Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “noiembrie 11, 2019”

11 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus.

Filipeni 4.6,7



Rugăciunea este expresia binecuvântată a dependenței de Dumnezeul cel viu și singura resursă pentru a fi păziți de tot ceea ce ne distrage. Dacă vrem să nu ne îngrijorăm de nimic, trebuie ca, „în orice”, să ne rugăm. Nici măcar cel mai neînsemnat detaliu care privește inima celui credincios nu este lipsit de importanță pentru Dumnezeul și Tatăl nostru. Orice lucru trebuie adus înaintea Lui, unde va primi rezolvarea potrivită. În cuvântul „cereri” vedem sârguința care pledează înaintea lui Dumnezeu. Nu este vorba de a-L forța pe Dumnezeu, ci despre expresia unei dorințe sincere ca voia Lui să se facă. Acest lucru este în mod minunat exemplificat de Domnul nostru în Ghetsimani, în Luca 22.44: „Și, fiind în luptă grea, Se ruga și mai fierbinte”.

Împreună cu îndemnul cu privire la rugăciune este menționat și cel cu privire la „mulțumiri”. Mulțumirea este o atitudine care susține și încurajează rugăciunea. Un duh de recunoștință ne va păzi de îndoieli și de raționamente care ne năpădesc atunci când cerem ceva de la Dumnezeu. Nu a împlinit El nevoile noastre reale în trecut? Nu-I suntem noi recunoscători pentru aceasta? Astfel, încrederea plină de pace cu privire la viitor este produsă în suflet, iar „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus”. Acesta este rezultatul binecuvântat al adevăratei comuniuni cu Dumnezeu, iar pacea despre care se vorbește aici este foarte reală și practică. Pe baza jertfei lui Hristos, toți credincioșii au pace cu Dumnezeu. Însă pacea lui Dumnezeu aduce liniște în sufletul care acceptă voia lui Dumnezeu și se sprijină pe ea. Iată o adevărată pază pentru inimile și pentru gândurile noastre!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este plin de milă și de îndurare.

Iacov 5.11



Neînțeles?

Să citim în continuare discuția dintre un băiețel și bunicul său.

Băiatul spune: „Uneori dau drumul lingurii să cadă”.— „Și eu fac la fel”, spune bătrânul. „Trebuie să plâng deseori”, continuă micuțul. Bătrânul încuviințează: „Și eu!”. — „Dar ce este mai rău e că adulții nu mă bagă în seamă!” Băiatul simte mâna bunicului pe umărul său: „Știu la ce te referi”.

Ne simțim – indiferent că suntem tineri sau vârstnici – adesea tot așa de neînțeleși?

Ca și copii, vrem să-i dăm un sfat tatălui nostru pentru lucrul său. Dar el nici măcar nu ne ascultă. Nu suntem atunci dezamăgiți?

În activitatea profesională vedem cum un coleg mai tânăr preia conducerea, cu toate că lucrează în firmă doar de câțiva ani și nu are atâta experiență câtă au cei mai în vârstă ca el. Nu suntem frustrați?

Ca oameni vârstnici îi auzim pe cei tineri cum vorbesc despre pensia noastră. Ei spun că este mult prea mare și se plâng că din această cauză trebuie să muncească așa de greu. Nu ne lovesc adânc aceste observații?

Există Cineva care ne înțelege și simte cu noi în greutățile noastre: Domnul Isus. Și, mai mult, El este îndurător și nu ne disprețuiește când ne lovim de un insucces.

De aceea, să încercăm să-i înțelegem pe cei din jurul nostru și să luăm parte la problemele lor!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HARUL PRODUCE SFINȚIRE – Fundația SEER

„Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?” (Romani 6:1)


Cum ar trebui să le răspundem acelora care afirmă că dacă vorbești prea mult despre harul lui Dumnezeu, lumea ar putea crede că ai dreptul să păcătuiești? Trebuie să le răspundem prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” (Romani 6:1-2). Să reținem cuvintele „am murit față de păcat.” Când hrănești omul cel nou și înfometezi omul cel vechi, acesta din urmă se stinge. Devii mai puțin interesat de propriile tale plăceri și te preocupă tot mai mult voia lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel a zis: „dragostea lui Hristos ne constrânge” (2 Corinteni 5:14). Pavel nu a fost constrâns de teama de a-și pierde mântuirea, ci de nevoia de a răspunde la harul pe care i l-a arătat Dumnezeu. El a spus: „lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6:14). Cuvântul grecesc pentru lume este „kosmos” sau „ordine.” Descoperirea harului lui Dumnezeu l-a făcut pe Pavel să nu mai simtă nicio atracție față de ordinea lumii.

Când este înțeles corect, harul lui Dumnezeu nu împiedică evlavia, ci o produce din plin. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14).

Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 28:15-32

Începând de aici şi până la sfârşitul acestui lung capitol, Domnul enumeră toate blestemele care-l pândesc pe Israel dacă nu ascultă. Vai! Scriptura, ca şi istoria acestui popor, confirmă că, în adevăr, au auzul greoi, sunt „tari de urechi” (Isaia 6.10) şi că, drept urmare, s-au abătut asupra lor toate aceste încercări. Cât despre noi, care suntem sub har, responsabilitatea noastră este şi mai mare, de aceea ni se spune: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care vorbeşte!” (Evrei 12.25). Noi nu respingem numai cuvintele, ci şi Persoana care le-a rostit.

Astfel, dacă rămânem surzi la glasul bunului Său Cuvânt, El Se vede nevoit să folosească un limbaj cu mult mai dureros şi mai sever: cel al necazurilor. Cât timp persistăm pe calea voinţei noastre proprii, vom întâmpina în mod inevitabil voia Domnului împotriva noastră. Să învăţăm să o discernem dincolo de instrumentele disciplinării Sale. Şi să ne ajute Domnul să nu trebuiască să trecem prin experienţe grele înainte de a înţelege că nu putem fi fericiţi departe de El! Fiul din parabolă ne învaţă această lecţie fără ca noi să mai fim nevoiţi, pentru a o înţelege, să-l urmăm într-o „ţară îndepărtată” (Luca 15).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: