Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “noiembrie 1, 2019”

1 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Vorbiți întregii adunări a lui Israel, zicând: „În a zecea zi a lunii acesteia să-și ia fiecare un miel, după casa părintească, un miel pentru o casă”.

Exod 12.3



Mielul lui Dumnezeu (1)

Aici avem prezentată răscumpărarea poporului, întemeiată pe sângele mielului, conform planurilor lui Dumnezeu. Ea conferă o stabilitate divină tuturor lucrurilor. Răscumpărarea nu este o măsură provizorie a lui Dumnezeu, luată după intrarea păcatului în lume. Mai înainte de a fi lumea, sau Satan, sau păcatul, mai înainte ca glasul lui Dumnezeu să întrerupă liniștea eternității și să cheme lumile la existență, El Și-a întocmit planurile Sale adânci de dragoste. Aceste planuri însă nu și-ar fi putut niciodată găsi o bază solidă în prima creație. Toate binecuvântările, privilegiile și demnitățile creației au fost întemeiate pe ascultarea creaturii, iar în momentul când aceasta a eșuat, totul a fost pierdut. Încercarea lui Satan însă de a ruina prima creație n-a făcut altceva decât să deschidă calea pentru manifestarea scopurilor mult mai adânci ale lui Dumnezeu, cu privire la răscumpărare.

Acest frumos adevăr ne este prezentat simbolic în faptul că mielul trebuia păstrat din a zecea până în a paisprezecea zi. Că acest miel constituie o imagine a lui Hristos este un fapt indiscutabil. 1 Corinteni 5.7 stabilește clar semnificația mielului de Paști: „Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi”. În prima Epistolă a lui Petru avem o aluzie la această păstrare a mielului timp de patru zile: „Știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată; El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi” (1 Petru 1.18-20).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

În noaptea zilei când Irod urma să-l aducă înainte, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri.

Fapte 12.6



Lanțuri rupte

Ușile erau închise, gărzile își făceau datoria; Petru dormea, iar adunarea se ruga. Dumnezeu era la lucru; l-a trimis pe îngerul Său. Închisoarea era cufundată în întunecimea nopții, dar lumina lui Dumnezeu a strălucit în ea. Petru dormea, dar îngerul l-a deșteptat. Petru era legat, dar lanțurile i-au căzut de pe mâini. Dar ostașii? Dumnezeu i-a ținut adormiți. Dar gărzile? Dumnezeu le-a lovit cu orbire. Dar porțile? Porțile de fier s-au deschis singure în fața puterii dumnezeiești. Cine putea să se împotrivească?

Îngerul l-a condus pe Petru până la capătul unei străzi și apoi a plecat. Își îndeplinise slujba față de unul dintre cei ce moștenesc mântuirea. Este interesant să privim grija cu care acest puternic sol ceresc s-a achitat de misiunea sa. Pentru el nu existau nici obstacole, nici ziduri, nici paznici, nici porți. Ființă spirituală, nesupusă materiei, îngerul s-a aflat în temniță cum se găsea în locurile cerești. În temniță, el a adus o lumină strălucitoare, nu pentru sine, ci pentru Petru. Îngerul l-a găsit pe Petru adormit, deloc agitat de planurile lui Irod, încrezător în Dumnezeu, singurul în care nădăjduia. Petru ilustra ceva din pacea care umplea inima Învățătorului său, când dormea pe barcă în furtună (Marcu 4.35-41). David, într-una din împrejurările cele mai îngrijorătoare, a zis: „Mă culc, adorm și mă deștept, căci Domnul este sprijinul meu. Nu mă tem de zecile de mii ale poporului care mă împresoară din toate părțile” (Psalmul 3.5,6). Plini de încredere în Dumnezeu, fără voință proprie, și noi putem să avem această odihnă în greutăți.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU NU TE VA LĂSA SĂ SCAPI – Fundația SEER

„Credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți…” (1 Tesaloniceni 1:8-9)


Jack Eckerd, fondatorul lanțului de farmacii Eckerd (la un moment dat, cel de-al doilea mare lanț de farmacii din SUA), s-a împrietenit cu Chuck Colson, fondatorul misiunii Prison Fellowship. Eckerd l-a prezentat pe Colson mai multor grupuri influente din Florida, în încercarea de-a aduce o schimbare în sistemul penitenciar al statului. În timpul călătoriilor lor împreună, Chuck a avut posibilitatea de a împărtăși cu Jack credința lui în Isus Hristos. I-a dat câteva cărți creștine, inclusiv cea scrisă de el, și în cele din urmă s-a rugat pentru ca el să devină creștin.

La scurt timp după aceea, Jack se plimba pe culoarul unuia dintre magazinele sale când a observat două reviste pornografice pe raft. Prezența unor astfel de reviste nu-l deranjase până atunci, dar în acel moment l-a tulburat foarte tare! Jack l-a sunat pe președintele companiei sale și i-a zis: „Ia toate aceste reviste din magazinele mele.” Președintele a ripostat: „Dar facem un profit de trei milioane de dolari pe an cu aceste reviste.” Jack a insistat: „Scoate-le afară!” Și așa s-a întâmplat. Acele reviste au fost scoase din toate cele o mie șapte sute de magazine pe care le avea, într-o singură zi. Când Chuck Colson i-a pus întrebări lui Jack despre decizia lui, el i-a răspuns: „Ce alt motiv aș fi avut să renunț la trei milioane de dolari? Domnul nu m-ar fi lăsat să scap.”

Când ești hotărât să-L urmezi pe Hristos, și să trăiești după principiile Sfintei Scripturi, nici pe tine nu te va lăsa Dumnezeu să te fofilezi. Așadar, fă să se spună despre tine ceea ce a spus apostolul Pavel despre credincioșii din Tesalonic: „vestea despre credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului viu și adevărat…”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 21:1-9

Iată-i din nou pe judecători în faţa unui caz stânjenitor! Să ni-l imaginăm pe Israel intrat în ţara sa, locuind în cetăţi. Într-o zi, este găsit pe câmp un cadavru. Cine este vinovat de această crimă? Nimeni nu ştie. Nu se pune problema răzbunării sângelui, nici de cetatea de scăpare! Cu toate acestea, este nevoie de un responsabil, pentru că orice sânge vărsat trebuie să fie răzbunat (Geneza 9.6). Atunci bătrânii şi judecătorii, prin măsurători, determină care este cetatea cea mai apropiată. Asupra ei va fi pusă din nou vina. Va trebui cetatea să fie distrusă? Nu! Harul lui Dumnezeu prevedea o jertfă în virtutea căreia El poate ierta respectând dreptatea.

Avem în aceasta o imagine a lui Hristos, a jertfei Sale, a morţii Sale. Ierusalimul este oraşul vinovat, cetatea „care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la ea” (Matei 23.37). Crima ei cea mai mare a fost răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Ce minune a harului! Tocmai acea moarte a devenit calea dreaptă prin care Dumnezeu să poată ierta! În adevăr, şi prin jertfa viţelei, Domnul Isus este aşezat înaintea noastră. Cel care niciodată n-a cunoscut jugul păcatului (v. 3) a coborât în valea morţii, făcând ca, de atunci, să curgă pentru noi râul de nesecat: harul etern al Dumnezeului salvator (v. 4).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: