Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “noiembrie 10, 2019”

10 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Priviți și vedeți dacă este durere ca durerea Mea.

Plângeri 1.12



Multe și felurite au fost cauzele suferinței în viața pe pământ a binecuvântatului nostru Domn și toate s-au combinat, durerea fiind din ce în ce mai profundă pe măsură ce mergea spre Golgota. Suferința este legată de mărturia pentru Dumnezeu – oricine este de partea lui Dumnezeu va suferi cu siguranță într-o astfel de lume.

A existat apoi acea suferință specială și teribilă, legată de rezolvarea unei probleme care părea de nerezolvat: cum puteau Dumnezeu și păcătosul să fie împreună? Cum putea Dumnezeu găsi pe cineva în care să arate gloria divină în legătură cu îndurarea și care să poarte păcatul? L-a găsit pe Acela care a putut să ia înaintea Lui locul păcatului și care a luat paharul mâniei din mâna lui Dumnezeu; și, în acel ceas, Dumnezeu n-a putut privi la Cel în care Își găsea toată plăcerea. Acel ceas al părăsirii, când „sabia” trebuia să se ridice, a venit doar la cruce. La Ghetsimani a fost doar anticiparea scoaterii acestei săbii din teacă.

Vedem la cruce felul cum Dumnezeu privește păcatul atunci când este în prezența Lui. Fiul dragostei Lui a trebuit să fie tratat ca și cum toată acea mare povară de păcate ar fi fost a Lui, iar întreaga greutate a mâniei împotriva păcatului a venit asupra Lui. A trebuit să o poarte pe toată acolo, singur. În tot timpul vieții Lui fusese Omul durerilor, dar Îl avusese pe Dumnezeu cu El prin toate. Niciodată până la cruce nu vedem că ar fi existat vreo distanță între Dumnezeu și El. Strigătul „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” îl auzim doar acolo, căci doar acolo a purtat El păcatele noastre în trupul Său, în prezența lui Dumnezeu. Nicio rază de lumină nu a venit de la Dumnezeu către Fiul dragostei Sale în acele momente. Omul încearcă să-și țină păcatele departe de prezența lui Dumnezeu, însă Hristos le-a purtat chiar în acea prezență.

G. V. Wigram

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.

Fapte 17.30



Să nu uităm!

Să nu uităm că există un Dumnezeu. El este un Dumnezeu al dragostei, dar și un Judecător drept, în fața Căruia va trebui să dăm în curând socoteală de viața noastră.

Să nu uităm că suntem vinovați în fața Lui. Toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3.22,23).

Să nu uităm că nu putem ocoli moartea. Odată, fiecare va trebui să părăsească pământul. În afara poverii păcatelor noastre, nu putem lua nimic cu noi. După moarte urmează judecata dumnezeiască (Evrei 9.27).

Să nu uităm că Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor să se pocăiască. Acest lucru trebuie să-l facem astăzi. Mâine poate să fie prea târziu.

Dar, mai presus de toate, să nu uităm că Dumnezeu ne iubește și că L-a trimis pe Fiul Său pentru a ispăși păcatele noastre la cruce. El ne iubește așa cum suntem – indiferent de mărimea vinei noastre sau de durata și de îndărătnicia cu care ne împotrivim harului Său.

Deci, să nu uităm să acceptăm mântuirea în Isus Hristos. Două lucruri sunt necesare pentru a fi mântuit și astfel pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu: pe de o parte, recunoașterea vinei, pe de altă parte, credința în Domnul Isus și în lucrarea de mântuire de la cruce.

Să nu uităm, ca răscumpărați, să-I mulțumim lui Dumnezeu, să-L adorăm și să spunem oamenilor din jurul nostru despre Mântuitorul și Domnul nostru.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII HOTĂRÂT! – Fundația SEER

„Este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:8)


Dacă îți este teamă ca nu cumva decizia pe care o iei să fie greșită, citește acest verset: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:5-8).

Președintelui Reagan îi făcea plăcere să povestească cum a învățat el să ia decizii ferme. Când era copil, mătușa lui l-a trimis la un cizmar să-i facă o pereche de pantofi noi. Când acesta l-a întrebat: „Vrei să fie cu vârful drept sau rotund?”, văzând că puștiul șovăie, cizmarul i-a zis: „Întoarce-te când te vei hotărî ce vrei!” Mai târziu, când Reagan s-a întâlnit pe stradă cu cizmarul, acesta l-a întrebat ce a hotărât cu privire la pantofii săi. „Nu m-am decis încă,” a răspuns băiatul. „Foarte bine,” a spus cizmarul, „pantofii tăi vor fi gata mâine.” Când Reagan s-a dus să-și ia în primire încălțările, un pantof avea vârful rotund, iar celălalt drept! În concluzie, Reagan a spus: „Acei pantofi pe care-i vedeam zilnic mi-au dat o lecție: dacă nu iei propriile decizii, altcineva le va lua în locul tău.” Iar scenariul cel mai sumbru poate fi: dacă alegi greșit, vei învăța ce să nu faci data viitoare.

Așadar, ca să reușești în viață trebuie să te rogi pentru înțelepciune, și apoi să iei o decizie!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 28:1-14

Acest capitol corespunde cap. 26 din Levitic. Împreună, ele constituie o dublă şi solemnă mărturie care îl avertizează pe Israel cu privire la consecinţele ascultării sau ale neascultării sale (Iov 33.14). „Dacă vei asculta …” (v. 1, 2, 13). De multe ori în această carte a răsunat chemarea: „Ascultă, Israele!” Să ne punem fiecare numele în locul celui al lui Israel şi să deschidem urechile la poruncile Domnului! „Vorbeşte, pentru că robul Tău ascultă”, va răspunde tânărul Samuel (1 Samuel 3.10). Şi Domnul Hristos va putea spune prin Duhul profeţiei: „Domnul … Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic” (Isaia 50.4).

De acest fapt, al ascultării de Cuvânt, de respectarea lui şi de punerea sa în practică, va fi întotdeauna legată binecuvântarea Domnului (Apocalipsa 1.3). El ne va desfăta şi îmbogăţi pretutindeni şi neîncetat sufletele, „în cetate şi în câmp” (v. 3). Viaţa noastră de familie şi toate lucrurile pe care vom „pune mâna” vor purta această marcă (v. 8). Vom merge din victorie în victorie (v. 7).

În sfârşit, această extraordinară abundenţă a prosperităţii spirituale (v. 11) nu va putea trece neobservată şi originea ei va fi evidentă pentru toţi: ea vine de la Domnul căruia Îi aparţinem şi al Cărui Nume va fi astfel glorificat (v. 10).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: