Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “noiembrie 17, 2019”

17 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar trecătorii Îl huleau, dând din cap și spunând: „Tu, Cel care dărâmi templul și îl zidești în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”. Și la fel și preoții de seamă, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, spuneau: „Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui! Este Împăratul lui Israel: să coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea! Pentru că a spus: «Sunt Fiu al lui Dumnezeu»”.

Matei 27.39-43



Una dintre cele mai mărețe demonstrații ale puterii lui Dumnezeu a putut fi văzută la cruce. Dumnezeu, care este un foc mistuitor și care este descris în Naum 1.2 ca „un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul este răzbunător și plin de furie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Săi și păstrează mânie pentru vrăjmașii Săi”, a rămas tăcut la cruce și nu i-a pedepsit imediat pe cei care L-au batjocorit pe Fiul Său. Ei au îndrăznit să-L ispitească pe Dumnezeu spunând că, dacă nu-L elibera pe Domnul Isus, care atârna pe cruce, însemna că Acesta era respins de El. Nu numai că L-au ispitit pe Dumnezeu, ci au rostit blasfemii și batjocuri la adresa Domnului Isus, despre care Dumnezeu Tatăl spusese: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea” (Matei 3.17).

Nu este deci surprinzător că Dumnezeu, care este un Dumnezeu gelos și un foc mistuitor, nu i-a distrus de îndată pe acești oameni nelegiuiți?

Vedem aici puterea lui Dumnezeu și dragostea Lui față de vrăjmașii Săi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”; El nu-Și găsește plăcerea în moartea păcătosului și dorește ca toți oamenii să fie mântuiți. El L-a dat pe Fiul Său pentru a-l ierta pe om și pentru a-l împăca astfel cu Sine. Dacă ar fi dat frâu liber răzbunării, dacă L-ar fi salvat pe Domnul Isus de pe cruce și dacă Domnul Însuși S-ar fi coborât de pe ea, noi am fi fost condamnați. Cu adevărat, suntem mântuiți prin puterea măreață a lui Dumnezeu!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi-născut peste toată creația; pentru că prin El au fost create toate lucrurile.

Coloseni 1.15,16



Chipul lui Dumnezeu

Domnul Isus Hristos este Dumnezeu adevărat, fiind totodată și reprezentarea exactă a lui Dumnezeu în univers. Isus Hristos este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, „care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea” (1 Timotei 6.16). Ca și imagine, Hristos Îl reflectă pe Dumnezeu, pentru că El este Dumnezeu. Cu toate acestea, El a devenit Om, iar acum, ca Om, El Îl descoperă pe Dumnezeu omului, deși El este și rămâne Dumnezeu. Niciodată El nu a renunțat la ceea ce era, pentru a deveni ceea ce nu fusese niciodată până atunci.

Această taină de nepătruns – faptul că Isus Hristos este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană, Cuvântul devenit trup – este primită de credință, nu de rațiunea omului. Deși nu vom înțelege niciodată pe deplin această taină, ea rămâne un adevăr minunat, care ne face să-L adorăm pe Mântuitorul în slava și în smerirea Sa, acum și pentru veșnicie. Ce minunat este gândul gloriei divine a Domnului Isus Hristos! Cine ar putea să-l descrie la adevărata sa înălțime și adâncime? Omul înaintea Căruia se va pleca orice genunchi, Omul înaintea Căruia vor sta toți în ziua judecății, Acel Om, în smerirea Sa, a luat locul meu pe cruce! Poți spune și tu, cititorule, că acest Om este Locțiitorul tău? Dacă poți spune un sincer da, ești un om fericit, un om care ai găsit totul deplin în Mântuitorul Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN PURTĂTOR DE POVERI! – Fundația SEER

„Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos” (Galateni 6:2)


Toți cei cu care te întâlnești ascund câte ceva, și asta nu pentru că sunt decepționați, ci pentru că unele răni sunt prea personale pentru a putea discuta despre ele. Când primești o replică dură din partea soțului, durerea poate fi prea profundă pentru a discuta despre ea. Sau când soțul aude din partea ta vorbe acide, este zdrobit în lăuntrul său, chiar dacă poate nu o arată.

Te afli și tu în situația în care te lupți cu ceva despre care este prea greu să vorbești? Dacă da, nu uita că și ceilalți sunt la fel! Deseori mânia lor este un simptom al suferinței, iar răceala lor nu face decât să ascundă teama de-a se afla anumite lucruri despre ei și să fie respinși.

Domnul Isus a văzut latura bună din oameni și S-a abătut din drumul Său pentru a le arăta bunătatea Sa și pentru a le ridica poverile. Îți aduci aminte cum S-a purtat cu femeia prinsă în adulter? (vezi Ioan 8:1-11). A ridicat-o, pentru că la El orice buruiană este un potențial trandafir! Gândește-te că și ceilalți trec prin situații pe care nu le discută cu tine. Pe obrajii lor curg lacrimi pe care tu nu le vezi, și poate că se simt vinovați în feluri pe care nu ți le poți imagina. Așa că, în loc să le îngreunezi povara, mai bine fă tot posibilul să le-o ușurezi. Poate vei fi singura persoană care le iese în cale astăzi și care îi poate alina… Și când ajuți la ridicarea poverii altora, Dumnezeu le va ridica pe ale tale!

Biblia spune: „fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8).

Astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să te facă un purtător de poveri!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 35:15-20

După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.

Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită! În plus, este dată o ultimă poruncă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia” (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)” (Evrei 10.25)!

Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei” (v. 17)? Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul (v. 16 sf.). Însă prin gura profetului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit” (Osea 14.4).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: