Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “noiembrie, 2019”

30 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Chiar dacă aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău: pentru că Tu ești cu mine; toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie.

Psalmul 23.4



Realitatea morții este un subiect care îi înspăimântă pe oameni. Această frică există fiindcă oamenii au o conștiință vinovată și știu că nu vor putea sta înaintea lui Dumnezeu, în ziua judecății. Satan folosește această teamă pentru a-i ține pe oameni în robie, însă Hristos i-a eliberat pe credincioși de această teamă (Evrei 2.14,15). Biblia numește moartea ca fiind „vrăjmașul din urmă” și vestește timpul când ea va fi nimicită pentru totdeauna (1 Corinteni 15.26; Apocalipsa 20.14). Moartea este acum doar o umbră pentru cel credincios; ea nu mai înseamnă judecată, ci este doar acel mijloc prin care suntem aduși în prezența Domnului. De fapt, Pavel o enumeră printre posesiunile noastre – toate lucrurile sunt ale noastre, inclusiv moartea (1 Corinteni 3.21,22)!

Mai există însă ceva în acest pasaj. „Valea umbrei morții” nu face referire doar la patul de moarte, ci este o descriere a lumii prezente. Lumea este o scenă marcată de moarte. Umbra morții este proiectată asupra ei de la căderea lui Adam. Mai mult, de la învierea lui Hristos, lumea este acum doar un mormânt gol – Hristos a plecat din ea și în curând El va instaura o lume nouă, al cărei Conducător va fi El Însuși.

Pe măsură ce trecem prin această „vale a umbrei morții” nu trebuie să ne temem de dumnezeul ei, nici necazurile din ea (2 Corinteni 4.4; Romani 8.22). Toiagul și nuiaua Bunului Păstor ne oferă protecție și sprijin – El ne va trece cu bine prin această vale întunecată.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca dărnicia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.

Matei 6.3,4



Milostivul necunoscut

Un bărbat în vârstă se întorcea spre casă într-o noapte geroasă, pe un drum mai puțin circulat. Pe drum, mașina pe care o conducea s-a oprit dintr-o dată. Bărbatul a coborât pentru a verifica motivul opririi motorului. Fiind polei, a alunecat, fracturându-și un picior. A încercat să se ridice, dar durerea l-a țintuit pe loc. În timp ce zăcea prăbușit, cu trupul aproape biruit de îngheț, bărbatul a fost conștient că se află în pragul morții. Atunci a început să se roage lui Dumnezeu. După câtva timp, un tânăr a oprit cu mașina lângă el, l-a ridicat și l-a dus la un spital din apropiere; și a fost salvat. Familia ar fi dorit mult să-l cunoască pe milostivul necunoscut, dar nu a reușit. Tânărul și-a împlinit misiunea și a plecat mai departe. De atunci, familia a început să-I mulțumească lui Dumnezeu că a purtat de grijă tatălui prin acel om milostiv necunoscut.

Probabil, acel tânăr a cunoscut cuvintele Mântuitorului Isus Hristos: „Tu deci, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe străzi, ca să fie slăviți de oameni … Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6.2,3). Iată cuvinte încurajatoare, rostite de Mântuitorul, pe care fiecare creștin este chemat să le pună în practică! Să nu facem din milosteniile către alții un prilej de laudă sau de mândrie! Milostenia făcută în ascuns își primește o dreaptă răsplătire din partea lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE ANGAJAMENTE (2) – Fundația SEER

„Să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze” (Luca 9:23)


Să ne gândim la următoarele angajamente:

1) Angajamentul la locul de muncă. În trecut, angajatorii își prețuiau angajații, iar angajații își prețuiau angajatorii. Dar în zilele noastre, serviciul a devenit un loc din ce în ce mai ostil, cu angajați care își urăsc șefii și care fac minimum necesar, în timp ce șefii sunt deseori exigenți și își disprețuiesc angajații. Calea lui Dumnezeu cheamă la un angajament reciproc. „Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor” (Efeseni 6:6-7). Dacă ești un angajator, ai grijă că-L reprezinți pe Dumnezeu!

2) Angajamentul față de biserică. Mulți oameni sunt nepăsători și au o abordare superficială față de biserică. Ei tratează biserica ca pe un local „cu autoservire”, adică își aleg ce le place și nu se-ating de ce nu le place. Domnul Isus a zis: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). A fi membru într-o biserică necesită o relație de legământ între credincioși, în care toți suntem de acord să ne încurajăm, să ne hrănim, să ne ocrotim, să ne prețuim, să ne rugăm unii pentru alții și să ne împlinim misiunea împreună (vezi 1 Corinteni 12:12-31).

3) Angajamentul față de Hristos. Domnul Isus Și-a luat un angajament prioritar, exclusiv față de noi prin venirea Sa în lume, prin viața, suferința, răstignirea și moartea Sa, și El ne cere să ne luăm și noi un angajament la fel față de El. „Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.” Asta înseamnă că nu-ți mai urmezi dorințele sau voința proprie, ci Îl urmezi pe Domnul, dorințele Sale și voia Sa. Acestea sunt angajamentele fundamentale, și asta așteaptă Dumnezeu de la copiii Lui.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 4:9-24

La porunca Domnului, Iosua a luat douăsprezece pietre din albia râului pentru a face un monument la Ghilgal (v. 20). În Iordan, în locul de unde le-a luat, a ridicat alte douăsprezece pietre, care au fost acoperite de apă (v. 9). „Ce înseamnă pietrele acestea” pentru noi? (v. 6). Epistola către Romani explică aceasta arătând că ele îi reprezintă pe credincioşii identificaţi cu Hristos în moartea Lui (în fundul râului) şi în învierea Lui (pe malul râului, în Canaan – Romani 6.5).

Unitatea poporului este reprezentată prin cele douăsprezece pietre (douăsprezece seminţii) din care era alcătuit monumentul. Să nu uităm că această lucrare a puterii a fost înfăptuită pentru toţi cei răscumpăraţi, chiar dacă mulţi nu au cunoştinţă, iar dublul semn de aducere aminte este o mărturie eternă a acestui fapt.

Astfel, crucea mi-a adus trei extraordinare eliberări reprezentate prin Paşte, Marea Roşie şi Iordan. Paştele ne spune că suntem eliberaţi de judecata lui Dumnezeu; Marea Roşie, că suntem eliberaţi de vrăjmaşii din totdeauna, de Satan şi de lume, şi Iordanul ne învaţă că avem putere asupra tiranului vrăjmaş lăuntric: carnea. Primele două adevăruri sunt înţelese odată cu naşterea din nou, dar cel de-al treilea are drept corespondent ceea ce se numeşte eliberare.

29 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care au rămas, care au scăpat din captivitate acolo, în provincie, sunt în mare necaz și în rușine; și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse de foc.

Neemia 1.3



Neemia află că, în ciuda trezirilor de mai înainte, poporul era în mare necaz și în rușine, și că zidurile Ierusalimului erau dărâmate, iar porțile lui erau arse de foc. Poporul lui Dumnezeu se poate afla în mare necaz, din cauza persecuției, în urma mărturiei lui pline de credincioșie; totodată el poate suferi ocara pentru numele lui Dumnezeu. Într-un astfel de caz este ferice de el, fiindcă Domnul spune: „Fericiți sunteți voi când vă vor defăima și vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră orice lucru rău, din cauza Mea” (Matei 5.11). Petru a scris: „Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi” (1 Petru 4.14).

Din nefericire însă, poporul lui Dumnezeu poate fi în necaz din cauza stării spirituale joase și în rușine din cauza inconsecvenței în umblare. Așa stăteau lucrurile în timpul lui Neemia, iar mărturie pentru aceasta erau zidurile dărâmate și porțile arse ale Ierusalimului, care erau totodată rezultatul stării spirituale joase a poporului.

Zidul simbolizează menținerea separării de rău; porțile sunt o imagine a grijii manifestate în primire și în exercitarea disciplinei. În orice veac, neglijența cu privire la asocieri și la exercitarea disciplinei în mijlocul poporului lui Dumnezeu sunt semne sigure ale stării morale joase. Nu poate exista prosperitate spirituală în mijlocul poporului lui Dumnezeu dacă nu este menținută separarea față de lume, fie că este vorba de lumea păgână, ca în zilele lui Neemia, sau de lumea iudaismului corupt, ca în zilele ucenicilor, ori de lumea creștinătății corupte, ca în zilele noastre.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

În sfârșit, toți să fiți cu aceleași gânduri, suferind împreună cu alții, plini de dragoste frățească, miloși, smeriți … căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea.

1 Petru 3.8,9



Îndemnuri

Inspirat de Duhul Sfânt, apostolul Petru a scris și îndemnuri pentru familie, dar și pentru toți credincioșii. Femeile erau îndemnate să fie supuse soților lor în toată modestia și curăția, pentru ca efectele Cuvântului, prin roadele pe care el le aduce, să poată fi o mărturie, dacă soții nu voiau să asculte de Cuvânt. Femeile trebuiau să conteze cu răbdare și cu blândețe pe fidelitatea lui Dumnezeu și să nu se lase înspăimântate la vederea vrăjmașilor. Tot așa, și soții trebuiau să locuiască cu înțelepciune cu soțiile lor, afecțiunile și relațiile lor fiind guvernate de cunoștința creștină. Ei trebuiau să-și onoreze soțiile, ca fiind moștenitoare, împreună cu ei, ale harului vieții.

Apoi, toți creștinii erau îndemnați să umble într-un duh de pace și de blândețe, arătând în relațiile lor cu ceilalți acea binecuvântare ai cărei moștenitori erau, fapt pentru care erau datori să manifeste acest duh. Urmărind ce este bine și având limba condusă de temerea de Domnul, evitând răul și țintind pacea, ei se vor bucura de viața prezentă, sub privirea lui Dumnezeu. Căci ochii Domnului sunt asupra celor drepți și urechile Lui sunt îndreptate spre cererile lor, dar fața Domnului este împotriva celor ce fac răul. Mai mult, dacă ei urmăresc ceea ce este bine, cine le va face rău? Purtându-le în inimi și punând în practică aceste îndemnuri dumnezeiești, vom fi fericiți în umblarea noastră. Aceasta este deci guvernarea lui Dumnezeu și acestea sunt principiile potrivit cărora El veghează asupra mersului acestei lumi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE ANGAJAMENTE (1) – Fundația SEER

„Am fost răstignit împreună cu Hristos…” (Galateni 2:20)


Trăim vremuri de fobie față de angajamente. Vrem să obținem cât mai mult în timp ce dăruim cât mai puțin posibil. Vrem să fim alături de alții în vremuri bune, dar nu și în vremuri grele. Și lipsa noastră de angajament se reflectă în statistici. Rata căsătoriilor e în scădere, iar cea a divorțurilor – în creștere. Implicarea în biserică și participarea la cauze nobile a scăzut. Devenim o societate care se teme să-și asume riscuri și nu mai vrea să fie legată de sarcini și obligații. Pentru a scăpa de jena și rușinea de a spune nu, evităm responsabilitățile spunând că ne aflăm într-alt loc decât cel în care este nevoie de noi. Și suntem generația „clișeelor”, având o capacitate de concentrare cât pentru un spot publicitar de 15 secunde. Preferăm ca predicile să fie simple, distractive, și mai presus de orice – scurte!

Angajamentul prioritar se întâlnește rareori – dar e tocmai ceea ce dorește Dumnezeu de la noi!

Biblia spune: „Mai bine să nu faci nicio juruință, decât să faci o juruință și să n-o împlinești.” (Eclesiastul 5:5). Cum rămâne cu angajamentul căsătoriei? Dumnezeu nu îl vede ca pe un angajament în care fiecare contribuie cu jumătate, ci unul în care fiecare dăruiește 100%. E un legământ sfânt încheiat înaintea lui Dumnezeu între un bărbat și o femeie, „la bine și la greu, în bogăție sau în sărăcie, în sănătate sau în boală, până când moartea ne va despărți!” Și funcționează cel mai bine atunci când cei doi au învățat să spună împreună cu apostolul Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.”

Asta înseamnă angajament prioritar și este calea spre o căsnicie extraordinară!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 3:14-17, 4:1-8

Chivotul a intrat primul în ape, deschizând calea poporului. Intrarea lui Hristos în moarte ne deschide o cale pe care n-am mai trecut, o cale nouă şi vie (3.4; Evrei 10.20). Înainte de cruce, nimeni nu s-a întors definitiv din moarte după ce a intrat în ea. Dar Hristos Sa întors, iar noi acum trecem prin ea cu El, fără a-i simţi amărăciunea. „El a prefăcut marea în uscat; au trecut fluviul cu piciorul; acolo ne-am bucurat în El” (Psalmul 66.6).

Observăm cum chivotul a rămas în albia râului până a trecut tot poporul (v. 17). Minunată garanţie a integrităţii poporului! Moartea nu ne poate înghiţi. Hristos a trecut prin ea în contul nostru. Dar să ne gândim ce a însemnat pentru Domnul Vieţii să-Şi dea sufletul. Iona 2.4 … spune despre toate valurile grozave care au trecut peste El în realitate: apele I-au înconjurat până şi sufletul … (vezi şi Psalmul 42.7).

Nepreţuit Mântuitor! El a primit suferinţa şi moartea, iar noi, eliberarea, viaţa, strălucirea. Apele nu pot stinge şi râurile nu pot îneca iubirea „tare ca moartea” care L-a făcut să intre în valuri pentru a ne salva pe noi de puterea lor (Cântarea Cântărilor 8.6, 7).

28 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu … ne-a înviat împreună și ne-a așezat împreună în cele cerești, în Hristos Isus.

Efeseni 2.4,6



Dumnezeu ne-a dat viața veșnică în Fiul Său – o viață de cealaltă parte a morții și a judecății, pe care Domnul le-a suferit pentru noi. Această viață este mărturia despre faptul că păcatele pe care le-am comis sunt înlăturate pentru totdeauna. Când, în dragostea Sa, S-a coborât în acele adâncimi în care noi zăceam „morți în păcate”, a găsit acolo păcatele noastre; le-a luat asupra Lui, a murit și a înviat, după ce le-a înlăturat pe vecie.

De asemenea, am fost așezați „în Hristos”, într-o sferă nouă, în locurile cerești, în prezența lui Dumnezeu – într-un loc care se potrivește cu viața pe care El ne-a dăruit-o. Domnul Isus ne-a dăruit gloria pe care El o deține ca Om, ca și toate lucrurile pe care urmează să le moștenească. Astfel, aflați în acest loc nou, suntem cu totul afară din Egipt, ca și din pustie (în care însă, din alt punct de vedere, încă ne aflăm), pentru că suntem în locurile cerești „în Hristos Isus”.

Aici intervine caracterul dublu al stării creștinului, așa cum am văzut deja. El se află în locurile cerești în Hristos Isus, unit cu El prin Duhul Sfânt. Însă, din alt punct de vedere, creștinul este în pustie, pe care o străbate ca străin și călător.

Canaanul nu constituie o imagine a casei Tatălui, acolo unde vom merge după ce Domnul ne va răpi. În casa Tatălui nu vor fi lupte, nici vrăjmași. Canaanul este o imagine a locurilor cerești în care noi ne aflăm în prezent, prin credință – suntem uniți cu Cel care Se află acolo acum. Totul este încă în posesia vrăjmașului. Locurile cerești sunt locuința duhurilor rele, a stăpânitorilor întunericului acestei lumi (Efeseni 6.12). Prin urmare, trebuie să ne menținem poziția de oameni cerești, sub conducerea Domnului, împotriva întregii oștiri a lui Satan.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă … învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima.

Matei 11.28,29



Vino acasă (2)

Prietene, Mântuitorul Isus Hristos a venit mult mai de departe decât distanța de la Chicago la California pentru a te mântui! Domnul a venit din lumile pline de slavă aici, pe acest pământ blestemat din cauza păcatului. Pe fiecare fir de iarbă, pe fiecare copac și pe fiecare floare, Mântuitorul a scris solia: „Tatăl tău ceresc te iubește. Vino acasă!”. Apoi cu Însuși sângele Lui, Mântuitorul a scris pe crucea calvarului: „Tatăl tău ceresc te iubește. Vino acasă!”.

Toți oamenii, de oriunde ar fi ei, sunt invitați să beneficieze de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Cine este omul care, dacă s-ar afla pe țărmul unui ocean de aur topit, ar lua din el doar cu o ceașcă micuță? Nu s-ar grăbi el să umple cele mai mari vase de care dispune? Un ocean de aur topit nu este decât o imagine a plinătății și a valorii harului lui Dumnezeu. Și totuși, cât de puțini sunt aceia care îl primesc în sufletele lor! Dorim ca cititorul să nu fie printre cei care refuză harul lui Dumnezeu. Astăzi este ziua harului, astăzi putem primi salvarea dăruită de Dumnezeu tuturor celor care se încred în Fiul Său. Nicio limbă nu poate declara, niciun condei nu poate descrie, nicio carte nu poate conține și nicio minte nu-și poate imagina plinătatea binefacerilor harului lui Dumnezeu. Înălțimea, adâncimea, lungimea și lățimea sunt expresii ale măsurii, însă ele sunt cu totul nepotrivite pentru a prezenta sufletelor noastre întinderea binefacerilor lui Dumnezeu, care curg neîncetat către fiecare om.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCURAJEAZĂ-ȚI PASTORUL! – Fundația SEER

„Să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți” (1 Tesaloniceni 5:12)


Dacă te gândești că e cazul să-ți încurajezi pastorul, atunci trebuie să faci următoarele lucruri:

1) Renunță la critică. Majoritatea angajaților sunt evaluați anual pe baza performanței lor la locul de muncă; pastorii sunt evaluați săptămânal, ba și mai des! Nu uita: dacă o anumită predică nu te atinge acolo unde trebuie, probabil că altcineva are nevoie s-o audă.

2) „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu” (Evrei 13:7) și roagă-te pentru creșterea lor spirituală. Goethe a zis: „Dacă tratezi o persoană așa cum este ea, va rămâne așa. Dacă o tratezi ca ceea ce trebuie să fie, va deveni ceea ce trebuie să fie și ce ar putea fi.”

3) Scrie-i un mesaj. Mai ales când ceva din ce a spus sau a făcut te-a zidit. Încurajarea orală este bună, dar mesajul scris poate fi citit de mai multe ori.

4) Pune-ți darurile în negoț. De exemplu, dacă ai înclinații de mecanic, repară-i mașina. Dacă ești o persoană pricepută la noile tehnologie, ajută-l să-și îmbunătățească abilitățile pe calculator. În loc să spui: „Trebuie să faci cutare lucru,” spune: „Vreau să te ajut să-l faci.” Întreabă-l unde ar fi nevoie de competențele tale și fii un participant activ.

5) Zdrobește bârfa. Iacov a spus: „Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba… religiunea unui astfel de om este zădarnică.” (Iacov 1:26). Contrabalansează discuțiile negative cu comentarii pozitive și corectează informațiile greșite prin adevăr. Dacă toate acestea dau greș, pleacă de acolo!

6) Fii entuziast! Nimic nu-i încurajează mai mult pe lideri decât să vadă că oamenii reacționează la predica și învățătura lor.

7) Nu mai folosi comparații. În loc să te aștepți ca pastorul să fie imaginea fidelă a predecesorilor săi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru ceea ce-l face unic pe pastorul tău în slujirea celor aflați în nevoie. Deci, astăzi fă ceva pentru păstorul tău spiritual pământesc!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 3:1-13

Marea Roşie îi bloca lui Israel ieşirea din Egipt; acum Iordanul îi închide accesul spre
Canaan. Trecerea acestui fluviu ne va învăţa un nou adevăr, de importanţă supremă: acela al morţii noastre împreună cu Hristos (Romani 6.8). Chiar aici jos, copilul lui Dumnezeu este invitat să ia în stăpânire cerul
prin credinţă şi să se bucure de el. Aceasta corespunde cu intrarea în Canaan. Dar, aşa cum pentru a intra în Canaan era necesar să traversezi Iordanul, râul morţii, creştinul nu poate lua în stăpânire cerul şi nu poate gusta bucuriile lui fără să fi realizat că el este mort împreună cu Hristos. Crucea pe care Mântuitorul Meu Şi-a dat viaţa loveşte şi condamnă voinţa mea naturală coruptă, această fire veche care vrea fără-ncetare să reia controlul vieţii mele şi care totuşi nu are nici un drept să intre în lăcaşul ceresc.

Câte nelinişti îmi aduce aceasta! Eforturile mele pentru a o schimba sunt zadarnice. Cum pot să o împiedic să facă rău, să o ucid? Atunci descopăr cu bucurie că totul a fost împlinit odată pentru totdeauna la cruce şi că nu trebuie decât să accept acest fapt la fel de simplu ca şi iertarea păcatelor mele! Domnul Isus n-a fost numai crucificat pentru mine. Eu sunt, de partea mea, „răstignit împreună cu El” (Galateni 2.20). Acestea sunt minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în favoarea noastră (v. 5).

26 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Păstoriți turma lui Dumnezeu care este între voi … nu ca domnind peste cei dați vouă, ci fiind modele pentru turmă.

1 Petru 5.2,3



Păstorirea și hrănirea sunt două lucruri strâns legate împreună, din care putem învăța multe lecții. În primul rând, nimeni nu-i poate hrăni pe alții dacă el însuși este înfometat. Cineva trebuie să fie el însuși mai întâi hrănit de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-i putea ajuta pe alții. Turma lui Dumnezeu a suferit mult de-a lungul istoriei, din cauză că „păstorii” înșiși duceau lipsă de hrană. Un păstor trebuie să fie familiarizat cu pășunile, pentru a conduce turma la ele. David era nespus de fericit că Păstorul său îl conducea la pășuni verzi și la ape liniștite.

Păstorirea implică de asemenea restabilirea oilor care rătăcesc. Isaia a spus: „Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui” (Isaia 53.6). Petru a spus: „Pentru că rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre” (1 Petru 2.25). Însă cele mai minunate sunt cuvintele Domnului nostru Isus Hristos: „Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând pe una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și merge după cea pierdută, până o va găsi? Și, după ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se” (Luca 15.4,5).

Păstorirea necesită grijă, compasiune, devotament și dragoste pentru oi, în ciuda tendinței lor de a rătăci de la drumul drept. David a fost păstor și cunoștea multe despre oi. El de asemenea știa ce înseamnă să fie o oaie din turma lui Dumnezeu, de aceea a spus despre Păstorul său: „El îmi înviorează sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său” (Psalmul 23.3). Să învățăm și noi de la Marele nostru Păstor, care Și-a dat viața pentru oile Sale!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Trimite lumina și adevărul Tău, ca să mă călăuzească și să mă ducă la muntele Tău cel sfânt și la locașurile Tale!

Psalmul 43.3



Cuvântul care curăță

Un preot cu temere de Dumnezeu i-a întrebat pe niște participanți la slujba de vestire a Cuvântului de ce nu ascultă niciodată predica. Pentru a se îndreptăți, aceștia au răspuns că au o minte foarte slabă și că uită îndată ceea ce aud. Preotul le-a dat un coș și i-a trimis să pună apă în el. După un timp au adus coșul spălat. „Vedeți”, le-a zis preotul, „coșul a lăsat să treacă apa prin el și s-a curățat. Tot așa este și cu sufletul. Cu toate că nu puteți ține minte, totuși Cuvântul lui Dumnezeu ne curăță”.

Trăim într-o lume indiferentă față de Sfânta Scriptură. Oamenii nu ascultă cu plăcere predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. În spatele lor stă vrăjmașul sufletelor – diavolul – care oferă tot felul de pagini scrise sau imagini care nu duc la mântuire. Astfel, inimile oamenilor sunt pline de amărăciune și de nemulțumire. Marea schimbare în inima omului vine din momentul când își dă seama că are nevoie de lumina divină a Bibliei. Cuvântul lui Dumnezeu arată gândurile și intențiile Domnului cu noi. Scriptura ne îndreaptă viața spre singura cale de salvare: Isus Hristos. Mântuitorul a lăsat ca sângele Său să fie vărsat pe cruce. Prin jertfa Sa avem răscumpărarea din felul deșert de viețuire moștenit de la strămoși. Da, Cuvântul lui Dumnezeu și Mântuitorul sunt la dispoziția sufletelor noastre, ca să fim curățiți de păcate. Nu refuza oferta harului! Acceptă-L prin credință pe Domnul Isus ca Salvatorul tău! Apoi poți păși spre un viitor luminos. Dumnezeu vrea să-ți dea un viitor și o nădejde.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VESTEA BUNĂ – Fundația SEER

„Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5:20)


Bill Wilson și Bob Smith, cofondatorii Alcoolicilor Anonimi, au vizitat odată un avocat care era alcoolic înrăit. Constrâns să stea în pat din cauza comportamentului violent, avocatul nu a avut de ales decât să asculte istorisirile celor doi despre persoanele care s-au recuperat. Dar de îndată ce au început să vorbească despre o „putere mai mare”, avocatul a dat din cap și a zis: „E prea târziu pentru mine. Eu cred în Dumnezeu, dar știu că El nu mai crede în mine.” Ce trist, și cât de eronat! Îți faci griji că Dumnezeu nu te va primi din cauza păcatelor tale? Nu e cazul!

Apostolul Pavel spune: „unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult.” Și el știe ce spune, pentru că înainte de convertirea sa de pe drumul Damascului, el era „Păcătosul public numărul 1”! (1 Timotei 1:15). După aceea, Dumnezeu l-a folosit pentru a atinge lumea cu Evanghelia (vezi Faptele apostolilor 17:2). „Harul” era elementul central în mesajele Apostolului Pavel, așa încât el îl menționează la începutul tuturor epistolelor sale. Asta pentru că a înțeles că dacă încerci să stai în fața unui Dumnezeu sfânt prin propriile tale merite, de fiecare dată când greșești te simți ca un ratat: neiubit, nedemn și neacceptat.

Psihologii susțin că noi încercăm să ne conformăm imaginii despre noi înșine pe care o vede cea mai importantă persoană din viața noastră. Îți imaginezi ce s-ar întâmpla dacă ai începe să te vezi așa cum te vede… Dumnezeu? Adevărul este că ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu, și El te vede prin sângele Domnului Isus, care te spală de toate păcatele (vezi 1 Ioan 1:9). Nu poți face nimic pentru a-L determina pe Dumnezeu să te iubească mai mult și nu poți face nimic pentru a-L determina să te iubească mai puțin! Aceasta este vestea cea bună!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 2:1-13

Două mari obstacole închideau calea poporului spre Canaan. Primul era Iordanul, care constituia hotarul. Apoi, pe celălalt mal, cetatea de necucerit a Ierihonului. Iosua trimite într-acolo două iscoade. Misiunea lor pare a fi mărginită de această vizită la Rahav şi de a lua cunoştinţă nu de puterea duşmanului, ci de cea a lui Dumnezeu lucrând în inima acestei femei. Rahav a auzit ceea ce făcuse Dumnezeu pentru poporul Său. A crezut în El. În final iat-o că acţionează, deoarece „credinţa, dacă nu va avea fapte, este moartă în sine” (Iacov 2.17), iar Iacov o ia drept pildă a acestui adevăr pe ea, o sărmană femeie canaanită, alături de însuşi Avraam (Iacov 2.25). În ochii oamenilor, fapta acestei femei − o trădare − este, desigur, criticabilă. Dar ea nu face decât să iasă în evidenţă mai bine deosebirea dintre o faptă a credinţei, plăcută lui Dumnezeu, şi o „faptă bună”, lăudată de oameni. Fapta celui credincios este departe de a fi întotdeauna înţeleasă şi apreciată de lume.

Credinţa Rahavei îi va aduce un loc de cinste pe două liste remarcabile ale Noului Testament: genealogia Domnului Isus Hristos (Matei 1) şi enumerarea martorilor credincioşi din Evrei 11, unde va fi singura femeie numită în afară de Sara.

25 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Vai de voi care doriți ziua Domnului! Ce este ea pentru voi?

Amos 5.18



Un rău domnea în acele timpuri, pe care profetul îl scoate în evidență, anume îndrăzneala cu care poporul spunea că dorea să vină ziua Domnului. N-ați întâlnit oameni care, în mijlocul confuziei prezente, în timp ce contribuie la această confuzie, spun: «Este adevărat că starea creștinătății este groaznică, dar există o mângâiere, că Domnul va veni curând și va pune toate lucrurile la punct»?

Dacă umblăm în ascultare și în sfințenie, vom dori cu siguranță venirea Domnului; însă este o iluzie deșartă să rămâi în ceea ce este clar contrar Scripturii, iar apoi să vorbești despre cât de mult tânjești după ziua Domnului. Acesta este păcatul pe care profetul îl denunță.

Nu există nimic mai periculos sau mai groaznic decât să disociezi Scriptura de apelurile pe care ea le face la conștiință. Dacă fac ca nădejdile prezentate în Scriptură să fie doar niște viziuni imaginative înaintea ochilor mei, în loc să le privesc ca pe ceva care judecă ceea ce fac, este evident că nu sunt în comuniune cu Dumnezeu. Duhul așază venirea Domnului înaintea ochilor noștri pentru a ne conduce astfel să ne curățim de orice lucru care nu se potrivește cu voia Lui. „Oricine are speranța aceasta în El se curățește” (1 Ioan 3.3). Nu este vorba doar că Domnul ne va curăți atunci când va veni. Ne va curăți, într-adevăr, însă acest lucru se va întâmpla prin intermediul judecății. Nimeni să nu aștepte doar acest proces de purificare; ceea ce avem de făcut este să căutăm curățirea acum, prin Cuvânt și prin Duhul. Cunoaștem dragostea lui Hristos; El este viața noastră; prin urmare, nu putem tolera nimic în căile noastre care să fie contrar Cuvântului Său. Aceasta este singura atitudine potrivită, dacă zicem că-L așteptăm pe Hristos.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am văzut tot ce se face sub soare; și, iată, totul este deșertăciune și goană după vânt! Ce este strâmb nu se poate îndrepta.

Eclesiastul 1.14,15



Deșertăciunea filosofului

Foarte mulți filosofi, care și-au petrecut întreaga viață căutând sursa, sensul și scopul vieții acolo unde nu puteau fi găsite, au ajuns într-o stare de disperare când au realizat că totul este deșertăciune. Un astfel de exemplu este François-Marie Arouet (1694-1778), cunoscut sub pseudonimul Voltaire, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții scriind și predând filosofie umanist-ateistă. Însă, atunci când a fost pe patul morții, i-a cerut îngrozit medicului să-i prelungească viața măcar cu câteva minute, ca să-și pună viața în rânduială, pentru că nu se considera pregătit să moară.

Medicul a scris mai târziu: „Când a văzut Voltaire că are să moară, era ca și gonit de furii. Mi-a oferit sume mari de bani, numai să mai poată trăi câteva minute. S-a agățat cu înverșunare de viață, pentru că moartea l-a umplut de spaimă. Aș dori ca toți cei care au fost amăgiți de cărțile lui ateiste să fi văzut groaznica lui moarte”. Prietenii și tovarășii lui de necredință stăteau în preajma lui încurajându-l să fie tare, dar deodată l-a apucat furia împotriva lor și a început să strige: „Plecați de aici! Voi m-ați adus în starea aceasta. Duceți-vă, duceți-vă! Ce nenorocită este gloria pe care mi-ați dat-o! Trebuie să mor părăsit de Dumnezeu și de oameni”. Așa a trecut gloria aceluia care nu a vrut să știe de Dumnezeu.

Să reținem: Asigurarea sufletului este pentru toți. Cum? Încredințând sufletul nostru în mâinile străpunse ale Mântuitorului!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUHUL LUI CALEB – Fundația SEER

„Robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh” (Numeri 14:24)


Dacă eroul din Biblie pe nume Caleb ar trăi astăzi, ar avea mari șanse să se califice pentru „Omul Anului,” adică cineva care a făcut cele mai multe lucruri ca să influențeze lumea în bine. Iată istoria lui redată de către el însuși: „Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise… ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată. Frații mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu. Și în ziua aceea Moise a jurat și a zis: „Țara în care a călcat piciorul tău, va fi moștenirea ta… Acum iată că… sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani. Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie ca să merg în fruntea voastră. Dă-mi, deci, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea…”

Iosua a binecuvântat pe Caleb… și i-a dat ca moștenire Hebronul… pentru că urmase în totul calea Domnului” (Iosua 14:7-14). Putem învăța lecții prețioase de la un om asemenea lui Caleb. Viața sa poate fi rezumată prin patru fraze.

1) Avea „un alt duh” decât aveau cei din jurul său.

2) A crezut că prin ajutorul lui Dumnezeu toți uriașii care se ivesc în cale pot fi cuceriți, chiar și când ceilalți spun că ei nu pot.

3) A avut o viziune pe care nici vârsta și nici împrejurările nu au putut s-o diminueze, și a fost dispus să aștepte și să lucreze pentru a o îndeplini, chiar dacă a durat patruzeci și cinci de ani!

4) La bătrânețe, a rămas cu sufletul tânăr și deplin dedicat lui Dumnezeu. Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea și ție duhul lui Caleb!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 1:1-18

Cartea Iosua ne introduce împreună cu Israel în ţara promisiunii pentru a o lua în stăpânire. Un nou conducător îi ia locul lui Moise: Iosua, pe care îl cunoaştem deja, pentru că l-am văzut, om tânăr, războinic (Exod 17.9, 10), discipol (Exod 33.11), slujitor (Numeri 11.28), martor (Numeri 14.6 …). După lungi ani de pregătire în pustiu, este chemat acum la o responsabilitate imensă. Când preia această sarcină este încurajat încă o dată de Domnul (v. 6, 7, 9) şi de fraţii săi (v. 18), cu acest îndemn: „Cartea aceasta a legii (pentru noi întregul Cuvânt al lui Dumnezeu) să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte …”. Astfel va fi secretul izbânzii prosperităţii sale spirituale … şi al nostru (v. 8 sf.).

Cartea Iosua ilustrează adevărurile prezentate în Efeseni. Asemeni fiilor lui Israel în vederea cuceririi Canaanului, cei credincioşi trebuie să se angajeze în lupte spirituale pentru a se bucura de locurile cereşti. Şi lor li se spune ca şi lui Iosua: „Întăriţi-vă în Domnul, … staţi deci în picioare …” (Efeseni 6.10, 14 nota b).

Moise Îl reprezintă pe Domnul Hristos conducându-i pe ai Săi afară din lume. Iosua este un simbol al Duhului lui Isus (acelaşi nume în ebraică) introducându-i pe credincioşi în cer împreună cu El.

24 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Chivotul legământului … și deasupra lui, heruvimii gloriei, umbrind scaunul îndurării.

Evrei 9.4,5



Privind la chivot și la scaunul de îndurare luate împreună, putem vedea în ele o imagine izbitoare a lui Hristos, în ce privește Persoana și lucrarea Lui. După ce, în viața Sa, a slăvit legea și a onorat-o, a devenit, prin moarte, ispășire sau scaun de îndurare, pentru toți cei care cred. Îndurarea lui Dumnezeu se poate odihni doar pe o temelie a dreptății perfecte. „Harul domnește prin dreptate spre viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 5.21). Singurul loc potrivit de întâlnire al lui Dumnezeu cu omul este punctul unde harul și dreptatea se întâlnesc și se armonizează perfect. Nimic altceva decât dreptatea perfectă nu se poate potrivi lui Dumnezeu și nimic altceva decât harul perfect nu se poate potrivi păcătosului. Dar unde s-au putut întâlni aceste atribute într-un singur punct? Doar la cruce. Acolo „bunătatea și adevărul s-au întâlnit, dreptatea și pacea s-au sărutat” (Psalmul 85.10). Doar astfel găsește pace păcătosul care crede. El vede că dreptatea lui Dumnezeu și îndreptățirea lui se sprijină pe aceeași temelie, anume pe lucrarea împlinită a lui Hristos.

Atunci când omul, sub acțiunea puternică a adevărului lui Dumnezeu, își ia locul de păcătos, Dumnezeu poate, exercitând harul, să-Și ia locul de Mântuitor, iar astfel orice problemă este rezolvată, căci, după ce crucea a dat răspuns tuturor cerințelor dreptății, torentele bogate ale îndurării se pot revărsa fără piedică. Când un Dumnezeu drept și un păcătos pierdut se întâlnesc pe o temelie stropită cu sânge, totul este rezolvat pentru totdeauna – rezolvat într-un fel care-L glorifică perfect pe Dumnezeu și care îl mântuiește veșnic pe păcătos. Dumnezeu trebuie să fie dovedit adevărat, chiar dacă orice om trebuie dovedit a fi mincinos; iar când omul este adus la cel mai de jos punct al stării sale morale înaintea lui Dumnezeu, astfel încât să fie gata să ia locul pe care adevărul lui Dumnezeu i-l dă, el află că Dumnezeu S-a revelat pe Sine ca Îndreptățitor drept al unui astfel de păcătos. Acest lucru trebuie să dea o pace temeinică pentru conștiință; și nu numai atât, însă el oferă și capacitatea de a avea părtășie cu Dumnezeu și de a auzi preceptele Sale sfinte cunoscând relația în care harul divin ne-a adus.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac … pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9



Rezultatele smeririi Domnului

Unul dintre motivele smeririi Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos a fost că El dorea să-i mântuiască pe oameni. Din acest motiv, Isus Hristos a trebuit să intre în condiția lor, să îmbrace un trup omenesc desăvârșit făcut de Dumnezeu și să împlinească în dreptate planurile Sale, suferind și murind pe cruce. Astfel, mulți oameni au fost salvați din păcat prin credința în Mântuitorul, și Dumnezeu a fost glorificat în multe inimi.

Noi toți eram sub puterea diavolului. Dar murind pentru noi, Domnul Isus Hristos a sfărâmat lanțurile cu care eram legați. Mântuitorul l-a biruit pe diavolul prin moartea Sa pe cruce și l-a făcut astfel fără putere pentru cei care cred în Hristos. Moartea Domnului Isus putea să apară ca o înfrângere. Așa o vedeau și cei doi ucenici care se întorceau triști la Emaus; dar au învățat să-L cunoască pe Cel care este biruitor asupra morții. Mântuitorul are acum această putere. El ține cheile morții (pentru trup) și ale Locuinței morților (pentru suflet). Moartea încă există, dar, pentru credință, ea și-a pierdut caracterul de împărăteasă a spaimelor. În învierea Domnului Isus Hristos a fost o manifestare strălucită a biruinței Sale.

Și, nu în ultimul rând, rezultatul smeririi Domnului și Mântuitorului nostru poate fi văzut în faptul că El a coborât în această lume de suferințe, pentru a ne îmbogăți duhovnicește prin harul care a fost arătat în Persoana Sa. Ce măreț este rezultatul smeririi Domnului!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE MAI ZBATE! – Fundația SEER

„Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul și înălță pe altul.” (Psalmul 75:7)


Până nu-ți vei găsi semnificația, liniștea și încrederea în relația cu Dumnezeu, vei fi tentat să-ți petreci viața încercând să te promovezi pe tine însuți. Lucrul acesta te va face nesigur – și periculos. De ce? Pentru că atunci când alții sunt promovați înaintea ta, te vei umple de ură; și ai putea chiar încerca să te răzbuni, sau să nu te supui. În Împărăția lui Dumnezeu nu poți dobândi biruința prin forțe proprii, ci o primești de la Dumnezeu. „Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul și înalță pe altul.”

În timp ce frații lui David se luptau să ajungă pe tronul împărătesc al poporului Israel și „să primească încuviințarea” din partea proorocului Samuel, David nu făcea decât să aibă grijă de oile sale, făcând astfel ceea ce-i încredințase Dumnezeu. Lasă-i pe alții să intre în competiție și să se compare! Rămâi credincios în ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu să faci – și la vremea potrivită, El va veni și te va pune în locul pregătit pentru tine! Domnul Isus a zis: „jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11:30).

Să reținem ultimul cuvânt… Când încerci să te promovezi singur, trebuie să transpiri, să te forțezi și să te zbați… dar când te încrezi în Dumnezeu și faci voia sa, totul este „ușor.” Asta nu înseamnă că nu va trebui să depui eforturi sau să te sacrifici pentru a reuși, dar nu va trebui să te zbați ca să obții acel lucru sau să-l păstrezi. De ce? Pentru că atunci când Dumnezeu îți pune „înainte o ușă deschisă” (Apocalipsa 3:8), El e singurul care o poate închide. Și nu o va face decât dacă, asemenea regelui Saul, ești răzvrătit, plin de ură sau refuzi să te pocăiești!

Când știi că Dumnezeu este în control, toată tensiunea dispare atunci când Îl slujești. Și dacă stai și te gândești bine la acest lucru, ajungi la concluzia sănătoasă că e singura cale prin care poți să trăiești!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 34:1-12

Moise petrecuse patruzeci de ani la Faraon, patruzeci de ani la Ietro în şcoala lui Dumnezeu, în sfârşit, patruzeci de ani în pustiu, conducându-l pe Israel. Avusese la început „priveliştea minunată” a rugului. Apoi, prin credinţă, „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut” (Evrei 11.27). Cu un ochi care „nu se întunecase” (v. 7), omul lui Dumnezeu, sfârşindu-şi cursa, contemplă admirabila panoramă a ţării lui Emanuel.

Urmează apoi momentul când, potrivit cuvintelor sale din Psalmul 90.3, la porunca lui Dumnezeu, omul se întoarce în ţărână. Dar Domnul îl onorează pe slujitorul Lui drag, ocupându-Se El Însuşi de înmormântarea sa(v. 6). De atunci, Moise face parte dintre martorii credinţei care aşteaptă gloria promisă, bucurându-se deja în totul de prezenţa Celui care este răsplata desăvârşită (Matei 17.3). Ce este pierderea ţării faţă de acest câştig?

Fie ca, la sfârşitul acestei părţi a Bibliei, cuprinzând cele cinci cărţi ale lui Moise (sau Pentateucul), fiecare dintre noi să fi avansat în cunoştinţa Domnului! „Moise … a scris despre Mine”, le va spune Domnul Isus iudeilor (Ioan 5.46). Pe cine Altcineva decât pe El Însuşi L-am descoperit noi traversând atâtea umbre şi imagini în această bogată porţiune a Cuvântului lui Dumnezeu?

19 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Toți bătrânii lui Israel au venit la împărat în Hebron și David a făcut legământ cu ei în Hebron înaintea Domnului și au uns pe David împărat peste Israel.

1 Cronici 11.3



Recunoscut de întreaga națiune ca fiind cârmuitorul ales de Dumnezeu, el începe imediat lucrarea de lărgire a granițelor ei și de eliberare de sub vrăjmașii care o apăsau. Iebusul, fortăreața iebusiților, este luat și transformat în cetatea lui David, unde el domnește în putere, devenind tot mai mare și manifestând astfel faptul că Domnul Oștirilor era cu el. Vitejii care împărtășiseră împreună cu el lepădarea sa sunt acum părtași la puterea lui și la slava care-i aparținea. Aceasta este o imagine a adevăratului David, „Preaiubitul” lui Dumnezeu, care urmează să fie arătat manifestând autoritate asupra întregului pământ, atunci când cei care sunt acum alipiți de El, ca fiind lepădat, își vor avea puterea lor împreună cu El atunci când va împărăți.

Chivotul este adus în cetatea lui David, însă numai după ce a fost învățată lecția că Dumnezeu va fi sfințit în cei care se apropie de El și că, deși carul filistenilor a putut fi folosit de către cei ce nu cunoșteau gândul lui Dumnezeu, totuși acolo unde cuvântul Său este dat, acesta trebuie cercetat și ascultat. Mare a fost bucuria poporului atunci când simbolul legământului Domnului a fost așezat în locul pregătit pentru el, iar arderile de tot și jertfele de mulțumire s-au ridicat într-un nor plăcut lui Dumnezeu. Dar când împăratul dorește să zidească o casă pentru Dumnezeul lui Israel, deși încurajat în planul său evlavios de către profetul Natan, amândoi trebuie să învețe aceasta: gândurile lui Dumnezeu sunt mai presus decât gândurile celor mai aleși și devotați oameni. Natan a trebuit să-i aducă la cunoștință faptul că nu-i era îngăduit să-I zidească o casă lui Dumnezeu, fiindcă fusese un om al sângelui. Totuși, atunci când fiul său avea să fie stabilit în pace pe tron, acesta va zidi casa, și totul va fi în acord cu vremurile respective. David este văzut astfel ca ilustrând stabilirea împărăției prin nimicirea vrăjmașilor Domnului, în timp ce Solomon reprezintă domnia păcii care va urma timp de o mie de ani. Supunându-se cuvântului Domnului, David începe să facă pregătiri pentru lucrarea de zidire a templului, strângând din abundență toate materialele pe care le-a putut obține.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi pedepsi lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria.

Isaia 13.11



Să luăm aminte (2)

Cu totul altfel s-au petrecut lucrurile la Herculaneum. La baza vulcanului s-a creat un râu lat; valea râului era ca un zid de nămol. Acel râu înghițea tot ce întâlnea în cale. Încet, orașul Herculaneum a dispărut sub lava vulcanică, ce s-a ridicat și aici tot la înălțimea de 15 metri. Contrar celor din Pompeii, locuitorii din Herculaneum au înțeles că nu au altceva de făcut decât să fugă din calea nenorocirii. Nimeni n-a încercat să-și salveze bunurile și nici să se ascundă în pivniță. Aproape întreaga populație a reușit să scape.

Din relatarea despre cele două orașe se desprind cu ușurință două lecții de viață pentru sufletele noastre. Cei nepăsători, care nu s-au gândit la marele pericol, nu au alergat în afara Pompeii-ului. Alții au gândit că este ceva trecător și că vor scăpa în pivnița locuinței lor.

Și astăzi sunt oameni nepăsători, care nu ascultă de adevărul evangheliei, ca să-și asigure soarta veșnică a sufletului prin credința în Mântuitorul. Regretul lor va fi un veșnic prea târziu. Însă există și oameni care iau aminte la chemarea Mântuitorului și vin la El cu credință. Ei știu că lumea și gloria ei trece și că orice întâmplare este o bătaie la ușa inimii oamenilor. Fiecare cititor este rugat să ia aminte la cele două lecții și să asculte de adevărul evangheliei! Biblia ne îndeamnă să nu ne împietrim inimile. Pentru noi, astăzi poate să fie ziua cea mare a salvării sufletului prin credința în Mântuitorul.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

INSPIRĂ-LE COPIILOR TĂI ÎNCREDEREA! – Fundația SEER

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)


Jurnalistul William Hodding Carter a scris: „Există numai două moșteniri durabile pe care putem spera să le lăsăm copiilor noștri. Prima o reprezintă rădăcinile; cealaltă, aripile.” Copiii care știu că sunt iubiți necondiționat sunt copii cu rădăcini. Drept consecință, ei sunt în stare să-și păstreze verticalitatea orice le-ar rezerva viața. După același principiu, dacă le insufli copiilor simțul auto-încrederii și dacă îi încurajezi să viseze, le dai aripi. Și de fiecare dacă când copiilor li se transmite dorința de a câștiga, deja au parcurs jumătate din drumul lor spre izbândă. Dar dacă îi lași să crească fără această dorință, deja sunt la jumătatea drumului spre eșec. Asta înseamnă că, în calitate de părinte, trebuie să demonstrezi că ai încredere în copiii tăi, pentru ca ei să învețe să aibă încredere în ei înșiși.

Fiecare copil are un sâmbure de grandoare pus în el de Dumnezeu, și când îi spui copilului că ai încredere în el, de fapt uzi acel sâmbure și îi dai șansa să crească. Ai observat cum oamenii se ridică sau cad în funcție de nivelul de așteptări pe care îl ai de la ei?

Când îți critici mereu copiii, ei cresc și ajung negativiști, se îndoiesc de ei înșiși și sunt plini de teamă. Dar când crezi în ei și presupui că se vor descurca bine, ei vor parcurge acel kilometru în plus pentru a se ridica la așteptările tale. Încrederea ta în ei este cea care creează mediul propice în care ei pot zbura!

Dă-le bani și îi vor cheltui… Dă-le resurse și le vor risipi…

Dar dă-le credință în Dumnezeu și îndrăzneală, și cu siguranță vor excela în orice vor face în viață.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 31:1-30, 32:1-14

Aşa cum i-a poruncit Domnul, Moise îi va învăţa acum pe fiii lui Israel o cântare. Luând ca martori cerurile şi pământul, el preamăreşte Cuvântul lui Dumnezeu care se coboară „ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă (tânără) şi ca ploaia îmbelşugată peste iarba (coaptă)” (v. 2). El Îi atribuie lui Dumnezeu grandoarea, celebrând ceea ce este
El: credincioşie, dreptate, adevăr (v. 4). Stânca este Numele Său, asigurând alor Săi adăpost, locuinţă, umbră binefăcătoare, apă vie (Psalmul 31.2; 71.3; Isaia 32.2 şi multe alte pasaje), precum şi miere şi untdelemn (v. 13). Cântarea glorifică apoi ceea ce
face
Dumnezeu: o lucrare desăvârşită! (v. 4).

Întreaga desfăşurare a acestei lucrări către Israel este prezentată în v. 8−14. El l-a ales (v. 8), l-a găsit, l-a îngrijit, l-a păzit (v. 10), l-a purtat (v. 11), l-a condus (v. 12), iar în final l-a suit pe înălţimi (v. 13). „Ce mai era de făcut … şi nu i-am făcut”? va întreba DOMNUL mai târziu în legătură cu via Sa, Israel (Isaia 5.4). Copii ai lui Dumnezeu, avem toate motivele şi suntem îndreptăţiţi să strigăm odată cu cântarea: „El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită!” (v. 4).
„Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi predestinat …, i-a şi chemat …, i-a şi îndreptăţit …, i-a şi glorificat” (Romani 8.29, 30).

18 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul meu va fi puterea mea.

Isaia 49.5



Acestea sunt cuvinte din Scriptură care ne pot instrui și încuraja în orice situație. Cei care se încred în puterea lor vor fi dați întotdeauna de rușine în cele din urmă. Împărați și oameni mari ai pământului s-au încrezut în propria lor tărie și au fost nimiciți; negustorii s-au încrezut în averile și în resursele lor și au ajuns în țărâna pământului (vedeți Isaia 10.12-16; 23.1-14). Când poporul lui Dumnezeu a căutat refugiu în tăria altor popoare, n-a făcut altceva decât să se rănească și să sufere rușinea (Isaia 30.1-7). Prin contrast, atunci când Îl căutăm pe Domnul, puterea Sa este făcută desăvârșită în slăbiciune. „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui lipsit de puteri … Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea” (Isaia 40.29,31).

Pasajul în care se găsește versetul nostru, Isaia 49.1-12, vorbește în mod profetic despre Hristos, Slujitorul perfect al lui Dumnezeu. El a suferit lepădarea din partea celor care ar fi trebuit să-L primească și a fost ca și cum S-ar fi muncit în zadar și ar fi trudit pentru nimic (versetul 4). Acesta a fost duhul în care El a plâns pentru Ierusalim (Luca 19.41-44).

Însă, chiar și în această situație, Domnul a accentuat dependența Sa de Dumnezeu: „Totuși dreptul Meu este la Domnul și răsplătirea Mea, la Dumnezeul Meu”. Noi suntem adesea descurajați de faptul că suntem respinși, devenim apatici și indiferenți și ne pierdem interesul în lucrare. O astfel de atitudine nu arată decât că puterea noastră depinde de aprobarea altora, în timp ce Hristos nu S-a încrezut niciodată în oameni, nici chiar în cei care Îl lăudau (Ioan 2.24). Când Dumnezeu este puterea noastră, El ne va ajuta și ne va păzi (versetul 8), la fel cum a făcut față de Slujitorul Său perfect.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua … arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.

Romani 2.5



Să luăm aminte (1)

În ziua de 24 august a anului 79, în timpul amiezii, dintr-o dată locuitorii din Pompeii și din Herculaneum au auzit un tunet asurzitor, ce a fost urmat imediat de puternice zguduituri. Flăcări, un fum gros și pietre au țâșnit din Vezuviu.

Panica a cuprins orașul în câteva secunde. Oameni și animale încercau să se salveze. Pe străzile întunecate treceau în goană căruțe înhămate cu cai și catâri. Bărbați, femei și copii cu perne pe cap se împleticeau pe străzile înguste, printre desele explozii.

Nu toți oamenii din Pompeii au căutat la timp salvarea în afara zidurilor orașului. Mulți dintre ei gândeau că ploaia vulcanică nu va dura mult și astfel s-au ascuns în pivnițele caselor. Cenușa și piatra au căzut însă zile în șir asupra orașului. Cei care au încercat să fugă s-au afundat în nămolul vulcanic care inundase toate împrejurimile și, loviți de pietrele care bombardau și de lava care curgea fără oprire, au căzut morți, strângând la piept bruma de agoniseală pe care o luaseră cu ei. Nimeni n-a putut prevedea dimensiunile catastrofei. Ploaia de cenușă a căzut peste oraș încă două zile. Abia pe 27 august cerul a început să se limpezească, iar soarele a reușit să pătrundă prin valul de cenușă. Atunci s-a văzut un tablou îngrozitor: orașul Pompeii dispăruse, îngropat sub 15 metri de cenușă și de pietre.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VEI SCĂPA ȘI DE ACEASTĂ FURTUNĂ – Fundația SEER

„Am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus.” (Faptele Apostolilor 27:25)


În drumul său spre Roma, Apostolul Pavel a trecut printr-o furtună devastatoare. Experiența sa ne învață trei lecții valoroase:

1) Neascultarea ta poate produce o furtună (cum a fost și-n cazul lui Iona!). Aici însă, căpitanul nu a luat în seamă avertizările lui Pavel, și-a pierdut corabia, încărcătura și a fost la un pas să-și piardă viața. Neascultarea ta poate cauza o furtună în ceea ce privește sănătatea ta, banii tăi, familia ta și cariera ta. Dumnezeu nu-și prefațează poruncile, spunându-ne: „Dacă îți convine, fă cutare lucru.” Nu! Ceea ce spune El este serios și intenția Lui este binele nostru, așa că fii cu băgare de seamă!

2) Nu ești singur în furtună. Dumnezeu este cu tine și veghează peste tine. Apostolul Pavel a zis: „Un înger al Dumnezeului al Căruia sunt eu și Căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele… iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu” (vers. 23-25). Cu Dumnezeu în corabie, nicio furtună nu este suficient de năprasnică pentru a te scufunda.

3) Când te bazezi pe promisiunile lui Dumnezeu, ai autoritatea Sa. Poate că Pavel arăta ca un deținut, dar în realitate, avea mai multă putere decât căpitanul. Deși încătuşat, era cel mai liber om de pe corabie. Vezi tu, când L-ai auzit pe Dumnezeu în mod clar, poți face față oricărei situații, deoarece El spune în Cuvântul Său: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere și, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului” (Isaia 54:17).

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: încrede-te în Domnul, și El te va scăpa și de această furtună!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 31:19-29

O aceeaşi frază anunţă şi binecuvântările rânduite de Domnul pentru poporul Său şi monstruoasa trădare a acestuia, da a se întoarce spre alţi dumnezei (v. 20). Pus în gardă cu privire la sumbrul viitor pe care şi-l pregăteşte Israel, Iosua este în acelaşi timp îndemnat să fie tare (v. 23), pentru că nu din popor îşi va extrage el puterea, ci din Domnul. Fără îndoială, dragi tineri, constataţi multe slăbiciuni şi lipsuri la creştinii pe care îi cunoaşteţi. Bătrânii voştri sunt departe de a vă da întotdeauna exemplul bun. Întâlnirile la care luaţi parte nu vă dau uneori decât puţină învăţătură. Nu cumva sunteţi adesea descurajaţi de ceva? O spuneţi şi voi că, privind la oameni, nu poate fi altfel. Dar dacă privirile voastre sunt îndreptate spre Isus, nu veţi fi nicidecum înşelaţi. În El se găsesc resurse inepuizabile de har şi de perfecţiuni care pot satisface toate insuficienţele noastre.

Moise, Iosua, Pavel … au ştiut dinainte ce avea să se întâmple cu lucrarea lor aici jos. „Pentru că ştiu că după moartea mea vă veţi strica …” spune Moise (v. 29). „Ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori”, anunţă Pavel (Fapte 20.29). Dar ei de asemenea ştiau în Cine crezuseră şi se încredeau în puterea Lui (2 Timotei 1.12).

17 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar trecătorii Îl huleau, dând din cap și spunând: „Tu, Cel care dărâmi templul și îl zidești în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”. Și la fel și preoții de seamă, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, spuneau: „Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui! Este Împăratul lui Israel: să coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea! Pentru că a spus: «Sunt Fiu al lui Dumnezeu»”.

Matei 27.39-43



Una dintre cele mai mărețe demonstrații ale puterii lui Dumnezeu a putut fi văzută la cruce. Dumnezeu, care este un foc mistuitor și care este descris în Naum 1.2 ca „un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul este răzbunător și plin de furie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Săi și păstrează mânie pentru vrăjmașii Săi”, a rămas tăcut la cruce și nu i-a pedepsit imediat pe cei care L-au batjocorit pe Fiul Său. Ei au îndrăznit să-L ispitească pe Dumnezeu spunând că, dacă nu-L elibera pe Domnul Isus, care atârna pe cruce, însemna că Acesta era respins de El. Nu numai că L-au ispitit pe Dumnezeu, ci au rostit blasfemii și batjocuri la adresa Domnului Isus, despre care Dumnezeu Tatăl spusese: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea” (Matei 3.17).

Nu este deci surprinzător că Dumnezeu, care este un Dumnezeu gelos și un foc mistuitor, nu i-a distrus de îndată pe acești oameni nelegiuiți?

Vedem aici puterea lui Dumnezeu și dragostea Lui față de vrăjmașii Săi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”; El nu-Și găsește plăcerea în moartea păcătosului și dorește ca toți oamenii să fie mântuiți. El L-a dat pe Fiul Său pentru a-l ierta pe om și pentru a-l împăca astfel cu Sine. Dacă ar fi dat frâu liber răzbunării, dacă L-ar fi salvat pe Domnul Isus de pe cruce și dacă Domnul Însuși S-ar fi coborât de pe ea, noi am fi fost condamnați. Cu adevărat, suntem mântuiți prin puterea măreață a lui Dumnezeu!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi-născut peste toată creația; pentru că prin El au fost create toate lucrurile.

Coloseni 1.15,16



Chipul lui Dumnezeu

Domnul Isus Hristos este Dumnezeu adevărat, fiind totodată și reprezentarea exactă a lui Dumnezeu în univers. Isus Hristos este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, „care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea” (1 Timotei 6.16). Ca și imagine, Hristos Îl reflectă pe Dumnezeu, pentru că El este Dumnezeu. Cu toate acestea, El a devenit Om, iar acum, ca Om, El Îl descoperă pe Dumnezeu omului, deși El este și rămâne Dumnezeu. Niciodată El nu a renunțat la ceea ce era, pentru a deveni ceea ce nu fusese niciodată până atunci.

Această taină de nepătruns – faptul că Isus Hristos este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană, Cuvântul devenit trup – este primită de credință, nu de rațiunea omului. Deși nu vom înțelege niciodată pe deplin această taină, ea rămâne un adevăr minunat, care ne face să-L adorăm pe Mântuitorul în slava și în smerirea Sa, acum și pentru veșnicie. Ce minunat este gândul gloriei divine a Domnului Isus Hristos! Cine ar putea să-l descrie la adevărata sa înălțime și adâncime? Omul înaintea Căruia se va pleca orice genunchi, Omul înaintea Căruia vor sta toți în ziua judecății, Acel Om, în smerirea Sa, a luat locul meu pe cruce! Poți spune și tu, cititorule, că acest Om este Locțiitorul tău? Dacă poți spune un sincer da, ești un om fericit, un om care ai găsit totul deplin în Mântuitorul Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN PURTĂTOR DE POVERI! – Fundația SEER

„Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos” (Galateni 6:2)


Toți cei cu care te întâlnești ascund câte ceva, și asta nu pentru că sunt decepționați, ci pentru că unele răni sunt prea personale pentru a putea discuta despre ele. Când primești o replică dură din partea soțului, durerea poate fi prea profundă pentru a discuta despre ea. Sau când soțul aude din partea ta vorbe acide, este zdrobit în lăuntrul său, chiar dacă poate nu o arată.

Te afli și tu în situația în care te lupți cu ceva despre care este prea greu să vorbești? Dacă da, nu uita că și ceilalți sunt la fel! Deseori mânia lor este un simptom al suferinței, iar răceala lor nu face decât să ascundă teama de-a se afla anumite lucruri despre ei și să fie respinși.

Domnul Isus a văzut latura bună din oameni și S-a abătut din drumul Său pentru a le arăta bunătatea Sa și pentru a le ridica poverile. Îți aduci aminte cum S-a purtat cu femeia prinsă în adulter? (vezi Ioan 8:1-11). A ridicat-o, pentru că la El orice buruiană este un potențial trandafir! Gândește-te că și ceilalți trec prin situații pe care nu le discută cu tine. Pe obrajii lor curg lacrimi pe care tu nu le vezi, și poate că se simt vinovați în feluri pe care nu ți le poți imagina. Așa că, în loc să le îngreunezi povara, mai bine fă tot posibilul să le-o ușurezi. Poate vei fi singura persoană care le iese în cale astăzi și care îi poate alina… Și când ajuți la ridicarea poverii altora, Dumnezeu le va ridica pe ale tale!

Biblia spune: „fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8).

Astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să te facă un purtător de poveri!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 35:15-20

După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.

Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită! În plus, este dată o ultimă poruncă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia” (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)” (Evrei 10.25)!

Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei” (v. 17)? Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul (v. 16 sf.). Însă prin gura profetului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit” (Osea 14.4).

16 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și unii, coborând din Iudeea, îi învățau pe frați: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți”. Deci, făcându-se tulburare și nu puțină discuție din partea lui Pavel și a lui Barnaba împotriva lor, au hotărât ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și la bătrâni, pentru această întrebare. Ei deci, trimiși de adunare, străbăteau Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea națiunilor; și făceau mare bucurie tuturor fraților. Fapte 15.1-3



În timp ce Pavel și Barnaba erau în adunarea din Antiohia, după călătoria lor misionară, a apărut o problemă de ordin doctrinar. Mai înainte câțiva profeți din Ierusalim făcuseră vizite acolo și fuseseră de mare ajutor (Fapte 11.27,28). Acum însă au venit „unii” din Iudeea și îi învățau pe frați că circumcizia și păzirea legii erau necesare pentru mântuire. Pavel și Barnaba s-au împotrivit cu tărie acestei învățături.

Cum trebuia să procedeze adunarea? Să accepte această învățătură? Să se despartă de credincioșii din Ierusalim? Satan dorește să dezbine, sperând ca astfel să cucerească. Nu, nimic din toate acestea! Adunarea a hotărât să trimită un grup de frați, printre care erau și Pavel și Barnaba, care să meargă la Ierusalim pentru a discuta această chestiune cu apostolii și cu bătrânii. În drum spre Ierusalim, ei au vizitat mai multe adunări, istorisind întoarcerea națiunilor la Dumnezeu și făcând bucurie fraților.

La Ierusalim, părerile asupra învățăturii în cauză erau împărțite. Toți au avut posibilitatea de a vorbi; Petru a luat cuvântul, apoi Barnaba și Pavel. În cele din urmă, Iacov a făcut un sumar al discuției și a adus un argument din Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru a decis soluția acestei probleme. Apoi adunarea a scris fraților din Antiohia și din alte părți, prezentând concluzia Duhului Sfânt și a lor și trimițând pe doi frați de acolo pentru a certifica conținutul scrisorii. Învățătura din ea este valabilă și pentru noi astăzi. Dumnezeu nu Se schimbă.

Adunarea din Antiohia a fost strânsă laolaltă pentru a asculta conținutul scrisorii. Învățătura sănătoasă era vitală pentru toți. „Și, după ce au citit-o, s-au bucurat pentru mângâiere” (versetul 31). La fel și noi!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de omul care găsește înțelepciune și de omul care capătă pricepere. Căci câștigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului.

Proverbe 3.13,14



Afirmații

„Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește.”

înțeleptul Solomon

„Cât de multe lucruri sunt considerate imposibile înainte de a fi realizate!”

Pliniu

„Când regreți, nu o spui înainte de a o dovedi, ci o dovedești înainte de a o spune.”

A. Dumas – fiul

„Picătura găurește nu prin faptă, ci prin continua ei cădere.”

Ovidiu

„Nimic nu înlătură toate sentimentele bune mai mult ca neîncrederea.”

Marie de Sévigne

„Toți greșim în viață, dar nu toți ne putem ridica deasupra greșelilor.”

A. J. Cronin

„Când ai ajuns la fundul sacului, degeaba mai economisești.”

Hesiod

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNAINTE DE A LUA UN ÎMPRUMUT – Fundația SEER

„Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie!” (Proverbele 30:8)


Când stai să te gândești la bogăție, tu poți fi bogat în două feluri: fie prin avuția ta, fie prin puținul pe care ți-l dorești. O mare parte din criza datoriilor a fost cauzată de faptul că nu suntem mulțumiți cu suficient. Într-un strălucit pasaj din cartea Proverbelor, scris de misteriosul Agur, găsim această rugăciune: „Două lucruri Îți cer, nu mi le opri înainte de moarte: depărtează de la mine neadevărul… nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție… ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.” (Proverbele 30:7-9). După ce ai citit această rugăciune, încearcă întotdeauna să respecți aceste șase reguli când vrei să iei un împrumut.

A lua cu împrumut este un lucru greșit, atunci când:

1) Îți e peste puteri să restitui împrumutul respectând termenul.

2) Când te împiedică să-i dăruiești lui Dumnezeu ceea ce îi aparține de drept.

3) Când povara datoriei este atât de apăsătoare, încât nu mai poți economisi pentru viitor.

4) Când îl folosești pentru a plăti pentru luxul vieții.

5) Când îi faci pe ceilalți să riște atunci când îți garantează împrumutul (vezi Proverbele 6:1-5).

6) Când căsnicia ta ajunge sub presiune financiară.

Expertul financiar Larry Burkett a spus că împrumutul bancar este factorul responsabil pentru aproape 80% dintre divorțuri! Asta nu înseamnă că poți să spui că dacă ești bogat nu vei avea niciodată probleme în familie; ci înseamnă că atunci când pui banii pe primul loc și familia pe locul al doilea, nu devii altceva decât un ratat, fie că ești înstărit sau nu!

Așadar, înainte de a lua un împrumut, roagă-te și cere-I lui Dumnezeu înțelepciune.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 35:15-20

Iată din nou bifurcaţia întâlnită în cap. 11. 26. Numai două drumuri se deschid înaintea lui Israel, cum se deschid şi în faţa oricărui om: unul care duce la viaţă şi la bine; el constă în a-L iubi pe DOMNUL, în a asculta de glasul Lui şi în a te alipi de El (v. 20). Astfel este secretul unei vieţi fericite încă de pe pământ. Celălalt drum, poate plin de atracţii la început, duce inevitabil la moarte şi la rău (v. 15; 19; compară cu Ieremia 21.8). Şi alegerea ne aparţine. Să ascultăm vocea prietenoasă careţi şopteşte la urechi: „Aceasta este calea, umblaţi pe ea” (Isaia 30.21).

Moise este în vârstă de o sută douăzeci de ani. Şi el a avut de ales, optzeci de ani mai devreme. Refuzase onorurile, bogăţiile şi plăcerile de la curtea lui faraon, „alegând să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu” şi să împărtăşească „ocara lui Hristos” (Evrei 11.25, 26). În certitudinea că el nu s-a înşelat, poate în prezent să-l îndemne pe Israel, îndemnându-i de fapt pe toţi cei care nu s-au hotărât încă: „Vezi … alege viaţa!” (v. 15, 19). Isus este „calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14.6). A alege viaţa înseamnă a-L alege pe El Însuşi. El Se va îngriji apoi de fericirea noastră. Drag prieten, alege viaţa, alegeL pe Isus! Fă-o chiar astăzi! „Mâinele” nu îţi aparţine.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: