Astăzi a fost livrată pentru dumneavoastră o pâine de 2,5 kg!”. Era o pâine de casă, făcută de o țărancă cunoscută din satul vecin. Așa a răspuns Dumnezeu la încrederea mare a părinților mei, iar noi am putut doar să ne minunăm și să-I mulțumim lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ TOTUL ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, și El te va sprijini.” (Psalmul 55:22)


Uneori, cel mai bun lucru pe care îl ai de făcut este să lași problema ta în mâna lui Dumnezeu. „Da, dar ce zici de toți aceia care se trezesc odată cu soarele, sar peste micul dejun și bat recorduri, în timp ce eu „îmi încredințez problema lui Dumnezeu”?” întrebi tu.

Bună întrebare.

Uită-te la Domnul Isus; El nu a început nimic până la vârsta de treizeci de ani. Cum rămâne cu acei ani pierduți? Și cum a reacționat El față de aceia care i-au auzit mesajul, au dat din cap și apoi au plecat? A încredințat aceste lucruri în mâna lui Dumnezeu. Dar ce spui despre acei farisei chițibușari care L-au supărat atât de tare? Și pe ei i-a încredințat lui Dumnezeu.

În cartea sa „The Finishing Touch” (n.tr. Ultimul retuș), Charles Swindoll descrie o perioadă din lucrarea sa în care s-a simțit condus și secătuit de sarcini interminabile. El scrie: „Dacă oamenii nu se schimbau, mă simțeam responsabil. Dacă cineva aluneca, într-un fel eu eram de vină. Dacă nu exista o creștere continuă, mă comportam ca și cum eu trebuia s-o fac să se întâmple. Dacă o predică nu era suficient de clară și de puternică, mă zbăteam toată ziua de luni și jumătate din ziua de marți. Și ce să mai spun despre energia pierdută! Timpul mi-a venit în ajutor, la fel și vârsta… Toate lucrurile care mi-au furat cândva energia și care îmi atacau motivația – le-am încredințat lui Dumnezeu.

Nu-mi mai păsa? Cum să nu-mi mai pese?! Dar aceste preocupări sunt acum așezate în mâna lui Dumnezeu care le poate gestiona. Ceea ce odată mă deranja, am învățat să-i dau Lui, Cel care nu se supără să fie deranjat. Acolo unde critica mă paraliza zile în șir, mă străduiesc să cern, să schimb și să merg mai departe. Învăț ce pot, iar restul Îl încredințez lui Dumnezeu!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 19:1-14

„Nu este alt Dumnezeu în afară de Mine: un Dumnezeu drept şi un Salvator; nu este altul în afară de Mine”, declară Domnul (Isaia 45.21). Fiind drept, îl condamnă pe criminal (v. 12-13). Ca Mântuitor, El oferă adăpost celui care a ucis din greşeală. Au fost rânduite trei cetăţi ca locuri de refugiu, acestea fiind un simbol al adăpostului pe care îl avem în Hristos faţă de dreapta mânie a lui Dumnezeu. Ce ni se cere pentru a ne bucura de acest adăpost? Nimic altceva decât credinţa în unicul mijloc pus la dispoziţie de Dumnezeu pentru mântuirea păcătosului vinovat şi a întregii rase umane, vinovate de vărsarea sângelui Fiului Preaiubit al lui Dumnezeu (v. 10-13).

S-ar părea că la această cetate de scăpare se gândea Pavel când spunea că doreşte să alerge pentru a-L câştiga pe Hristos şi pentru a fi „găsit în El„, nu cu neprihănirea lui proprie, ci cu cea primită prin credinţa în Hristos (Filipeni 3.8-9; Evrei 6.18 sf.). Nu numai prin violenţă îi poţi face rău aproapelui, ci poţi să-i „muţi hotarele” (v. 14), adică să-l dai deoparte şi să-ţi asiguri, în dauna lui, o poziţie mai înaltă în lume. Creştinului i se spune să fie mulţumit cu ceea ce are acum (Evrei 13.5), să fie treaz (1 Petru 5.8) şi în acelaşi timp să nu insiste asupra drepturilor sale. „Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii” (Filipeni 4.5; Luca 6.29-31).

28 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: „Ridică-te și mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu”. Și s-a ridicat și a plecat. Și, iată, un etiopian, un famen, unul cu putere la împărăteasa Candace a etiopienilor, care era peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea și ședea în carul lui și citea din profetul Isaia … Filip, deschizând gura … i-a vestit evanghelia lui Isus.

Fapte 8.26-28,35



Ridică-te și mergi (1)

În cartea Fapte găsim trei capitole, 8, 9 și 10, în care Domnul spune către trei slujitori ai Săi: „Ridică-te și mergi!”. Domnul ne cheamă pe toți să părăsim zona noastră de confort și să mergem să împlinim lucrările la care El ne-a chemat. Aceste lucrări sunt diferite, iar reacțiile slujitorilor Săi sunt diferite și ele.

Primul care a auzit această chemare a fost Filip evanghelistul. El lucrase în Samaria, iar Dumnezeu Își dăduse binecuvântarea Sa acolo (vedeți Fapte 8.5-8). În această împrejurare vine chemarea Domnului către Filip. Nu ne-am fi mirat dacă Filip ar fi răspuns: «Dar, Doamne, Tu Ți-ai binecuvântat lucrarea aici! Este nevoie de mine în acest loc și este încă mult de lucrat. Și, apoi, care este rostul să merg într-un loc pustiu?». Nu auzim însă nimic de felul acesta. Scriptura ne prezintă răspunsul minunat al acestui slujitor al Domnului: „Și s-a ridicat și a plecat”. Ce ascultare frumoasă și simplă față de voia și de călăuzirea Domnului!

Putem învăța cu toții două lecții importante din această întâmplare:

1. Domnul nu ne spune întotdeauna mai dinainte de ce ne încredințează o anumită misiune, nici ce se va întâmpla dacă urmăm călăuzirea Lui;

2. În ochii Domnului un singur suflet este la fel de prețios ca mulțimile de oameni din Samaria și El Își trimite slujitorii chiar și la un singur suflet care are nevoie de ajutor sau de încurajare.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci El zice: „La timpul potrivit te-am ascultat, în ziua mântuirii te-am ajutat”. Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

2 Corinteni 6.2



Marinarii și chemarea lor

Într-o adunare de vestire a evangheliei, printre mulți ascultători s-au aflat și cinci marinari dintr-un echipaj al unui submarin. La sfârșitul evanghelizării au fost întrebați dacă au înțeles mesajul Mântuitorului adresat și lor. Ei au spus: „Da, am înțeles totul, acesta este adevărul”. Dar nu erau hotărâți cu toată inima să-L primească pe Mântuitorul în viețile lor. Cu o astfel de stare de inimă, marinarii au plecat în port. Dar unul s-a întors, și-a venit în fire și a recunoscut că este un păcătos pierdut care are nevoie de mântuire. Astfel, sufletul său s-a umplut de pace. În următoarea zi, submarinul pe care lucrau cei cinci marinari a făcut un exercițiu în apele mării și s-a lovit de un alt submarin, și astfel s-a scufundat cu repeziciune. Acel marinar, care și-a recunoscut păcatele înaintea Domnului Isus Hristos, a fost salvat pentru veșnicie. Ceilalți patru au neglijat dragostea dumnezeiască prin amânarea pentru altă dată a salvării sufletului lor. Ce importantă a fost chemarea lor la pocăință și cât de ușor au amânat-o! Iată de ce Biblia insistă atât de mult pe acest cel mai bun timp de întoarcere la Dumnezeu: acum!

Tuturor celor care citesc acum aceste rânduri vrem să le punem întrebarea din Evrei 2.3: „Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, începând să fie vestită de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o?”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DARUL LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Dacă va zice cineva… și dacă nu se va îndoi în inima lui… va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23)


Pentru a primi ceea ce a promis Dumnezeu în Cuvântul Său, trebuie să faci trei lucruri:

1. Fii hotărât! Pune stăpânire pe promisiunea Sa și nu renunța la ea. Fii tenace! Dumnezeu răspunde unei credințe care perseverează și unei minți hotărâte: „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Matei 19:26). Fostul star de baschet Sam Ewing a spus: „Nimic nu te rușinează mai mult decât să vezi pe cineva că face ceva ce tu ai spus că nu se poate face!”

2. Vizualizează-ți victoria. Înainte de a începe construcția, arhitectul are deja în minte rezultatul final. Prin credință, Avraam și-a „văzut” copiii; îi număra de fiecare dată când se uita la stele (vezi Geneza 15:5). Folosește-ți memoria pentru a-ți aminti de victoriile trecute și imaginația pentru a le prefigura pe cele viitoare. Asta a făcut David când l-a ucis pe Goliat. Privește-ți uriașul drept în față și declară: „Vei fi doborât în Numele Domnului.”

Al 3-lea lucru: invocă puterea Cuvântului Său! Domnul Isus a zis: „dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te și aruncă-te în mare” și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” Să observăm că Domnul Isus a folosit cuvântul „crede” o dată, dar s-a referit la ceea ce „spui” de două ori. Explicația ar putea consta în faptul că noi știm atât de multe despre credință, dar trebuie să învățăm și cum să vorbim despre ea, în situația în care ne aflăm! Nu te limita la a vorbi despre muntele tău, vorbește cu el! Aliniază ceea ce spui la Cuvântul lui Dumnezeu. Fă din Cuvântul Său cuvântul tău, și muntele va asculta ce-i poruncești! Trebuie să fie așa, pentru că Domnul Isus a spus-o!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 18:1-22

Capitolul 18 pune înaintea noastră persoane cu poziţii religioase importante. Profeţii, în mod deosebit sunt oameni cu răspunderea de a vorbi în Numele Domnului. Ce grozavă înşelătorie când aceştia nu sunt credincioşi! Atunci este pericolul ca o minciună să fie considerată cuvânt de la Dumnezeu (vezi 1 Regi 22.22).

Versetele 9-12 îl pun în gardă pe poporul lui Dumnezeu împotriva activităţii astrologilor, a înţelepţilor, a vizionarilor, a spiritiştilor, a ghicitorilor …, a tuturor formelor de ocultism. Astăzi mai mult decât oricând, mulţimile aleargă după asemenea lucruri dezgustătoare. Să ne ajute Dumnezeu să privim aceste lucruri cu scârbă, aşa cum le priveşte şi El!

În ţară, Israel a cunoscut succesiv perioada judecătorilor, apoi a regilor şi a profeţilor. Şi unii şi alţii au fost cel mai adesea păstori necredincioşi. De aceea DOMNUL a trimis, pentru a-Şi hrăni poporul, pe Cel care, printre alte titluri de glorie, este Judecătorul cel drept, Împăratul Împăraţilor, Profetul menţionat în v. 15 şi pe care Îl aşteaptă Israel. Petru, predicând iudeilor Evanghelia, se va putea baza pe aceste versete pentru a li-L vesti pe Isus. El este Însuşi Cuvântul. Să-L ascultăm în tot ce ne spune (v. 15; Fapte 3.22 şi 7.37).

27 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și în noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc și cu azime; cu ierburi amare s-o mănânce.

Exod 12.8



Dumnezeu le-a poruncit israeliților, prin Moise, ca în noaptea de Paști, în Egipt, mielul fript la foc să fie mâncat cu ierburi amare. Atunci când ne aducem aminte de Domnul, la frângerea pâinii, trebuie să mâncăm și noi aceste ierburi amare, din punct de vedere spiritual.

A mânca ierburi amare înseamnă ca suferințele Lui să aibă un ecou în inimile noastre, atunci când ne gândim la ce a îndurat El pe cruce din cauza păcatelor noastre, făcând astfel ca durerea Lui să fie durerea noastră. Profetul Amos i-a mustrat pe cei din timpul său fiindcă se dedau plăcerilor și nu se întristau de „prăpădul lui Iosif” (Amos 6.6). Nu este dificil să vedem ce simbolizează acest lucru pentru zilele noastre. Acest „prăpăd al lui Iosif” era o imagine a suferințelor de pe cruce ale binecuvântatului nostru Domn.

Să luăm bine seama la acest privilegiu sacru de a mânca „ierburile amare” în timpul frângerii pâinii! Este într-adevăr un privilegiu măreț să ne preocupăm cu suferințele Lui. Pe măsură ce înțelegem și prețuim durerile îndurate de Domnul pe cruce, în inima noastră se vor naște afecțiuni tot mai puternice pentru El.

Fără îndoială că închinarea și mulțumirea trebuie să caracterizeze aducerea-aminte de El, însă trebuie să prețuim faptul că putem medita la suferințele pe care noi înșine, prin păcatele noastre, I le-am produs Aceluia care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.

F. S. W.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu și asupra omului care Îmi este însoțitor!

Zaharia 13.7



Hristos în judecata dumnezeiască

Aceste cuvinte ale profetului Zaharia s-au împlinit când Isus Hristos a fost atârnat pe cruce. În acea zi s-a făcut deodată la amiază întuneric. În acel timp, sabia lui Dumnezeu s-a îndreptat împotriva Domnului Isus, pentru că El era împovărat cu păcatele noastre. Dumnezeul cel sfânt L-a pedepsit pe El în locul nostru, al celor care au acceptat mântuirea, pentru tot răul pe care l-am făcut.

Pentru ca Dumnezeu să poată menține sfințenia Sa și să ne scape de judecată, El a trebuit să-L pedepsească pe Mântuitorul pentru păcatele noastre. Pentru că Domnul Însuși nu a păcătuit niciodată și este fără păcat, El a fost în stare să devină Mijlocitorul nostru. Astfel El a luat în cele trei ore de întuneric locul nostru în judecata dumnezeiască. Ce îngrozitor a fost pentru El!

Isus Hristos a avut neîntrerupt în timpul întregii Sale vieți acceptul și recunoașterea lui Dumnezeu. Dar apoi a simțit cum sfântul Dumnezeu S-a pus împotriva Lui și L-a pedepsit pentru vina altora.

De la naștere, Isus a fost curat și sfânt. Cu toate că a trăit într-o lume rea și a fost înconjurat de păcătoși, păcatul nu L-a putut atinge. Și la cruce? Acolo El a purtat păcatele noastre în trupul Său (1 Petru 2.24)!

Domnul Isus a trăit tot timpul în părtășie netulburată cu Dumnezeu. Dar la sfârșitul celor trei ore de întuneric a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI RĂBDARE! – Fundația SEER

„Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.” (Iacov 1:2-3)


Tu ești mai aproape decât crezi de a fi acea persoană care Dumnezeu vrea să fii. Prin harul Său plin de putere, vei trece peste orice încercare și vei deveni mai puternic și mai înțelept. Apostolul Pavel spune: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).

Dumnezeu este pentru tine! Asta înseamnă că poți face ceea ce ți-a fost teamă că nu poți. Zăbrelele neputinței de care te lovești sunt în mintea ta. Și pentru că tu ai ridicat baricada în jurul tău, cu ajutorul lui Dumnezeu o vei dărâma. Dumnezeu dorește să te elibereze de atitudinile tale pline de teamă care te-au ținut pe loc; El dorește să te elibereze pentru a putea trăi la potențialul tău maxim. Atitudinea corectă poate doborî orice barieră.

De exemplu, Biblia spune: „Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:8). De ce? Pentru că dragostea nu depinde de emoții sau de circumstanțe, ci este un slujitor al voinței tale. Dragostea este o decizie! Domnul Isus a spus: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12). Și dacă Domnul Isus poruncește, El te va ajuta și să poți duce la îndeplinire! Începutul este de obicei partea cea mai dificilă. Călătoria de o sută de kilometri începe cu primul pas; după aceea totul devine mai ușor. Dar, ai grijă: vechile atitudini vor încerca să iasă la suprafață din nou, și vor fi mai puternice ca niciodată! Nu le lăsa!

Jurnalistul radio Paul Harvey spunea: „Întotdeauna îți dai seama când te afli pe calea spre izbândă; tot drumul este la deal!” Așa că ai răbdare; îți va lua timp să ajungi acolo. Dar orice lucru demn merită toate eforturile tale, nu-i așa?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 17:8-20

Hotărârea pronunţată de preot sau de judecător era învestită cu autoritate şi trebuia împlinită. Pavel afirmă că „nu este autoritate decât de la Dumnezeu … De aceea, cine se opune autorităţii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu” (Romani 13.1, 2; 1 Petru 2.13-17). Dar cel care deţine puterea este răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru modul în care o exercită.

Împăraţilor li s-au făcut mai multe recomandări importante: să nu aibă mulţi cai (mândrie), nici multe soţii (poftele cărnii), „nici să nu-şi strângă mult argint şi aur (pofta ochilor), ci să ia drept îndrumar numai Legea divină, în sfârşit, să nu se înalţe mai presus de fraţii lor (aceştia fiindu-le fraţi, nu supuşi). Solomon, cel mai măreţ dintre toţi împăraţii lui Israel, a călcat toate aceste porunci (1 Regi 10.22-28; 11.1, 4; 12.4). La polul opus, Iosia, unul dintre ultimii săi urmaşi, s-a distins prin cinstea pe care a acordat-o Cărţii lui Dumnezeu atunci când a fost găsită şi prin efectele practice ale Cuvântului în viaţa lui (2 Cronici 34.14 …). Având un exemplar al Cărţii Sfinte, purtându-l cu noi, citindu-l în toate zilele
vieţii, vom învăţa să ne temem de Domnul, să cunoaştem cuvintele Sale «pentru a le împlini» (v. 19).

26 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Filistenii l-au apucat și i-au scos ochii; și l-au coborât la Gaza și l-au legat cu lanțuri de aramă; și el învârtea râșnița în casa închisorii.

Judecători 16.21



Iată unde l-au adus pe Samson neascultarea și depărtarea de Dumnezeu! Cel al cărui nume înseamnă „Ca soarele” și-a pierdut nazireatul și învârtea acum râșnița în temnița întunecată a vrăjmașilor săi.

Mai este menționată o închisoare în Scriptură înaintea acesteia. Iosif a fost aruncat și el într-o închisoare, însă fiindcă rămăsese credincios Dumnezeului său și refuzase cu hotărâre să nu păcătuiască împotriva Lui. Devotamentul acesta l-a costat mult, însă a însemnat calea către biruință. La Samson însă vedem exact contrariul. Închisoarea lui Iosif a însemnat biruință; a lui Samson a însemnat înfrângere totală. Ceea ce oștile filistenilor, cu toată puterea lor, nu au putut reuși, a reușit pofta lui neînfrânată. Nazireul lui Dumnezeu a devenit robul diavolului. Cel care dusese în spate porțile cetății Gaza este adus înapoi prin ele ca prizonier; și cel care îi făcea pe vrăjmașii săi să tremure și să fugă este acum pus să danseze înaintea lor. Găsim încurajare în biruințele lui Samson și învățăm din ele ce putem realiza atunci când suntem dependenți de Dumnezeu, însă din căderile lui învățăm cât de periculoasă este încrederea în noi înșine. Puterea noastră stă în dependența de Dumnezeu și în judecata de sine. Nu puterea filistenilor l-a biruit pe Samson, ci uneltirile lor l-au scos de pe drumul devotamentului față de Dumnezeu. A fost înșelat de zâmbetele Dalilei. Dorința diavolului este să-i înșele pe toți cei care au inimă pentru Domnul și să-i distragă de pe calea ascultării prin puterea lucrurilor care nu sunt de la Dumnezeu. Acest pericol este mai mare decât oricând în zilele în care noi trăim.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi milă! Bucurați-vă și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare.

Matei 5.7,12



Unde punem virgula?

Când țarul Alexandru al III-lea a venit la tron în anul 1881, multe lucruri s-au schimbat în viața Rusiei. Toleranța a fost înlocuită cu intoleranța și cu naționalismul acerb. Limba rusă a fost impusă tuturor naționalităților conlocuitoare. Faptul acesta a stârnit reacții îndreptățite din partea oamenilor.

Pe masa de lucru a țarului a ajuns cererea unei femei poloneze pentru grațierea soțului ei, învățător, condamnat pentru că ținea cu tot dinadinsul să predea limba lor maternă copiilor. Pe cererea femeii, țarul scrisese cuvintele: „Grațiere cu niciun chip, deportare în Siberia!”. În lipsa țarului, soția acestuia, Maria, a citit cererea. Inima ei s-a înduioșat. Contând pe respectul pe care Alexandru i-l purta, Maria a șters cu un vârf de cuțit virgula de la locul ei, apoi a luat pana și a așezat virgula mai la început. Acum hotărârea suna astfel: „Grațiere, cu niciun chip deportare în Siberia!”.

Vezi cât de mult contează o virgulă? Să ne lăsăm folosiți de Dumnezeu în ocaziile ce ni se oferă în viață și astfel să practicăm binele sub călăuzirea divină! Ce număr însemnat de astfel de ocazii se pierd din cauza nepăsării, a neglijenței, a cuvintelor, a atitudinilor, a locului unde punem virgula…! Să ne lăsăm luminați de Scriptură pentru a cunoaște binele suprem, dumnezeiesc, și, cu ajutorul Domnului, să-l punem în practică!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE AMESTECA ÎN TREBURILE ALTORA! – Fundația SEER

„Auzim însă că unii dintre voi… nu lucrează nimic” (2 Tesaloniceni 3:11)


Într-o zi, Petru s-a uitat la Ioan și i-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” (vezi Ioan 21:21-22). Deci, dacă apostolul Petru a fost apostrofat pentru că s-a amestecat, oricare dintre noi poate fi.

Nu vorbim aici despre a da ajutor altora, ci vorbim despre faptul de a ști când să stai deoparte și să-ți vezi de treburile proprii. Uneori dăm buzna și încercăm să rezolvăm probleme fără să ni se ceară acest lucru. Și nu numai că strădaniile noastre rămân fără rod, dar ele sunt și respinse. Când devii matur spiritual și depășești nevoia de a „repara” pe oricine, viața devine mai simplă. Când „nu-ți mai bagi nasul unde nu-ți fierbe oala”, devii mai disponibil să-i ajuți pe aceia care au cu adevărat nevoie. Cu toate acestea, a nu te amesteca înseamnă mai mult decât evitarea tentației de a-i supraveghea, de a-i lumina sau de a-i salva pe ceilalți. Înseamnă să nu tragi cu urechea, să nu bârfești, să nu-i vorbești pe alții pe la spate și să nu vrei să înțelegi pe toată lumea.

Identifici vreuna dintre aceste trăsături în tine însuți? Dacă da, confruntă problema înainte de-a te costa și de a-ți pierde respectul celorlalți. Știi de ce ne concentrăm atât de mult asupra slăbiciunilor altora? Ai ghicit: pentru a nu ne uita cu atenție la noi înșine. Singurul lucru pe care îl poți schimba în ce-i privește pe ceilalți este… atitudinea ta față de ei.

Apostolul Pavel scrie: „unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se țin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceștia și-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-și mănânce pâinea lucrând în liniște” (2 Tesaloniceni 3:11-12).

Un consilier spune: „Faptul că suntem oameni împăciuitori nu înseamnă să ne amestecăm în treburile altora. Noi suntem purtători ai păcii prin faptul că noi înșine rămânem liniștiți, nu creăm tulburare și nici haos suplimentar atunci când ajungem în mijlocul treburilor și relațiilor celorlalți.”

Deci, nu te amesteca în treburile altora!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 16:18-22, 17:1-7

Până la sfârşitul cap. 18 ne sunt prezentate grupuri diferite de persoane responsabile: judecătorii, împăraţii, preoţii, leviţii şi profeţii în Israel.

Judecătorii şi supraveghetorii (sau „cărturarii”) sunt numiţi primii. Ei trebuia „să judece poporul cu judecată dreaptă”, fără să primească mită (v. 18, 19, vezi şi nota b; Proverbe 18.5; 24.23; 17.23). Iacov, în epistola sa, pune accent în mod deosebit pe relaţiile faţă de aproapele şi pe relaţiile cu cei bogaţi şi cu cei săraci. El nu „caută la faţa omului” (Iacov 2.1), nu admite egoismul, împietrirea inimii (Iacov 2.15, 16), lăcomia şi asuprirea (Iacov 5.1…). Şi, ca să nu uităm niciodată până unde poate să ne coboare nedreptatea, el ne aminteşte: „L-aţi condamnat, l-aţi ucis pe cel drept” (Iacov 5.6).

Nu numai că Israel nu a urmărit „dreptatea şi numai dreptatea” (v. 20), ci L-a respins şi L-a răstignit pe „cel drept” (Iov 12.4). Faptul că erau necesari doi sau trei martori pentru ca o acuzaţie să fie întemeiată ne arată cât suntem de falimentari şi cât de departe suntem de Domnul Hristos, singurul „Martor credincios şi adevărat” (Apocalipsa 3.14; Ioan 8.14).

25 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți.

Ioan 3.23,24



Un om serios, auzind mărturia lui Dumnezeu, chiar dacă nu o primește, cel puțin se îndoiește sau examinează și cântărește lucrurile. În ce privește atitudinea față de mărturia lui Dumnezeu, mai rea decât împotrivirea îndârjită este primirea ei cu indiferență. O astfel de primire dovedește că n-a avut loc nicio lucrare reală în conștiință. Motivul pentru care lucrurile stau așa este simplu: dacă Cuvântul pătrunde cu adevărat în inimă, atunci ea manifestă un interes profund pentru el, devenind activă. Se poate ca inima să considere că acest cuvânt este prea bun pentru starea ei, iar acest lucru o atinge profund; dar chiar această neliniște o poate conduce către o examinare mai amplă. În același timp, inima va avea dorința ca acest Cuvânt să fie adevărat – iată forma pe care o ia evanghelia. Există însă cazul când mărturia lui Dumnezeu nu produce niciun efect. Este foarte ușor ca o astfel de persoană să disprețuiască mărturia lui Dumnezeu sau să facă doar o mărturisire cu buzele.

Rezultatul indiferenței va fi deci mărturisirea de formă a adevărului sau opoziția deschisă față de el. Deși par total diferite, aceste două atitudini ale omului sunt de fapt manifestări ale aceleiași necredințe. Pe de altă parte, de fiecare dată când un suflet realizează importanța adevărului și crede în el, atunci adevărul, în mod necesar, îi mișcă inima – și aceasta fiindcă este imposibil ca în prezența mărturiei crezute a Domnului să poată exista o mărturisire lipsită de realitate. Dacă înțeleg că sunt vinovat și simt că nu merit altceva decât condamnarea veșnică și dacă, în același timp, cred că harul lui Dumnezeu în Hristos m-a scăpat de ea și mi-a oferit un loc în cer cu Isus, atunci este cu neputință să tratez cu răceală un astfel de adevăr. Iată de ce, când întâlnim acest tip de credință tradițională, inertă, ieftină și lipsită de viață, care primește lucrurile cu rapiditate extremă, fără ca ele să producă vreun efect real asupra conștiinței și inimii, trebuie să știm că așa ceva nu corespunde vreunei lucrări a lui Dumnezeu – este pur și simplu o convingere omenească, o chestiune de sentimente și, prin urmare, un lucru fără valoare.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci Petru era păzit în temniță, iar adunarea nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5



Eliberarea lui Petru

Când Irod a pus să-l aresteze pe Petru, era sărbătoarea Azimelor. În loc să-l execute imediat, Irod l-a întemnițat, pentru a-l da în mâna iudeilor după sărbătoare. Dumnezeu S-a slujit de timpul care s-a scurs atât pentru a-i antrena pe frații din Ierusalim la rugăciune, cât și pentru a face evidentă puterea Sa, izbăvindu-l pe Petru, dincolo de toate precauțiile luate de Irod pentru a-i asigura paza. Ce poate omul împotriva lui Dumnezeu, a Cărui putere este gata să intervină când El găsește cu cale? Noi nu știm pentru ce Dumnezeu a permis ca Iacov să fie omorât; însă acest aparent succes al lui Irod I-a dat lui Dumnezeu ocazia de a-i arăta omului neputința lui. Biserica știa că Dumnezeu putea să-l izbăvească pe slujitorul Său. Prin mijloace omenești, Petru nu putea să scape.

Era și încă există o putere care nu ține seama de lanțuri, de gărzi și de ușile de fier. Este puterea lui Dumnezeu, căreia nimic nu-i poate sta în cale. Și cine face să lucreze această putere? Rugăciunea! Domnul Isus, care a zis: „Toate sunt cu putință la Dumnezeu”, a mai spus: „Orice veți cere în Numele Meu, voi face” (Marcu 10.27; Ioan 14.13). Creștinii din Ierusalim știau aceasta și adunarea nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru Petru. Rugăciunea pune în evidență puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu poate lucra și fără rugăciunea creștinilor, dar El ne vrea gândurile și credința active înaintea Lui și acționând în acord cu El.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRUGĂTORII DE VISE (5) – Fundația SEER

„El… avea ochii pironiți spre răsplătire” (Evrei 11:26)


Moise a descoperit că atunci când nu îndeplinești visul pe care ți l-a dat Dumnezeu, sau când visul tău nu corespunde cu cel pe care-L are El pentru tine, nici măcar un palat regesc nu te va face fericit.

„Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu… pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:24-27).

Când Dumnezeu îți încredințează un vis, vei putea vedea lucruri „nevăzute” de alții. Și așa ajungem înaintea celui de-al cincilea distrugător de vise: lipsa imaginației. Umoristul Robert Orben a spus: „Nu uitați că există numai două tipuri de oameni în această lume – realiștii și visătorii. Realiștii știu unde merg. Visătorii au fost deja acolo.”

Dumnezeu ți-a dat darul memoriei pentru a-ți reaminti trecutul, și darul imaginației pentru a trăi dinainte viitorul. Moise „a văzut” Țara Promisă cu mult timp înainte de a ajunge acolo. A fost ceea ce l-a susținut în cei patruzeci de ani lungi prin pustie. Dumnezeu nu a făcut vreo greșeală când ți-a dat imaginație. Datorită ei poți rămâne neclintit cu privire la visul tău și îl poți vizualiza înainte de a se împlini, chiar și când ceilalți au îndoieli. Așadar, dacă ești un visător care și-a văzut deja visul prin imaginație, încrede-te în Dumnezeu și pune-ți visul la încercare.

Dacă vii dintr-un mediu descurajator sau dacă nu crezi că ai prea multă imaginație, nu-ți pierde speranța. Încă mai poți să-ți descoperi și să-ți dezvolți visul. Dumnezeu a pus în tine această capacitate.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 16:1-17

Dintre cele şapte sărbători menţionate în Levitic 23, acest capitol ne aminteşte numai despre primele trei în funcţie de importanţa lor: Paştele, mult mai detaliat aici, sărbătoarea săptămânilor sau Cincizecimea, în sfârşit, sărbătoarea Corturilor. Cu aceste trei mari ocazii, fiecare israelit trebuia să se suie la locul pe care Domnul Şi l-a ales ca locuinţă. Luca 2.41 … îi prezintă pe Iosif şi pe Maria mergând pentru Paşte la Ierusalim cu copilul Isus. Iar Luca 22.14 … relatează ultimul Paşte pregătit pentru Domnul. Era o mare nevoie a inimii Lui: „Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de a pătimi”(v. 15), le-a spus El ucenicilor.

Acele zile solemne erau anuale, cu toate că Domnul dorea ca fiecare din poporul Său să-şi amintească în fiecare zi de ieşirea lor din Egipt (v. 3), unde fuseseră robi. Nu se cuvine ca numai o dată pe an sau o dată pe săptămână şi anume duminica, răscumpăratul Domnului să-şi amintească de unde a fost scos prin har. El trebuie să fie recunoscător în fiecare zi. Această amintire îl va scuti de o purtare uşuratică. Fără a înceta să fie serios, creştinul este chemat să guste mai dinainte bucuriile cerului.

„Să ai bucurie deplină!” (v. 15). „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul”, scrie apostolul (Filipeni 4.4; 1 Tesaloniceni 6.16).

23 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot astfel, voi, cei mai tineri, fiți supuși față de bătrâni și toți încingeți-vă cu smerenie unii față de alții, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți”. Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

1 Petru 5.5,6



Versetul de astăzi accentuează nevoia de smerenie – de a fi încinși cu smerenia. Aceste cuvinte ne cercetează mult, în ce privește relațiile noastre cu ceilalți credincioși. A te încinge cu smerenia este o dovadă a supunerii adevărate, a grijii și a respectului față de ceilalți. Exemplul perfect, ca întotdeauna, îl avem în scumpul nostru Domn, care a slujit aici pe pământ cu o dragoste perfectă și neschimbătoare. Minunatul capitol 13 din Ioan ne aduce înainte gloria Celui care, în umanitatea Sa sfântă, S-a încins cu ștergarul și a slujit în dragoste. Împlinirea practică a ceea ce ne spune Filipeni 2.3 duce la întărirea unității dintre copiii lui Dumnezeu – „nimic să nu fie din duh de partidă sau din glorie deșartă, ci, în smerenie, unul considerându-l pe altul mai presus de sine însuși”. Un standard înalt și binecuvântat!

Apostolul Petru continuă: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri”. Dragostea lui Dumnezeu pentru cei ai Săi nu se schimbă niciodată, însă, dacă dorim să ne bucurăm cu adevărat de apropierea de El și de binecuvântarea grijii Sale, această trăsătură a smereniei trebuie să ia locul mândriei din inima noastră naturală. „Domnul este foarte înălțat, dar îi privește pe cei înjosiți și îi cunoaște de departe pe cei mândri” (Psalmul 138.6).

Apostolul ne îndeamnă apoi să ne smerim „sub mâna puternică a lui Dumnezeu”. Scriptura vorbește des despre mâna puternică a lui Dumnezeu, iar următoarele cuvinte din Isaia 40 ne arată câte ceva despre măreția și puterea mâinii Sale: „Cine a măsurat apele în pumnul mâinii sale și a măsurat cerurile cu palma și a cuprins într-o măsură țărâna pământului și a cântărit munții într-o balanță, și dealurile cu cântarul?”. Însă mâna Sa puternică este de asemenea mâna Sa plină de dragoste, care ne ține aproape de inima Lui și ne conduce cu blândețe către finalul călătoriei noastre.

F. A. Hughes


SĂMÂNȚA BUNĂ

Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului și ți se vor împlini gândurile. Domnul a făcut toate pentru un scop.

Proverbe 16.3,4



Hărnicia unui slujitor (2)

În anul 1823, Felix Neff s-a dus la Chazelet, o localitate aflată în vârful Alpilor din partea franceză, între acei oameni uitați de lume, ca să le predice evanghelia. Își dădea seama de greutățile mari în convertirea acestor oameni, dar avea o voință dârză și era gata să renunțe la orice pretenții, numai să-i poată trezi la o viață pentru Dumnezeu. Îi era milă de ei. Nimic nu era prea mult, nicio jertfă prea mare, nicio muncă prea grea, numai să-i poată aduce pe calea Domnului. În serile din cursul săptămânii, Neff începuse o școală într-un grajd, ca să încapă cât mai mulți, iar la lumina unui opaiț, el aduna copiii, ca să-i învețe carte. Cu mijloace improvizate, se străduia să le deschidă mintea, ca să poată citi Cuvântul lui Dumnezeu. Ziua vizita familiile, intervenea unde erau neînțelegeri, îi ajuta pe cei bolnavi, căuta să facă față tuturor nevoilor. Dar, mai presus de toate, căuta ca el să fie mereu în bună legătură cu Dumnezeu. El a scris: „Bogățiile și cultura își au pericolul lor pentru biserică. Evanghelia e o plantă de deșert și de munte. Ea degenerează cu prea multă cultură și cu prea multe îngrășăminte; ajunge să facă doar frunze bogate, arătoase, însă puțină roadă”. În mijlocul acelor munteni, el a avut nevoie de multă rugăciune și de multă răbdare. Dar rezultatele n-au întârziat să se arate. Tot mai puțini puteau fi găsiți la jocul de cărți și la băutură.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRUGĂTORII DE VISE (3) – Fundația SEER

„Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.” (Romani 4:17)


Când îndrăznești să visezi, Dumnezeu lucrează prin tine și „cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.” Dar există un al treilea distrugător de vise pe care trebuie să-l înfrângi: mediocritatea. Visul dat de Dumnezeu te va solicita la maxim și nu-l poți duce la îndeplinire rămânând în siguranța mediocrității. Când te mulțumești cu mediocritatea, ești tentat să dai vina pe alții, pe împrejurările în care te găsești sau pe sistem. Dar în realitate, mediocritatea este întotdeauna o alegere personală.

Când nu ai niciun vis măreț, ești în pericol ca viața să ți se scurgă printre degete. Autorul Kenneth Hildebrand o spune astfel: „Cel mai sărac om din lume nu este cel care nu are niciun ban în buzunar, ci cel care nu are niciun vis! El este ca un vapor mare, construit pentru marele ocean, dar care încearcă să navigheze într-un heleșteu. Nu are în vedere niciun port la care să ajungă, niciun orizont îndepărtat, nicio încărcătură valoroasă de transportat. Orele sale sunt absorbite de rutină și de fapte mărunte sau neînsemnate. Nu e de mirare că devine nemulțumit, arțăgos și „sătul.” Una dintre cele mai mari tragedii ale vieții este o persoană cu o capacitate de excepție și cu un suflet de două parale.”

Dacă simți că viața ta e mai aproape de mediocritate decât ți-ai dori, atunci trebuie să visezi mai mult. Nimic nu te poate scoate din rutina ta, decât un vis inspirat de Dumnezeu. Și dacă nu ai deja un astfel de vis, roagă-L pe El să ți-l dea… Poate nu ți-l va da pe loc, poate va dura ceva timp – dar ți-l va da cu siguranță!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 14:22-29, 15:1-6

„Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu”, de care ne vorbeşte Iacov (Iacov 1.27), are două aspecte: „a-i cerceta pe orfani şi pe văduve în necazul lor, a se păstra neîntinat de lume”.

Ieri am abordat aspectul personal: a rămâne curat. Astăzi avem înainte celălalt aspect: slujirea dragostei pentru cei necăjiţi şi lipsiţi: orfanul, văduva (v. 29), precum şi levitul, străinul, săracul. „Daţi milostenie”, a spus Domnul Isus, „faceţi-vă pungi care nu se învechesc…” (Luca 12.33). Fără îndoială că Dumnezeu nu duce lipsă de nimic; El îi poate „sătura cu pâine pe săracii Săi” (Psalmul 132.15) fără ajutorul nostru. Dacă ne cere să împărţim ceea ce avem nu este pentru că El are nevoie, ci ca să ne înveţe să dăm. El ştie că inimile noastre sunt, prin firea lor, egoiste, preocupate de nevoile proprii şi deloc sensibile la nevoile altora. Iar Lui Îi face plăcere să vadă în ai Săi primele roade ale vieţii divine: iubirea în manifestările ei multiple. Da, inima Lui de Tată se bucură să vadă la copiii Lui o oarecare asemănare cu Fiul Său preaiubit, care din dragoste a făcut totul pentru ei (2 Corinteni 8.9).

24 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu fierbi un ied în laptele mamei sale.

Deuteronom 14.21



Există o lecție spirituală foarte instructivă pentru noi în această poruncă dată israeliților, care la prima vedere pare să fie foarte greu de înțeles. Nu era nimic greșit ca un ied să fie mâncat, însă nu trebuia fiert în laptele mamei sale. Iedul vorbește despre ceea ce este tânăr. Însă un ied fiert în laptele mamei sale ne vorbește despre imaturitatea acelui animal. El încă se hrănea cu laptele mamei sale și nu era deci înțărcat.

Ca aplicație morală, noi știm că hrana noastră spirituală trebuie să fie completă și matură. Trebuie să ne hrănim cu ceea ce ne transmite „întreg planul lui Dumnezeu” (Fapte 20.27). Trebuie să fie o hrană rezultată din împărțirea dreaptă a adevărului (2 Timotei 2.15).

Problema cu învățătura imatură sau incompletă nu este că adevărurile prezentate sunt eronate, ci că sunt lipsite de echilibru sau incomplete. Ne aducem aminte de timpul când noi înșine am fost tineri din punct de vedere spiritual. Cele câteva adevăruri pe care le știam erau lipsite de echilibru și ne conduceau la o umblare la fel de dezechilibrată. Eram imaturi, însă, continuând să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu, am ajuns să creștem spiritual.

Este adevărat că, așa cum citim în 1 Corinteni 13.9, „cunoaștem în parte și profețim în parte”, însă Cuvântul lui Dumnezeu este complet. Lucrurile cu care ne hrănim trebuie să fie întotdeauna potrivite cu Scriptura.

Hrana spirituală bună este matură, completă și ne va face să creștem în cunoașterea întregului plan al lui Dumnezeu și în cunoașterea deplină a lui Hristos.

A. Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind îndeaproape … urmați-le credința.

Evrei 13.7



Hărnicia unui slujitor (3)

Prin Felix Neff, Duhul Domnului trezea mereu suflete, care se pocăiau de păcatele lor și începeau o nouă viață. Cu cât întunericul este mai mare, cu atât lumina se vede mai bine; tot așa a fost aici cu cei întorși la Dumnezeu. Schimbarea vieții lor a fost izbitoare. Ca și Mântuitorul său, Neff nu punea preț pe lucrurile exterioare care izbesc ochii, ci pe viața lăuntrică. În timpul scurtei perioade de vară care se așterne în Alpi, Neff i-a învățat să facă irigații, pentru a avea recolte mai bune. De asemenea, i-a învățat să cultive cartofi și i-a ajutat să construiască o școală. Astfel, convertirea multora a dus la schimbarea totală chiar a localității lor. Banii pe care nu i-au mai risipit pe băutură i-au putut folosi acum ca să-și îmbunătățească locuințele. Ca oameni mântuiți, viața lor de familie a devenit alta.

Deși a trăit o viață scurtă, Neff a folosit-o pentru binele veșnic al semenilor lui, lăsând în urmă un exemplu de urmat. În ultimele săptămâni de viață a cerut unui credincios să-i scrie cuvintele Mântuitorului cu litere mari, de-o șchioapă, pe o hârtie mare, pe care apoi a lipit-o deasupra patului, ca s-o poată vedea mereu: „Cine crede în Mine are viața veșnică”. El spunea că acest text este pașaportul său de intrare în Împărăția veșnică. Neputând vorbi, arăta doar cu degetul spre acea foaie tuturor celor care veneau să-l viziteze. Înainte de a pleca în veșnicie, a șoptit celor ce erau lângă el: „Evanghelia e adevărată! E adevărată! Spuneți la revedere tuturor fraților. Eu mă înalț la Tatăl în deplină pace. Victorie! Victorie! Victorie în Isus Hristos!”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRUGĂTORII DE VISE (4) – Fundația SEER

„Caleb a fost însuflețit de un alt duh” (Numeri 14:24)


Caleb a fost realmente un om remarcabil. El nu-și bătea capul cu vreun plan de pensie sau cu vreo metodă de relaxare! La optzeci și cinci de ani, el a visat să aibă propriul său munte în Țara Promisă. Și chiar dacă acolo existau uriași, el nu s-a lăsat descurajat câtuși de puțin. Când oamenii din jurul său au văzut uriașii și au dorit să se retragă, Caleb l-a introdus pe Dumnezeu în ecuație și a zis: „îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!” (v. 9). Să remarcăm cuvintele: „îi vom mânca”… Pe măsură ce crești în credință, vei începe să te întărești cu ceea ce vrăjmașul aruncă spre tine și în consecință, vei deveni mai puternic.

Concluzie: Tu poți alege – să te incluzi sau să te excluzi!

Dumnezeu a zis: „pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni.” Putem observa că acest om, Caleb, era însuflețit de „un alt duh”, ceea ce ne indică faptul că suntem în fața celui de-al patrulea distrugător de vise: lipsa încrederii, deznădejdea. Visele sunt fragile, iar ele sunt expuse celui mai mare risc atunci când sunt ceva nou pentru tine, când cei pe care îi iubești și îi respecți nu sunt de acord cu tine și când nu ai în istoria ta niciun exemplu pe care să te bazezi și care să-ți dea încredere. Într-un astfel de moment, trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu în mod personal și să stabilești o relație cu El.

„Aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi” (Daniel 11:32). Cuvântul „isprăvi” indică faptul că Dumnezeu îți poate arăta cum să exploatezi, cum să folosești, cum să profiți și cum să găsești ocazii favorabile chiar și în cele mai rele circumstanțe!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 15:7-23

A dărui este o bucurie nu numai pentru cel care primeşte, ci şi pentru cel care dă (Fapte 20.35). Însuşi Dumnezeu, „Tatăl luminilor” (Iacov 1.17), care ne dă orice dar desăvârşit, Se bucură mai mult decât oricine să facă daruri. Şi, cu scopul ca ai Săi să împartă această bucurie, El aşază în calea lor prilejuri de a dărui. Ce contradicţie dacă inima lor este tristă făcând aceasta(v. 10)! Să nu uităm că „Dumnezeu îl iubeşte pe acela care dă bucuros” (2 Corinteni 9.7).

„Săracii nu vor lipsi din ţară” (v. 11). „Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi” a spus Domnul Isus (Ioan 12.8). Pentru a gusta bucuria de a da, chiar dacă nu mai mult decât un cuvânt de simpatie sinceră, găsim întotdeauna o ocazie. Poate că o astfel de ocazie este „aruncată la poarta” noastră (Luca 16.20, vezi nota k), precum Lazăr în faţa celui bogat, dar ne lipsesc ochii inimii pentru a o vedea, credincioşia pentru a ajuta! „Cine are ochi binevoitor va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui” (Proverbe 22.9). Şi exemplul slujitorului evreu − imagine a Domnului Hristos − care urmează aceste învăţături ne aminteşte că tot ce facem din dragoste pentru cineva mai sărac sau mai mic decât noi, pentru Domnul o facem.

22 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

Ioan 17.14



Este foarte semnificativ faptul că, în timp ce Noul Testament oferă ample instrucțiuni cu privire la purtarea soțului față de soție și a soției față de soț, a copiilor față de părinți și a părinților față de copii, a robului față de stăpân și a stăpânului față de rob și, de asemenea, cu privire la felul de purtare al supușilor față de autorități, totuși el nu oferă nicio indicație despre modul cum ar trebui exercitată puterea politică.

Creștinul aflat sub autoritate are instrucțiuni ample despre felul cum trebuie să acționeze. Creștinul care deține puteri politice nu are niciun fel de indicații. De ce această omisiune? Cu adevărat, creștinii din vremea la care Noul Testament a fost scris nu erau în situația de a exercita puterea politică; iar dacă Dumnezeu ar fi vrut ca ei să fie așezați în această poziție de răspundere, ar fi oferit negreșit instrucțiuni cu privire la felul în care ei trebuiau să se achite de această responsabilitate. A fost El așa de neprevăzător, încât să omită a da cele necesare pentru o stare de lucruri pe care ar fi aprobat-o? Sau mai degrabă a omis acest lucru dinadins, din pricină că poziția era una care nu putea primi aprobarea Lui?

Caracterul celor credincioși care nu fac parte din această lume, asocierea lor cu Hristos la „răbdarea” și la moștenirea Sa, faptul că Dumnezeu încă nu L-a pus în posesia moștenirii, toate acestea explică pe deplin omisiunea și nimic altceva n-ar putea-o explica. Ar fi ciudat într-adevăr ca El să-i fi autorizat și instruit pe cei împreună-moștenitori cu Hristos pentru a lua parte la aducerea stării de lucruri într-un stadiu pe care tot ei, împreună cu Hristos, îl vor răsturna și judeca.

T. B. Baines


SĂMÂNȚA BUNĂ

Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor răi putrezește. Cine are o inimă înțeleaptă primește poruncile.

Proverbe 10.7,8



Hărnicia unui slujitor (1)

Dumnezeu l-a folosit pe evanghelistul, profesorul și inginerul agronom Felix Neff (1797-1829) pentru a schimba situația morală, socială și economică a locuitorilor din văile și munții Alpi. Atât tatăl, cât și mama lui Felix Neff au fost necredincioși; dar viața fiului lor s-a schimbat radical prin credință. După pocăință, el a trăit o viață dăruită lui Dumnezeu în slujba altora, cu mare lepădare de sine și muncă asiduă pentru trezirea păcătoșilor din starea lor și întoarcerea lor la Dumnezeu. În tinerețe, Felix fusese ofițer în armata elvețiană și, deși avea perspectiva înălțării în rang, el nu era satisfăcut, fiindcă nu avea pacea sufletului.

Într-o zi a găsit o scriere pe care a citit-o și a recitit-o. Prin acea scriere scurtă, Dumnezeu l-a trezit pe Felix. Mai târziu, el a scris: „Când, după mii de hotărâri fără folos și după mii de eforturi zadarnice, am învățat în sfârșit că nimic bun nu locuiește în mine, am fost bucuros să citesc tot conținutul care zugrăvea cu deplin adevăr starea mizerabilă a inimii mele și îmi arăta în același timp singurul remediu eficient. Cu toată bucuria am primit vestea bună că noi trebuie să mergem de-a dreptul la Mântuitorul cu toată vina noastră, cu toată necredința și chiar cu toată lipsa noastră de pocăință”. Felix Neff voia să-și dedice în întregime viața vestirii evangheliei, ajutându-i pe cei care nu o cunosc să o poată cunoaște și să o primească. S-a dedicat Mântuitorului, punându-și viața la dispoziția Aceluia care a murit pe cruce pentru păcatele sale.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRUGĂTORII DE VISE (2) – Fundația SEER

„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri” (Romani 4:18)


  Al doilea distrugător de vise este dezamăgirea. Dezamăgirea este prăpastia care se formează între așteptare și realitate, și fără îndoială că te-ai confruntat și tu cu ea. Ai fost nevoit să trăiești cu vise neîmplinite sau cu speranțe spulberate iar lucrul acesta te-a afectat.

Mark Twain a spus: „Trebuie să avem grijă ca din experiențe să extragem numai înțelepciunea ce se găsește în ele – și să ne oprim acolo, ca să nu fim și noi ca pisica ce s-a așezat pe plita încinsă a unei sobe. Ea nu se va mai așeza niciodată pe o asemenea plită – și e un lucru bun; dar nu va mai sta nici pe una rece vreodată.” Când ceva nu merge bine, noi spunem: „Nu voi mai face așa ceva niciodată!” Ce greșeală, mai ales când e vorba despre visele tale!

Experiența eșecului este prețul pe care trebuie să-l plătești pentru a dobândi succesul.

Uneori trebuie să te confrunți cu el și să-l înfrângi în mod repetat, pentru a putea merge înainte și pentru a-ți putea împlini visul. Avraam a fost chemat să dea naștere unei națiuni. Dar înainte de a fi tatăl lui Isaac, s-a dovedit nerăbdător și l-a născut pe Ismael, generând astfel o situație negativă cu care a trebuit să trăiască toată viața sa. Dar el nu a încetat niciodată să creadă în visul său venit de la Dumnezeu. Biblia spune: „El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să și împlinească” (Romani 4:20-21). Să remarcăm cuvintele „întărit în credința lui”; trebuie să te întărești în credință în fiecare zi prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu și prin rugăciune, aducându-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu și de faptul că nimic nu este prea greu pentru Domnul (vezi Ieremia 32:17).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 14:1-21

Aceşti „fii ai Domnului” (v. 1) erau „un popor sfânt pentru Domnul … deosebit între toate popoarele” (v. 2). Din aceasta trebuia să decurgă o comportare sfântă şi versetele care urmează ne arată cum să păstrăm această poziţie.

Biblia este piatra de încercare care ne ajută să facem distincţie între ceea ce este curat şi ceea ce nu este. Animalele curate erau acelea care satisfăceau ambele condiţii enunţate. Cele care, asemenea cămilei, rumegă, dar nu au copita despicată (multă cunoştinţă, dar o umblare nepotrivită), trebuia să fie respinse şi tot aşa cele care, asemeni porcului, lăsau urme ireproşabile cu picioarele, dar nu se hrăneau corespunzător. Fariseii ilustrau foarte bine această categorie. În exterior despărţiţi de rău, nu erau conduşi în interior de Cuvântul lui Dumnezeu.

Ieremia este un exemplu de om care a reunit cele două caractere: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat …”, declară el. Aceasta este „rumegarea”. Iar în versetul următor: „N-am stat în adunarea celor batjocoritori …” (Ieremia 15.16, 17). Aceasta este umblarea în despărţire.

Reptilele zburătoare erau necurate (v. 19). Dumnezeu nu aprobă amestecul celor cereşti (cu aripi) cu cele pământeşti (reptilele).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: