Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “decembrie, 2019”

7 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ținând adevărul în dragoste.

Efeseni 4.15



Sunt două lucruri în acest îndemn: ceea ce trebuie să facem și modul în care trebuie să facem. Ceea ce trebuie să facem este să ținem adevărul pe care îl avem. „Cumpără adevărul și nu-l vinde” (Proverbe 23.23). Mântuirea este gratis; este un dar. Adevărul lui Dumnezeu poate costa foarte mult, fiindcă dacă este să-l ținem și să umblăm în el, va trebui să renunțăm la multe lucruri. Suntem îndemnați să ținem adevărul, însă un lucru și mai bun decât acesta este ca adevărul să ne țină pe noi. Putem ține adevărul și apoi să-i dăm drumul; dar dacă adevărul ne ține pe noi, el nu ne va da niciodată drumul.

Apoi este vorba de cum trebuie să ținem adevărul – „în dragoste”. A folosi adevărul ca pe o bâtă cu care să ne doborâm oponenții nu este ceea ce vrea Dumnezeu. Adevărul absolut exact, însă rece ca gheața, nu va atrage pe nimeni. Dificultatea aici este să menținem echilibrul dintre credincioșie și dragoste. Domnul ne-a încredințat adevărul și dorește să-l ținem, însă dorește de asemenea ca dragostea Lui să strălucească în aceasta.

Adesea auzim că trebuie să fim ascultători de Domnul. Iată o ocazie în care putem manifesta această ascultare: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu” (Ioan 15.12). Trebuie să fim ca soarele, nu ca luna. Soarele dă atât lumină, cât și căldură; lumina este adevărul și căldura este dragostea și de ambele avem nevoie. Iată ce înseamnă să ținem „adevărul în dragoste” și avem un exemplu perfect în această privință în Domnul Isus Însuși. Nimeni n-a ținut adevărul atât de perfect cum l-a ținut El și nimeni nu a arătat o dragoste desăvârșită așa cum a arătat El.

S. Labelle

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Tu ești nădejdea mea, Stăpâne, Doamne; În Tine mă încred din tinerețea mea; pe Tine mă sprijin.

Psalmul 71.5,6



Nu-ți pierde nădejdea!

Pe lângă dragoste și credință, nădejdea este una dintre principalele caracteristici ale creștinismului. Nădejdea este definită ca fiind încrederea în sprijinul sau în ajutorul altuia, certitudinea că ceva va fi favorabil. Nădejdea este o forță care îți pune mintea să exploreze fiecare posibilitate și să depășească orice obstacol.

La bătrânețe, pictorul francez Henri Matisse a fost anchilozat de o artrită gravă. Când a fost întrebat de ce mai ia penelul între degetele-i umflate, a răspuns: „Durerea trece, frumusețea rămâne”.

Pe când lucra la pictarea Capelei Sixtine, Michelangelo a devenit așa de descurajat, încât a dorit să renunțe. Însă, în fiecare dimineață, nădejdea îl îndemna să urce din nou pe schelă, pentru a-și duce la capăt frumoasa lucrare.

Întreținerea nădejdii este unul dintre mijloacele cele mai bune împotriva otrăvii nemulțumirilor. Nădejdea, asemenea luminii, oricât de mică ar fi, înfrumusețează și înveselește drumul vieții; și cu cât noaptea devine mai întunecoasă, cu atât raza de lumină devine mai luminoasă. De aceea, cititorule, nu-ți pierde nădejdea! Poți supraviețui multor pierderi, însă moartea nădejdii îți paralizează sufletul. Nădejdea este o siguranță, o încredere deplină. Ultimul cuvânt al lui Dumnezeu pentru tine nu este niciodată suferință sau necaz, ci ajutor, mângâiere, bucurie. Prezența Domnului în descurajarea noastră rezolvă toate problemele și frământările noastre, mici sau mari.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIGURANȚA DE A FI ÎN HRISTOS – Fundația SEER

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)


 

 Oamenii nesiguri spun adesea „da,” când în realitate ar vrea să spună „nu”!

Dar cei care reușesc să fie ei înșiși, nu-i lasă pe alții să-i controleze. Ei se percep așa cum îi vede Dumnezeu; de aceea ei sunt conduși de Cuvântul lui Dumnezeu, și nu de teama de respingere.

În încercarea de a-i mulțumi pe toți, investești atât de mult efort, încât ajungi să te epuizezi. Ai sentimentul că nu poți fi tot ceea ce doresc ceilalți să fii? Vrei să spui „nu”, dar teama de a nu fi pe placul celorlalți te face să te supui? Și între timp, presiunea din lăuntrul tău devine tot mai mare și te gândești: „Nu mai pot continua așa!”?!

Nu te mânia pe cei care au tot mai multe pretenții de la tine. Tu ești responsabil pentru prioritățile din propria ta viață. Răspunderea se oprește la tine! Aceasta impune o cunoaștere clară a propriei valori, a propriei chemări, a propriei direcții, a propriilor scopuri și priorități.

Un autor creștin scria: „Ani de zile am trăit sub presiunea de a împlini așteptările tuturor. Mă gândeam: „Dacă îi dezamăgesc?” Credeam că ei sunt cei care mă presează, când de fapt fricile și nesiguranțele mele puneau o povară asupra mea. „Dar, spui tu, nu-ți pasă ce spun ceilalți?” Nu e problema mea ce cred ceilalți, decât dacă decid eu să fie problema mea!

Principala mea preocupare este să fiu pe placul lui Dumnezeu și să fiu ceea ce dorește El!” Tu trebuie să fii sigur de ceea ce ești în Hristos, și toate celelalte lucruri se vor subordona acestei siguranțe!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 8:14-23


„Ce vei face cu Numele Tău mare?”, întrebase Israel (cap. 7.9). De vreme ce păcatul este înlăturat, iar Israel se încrede în El, Dumnezeu le răspunde dându-le biruinţa. Şi artizanul acestei victorii, cel al cărui nume se repetă de multe ori în această relatare, este Iosua, aici din nou o imagine a Domnului Hristos, conducându-i pe ai Săi în luptele lor. Cu ajutorul suliţei sale întinse spre cetate, la porunca Domnului, Iosua arată cine dirijează operaţiunea şi aminteşte că există un plan de ansamblu, o strategie, cunoscută numai de El.

Ei bine, iată ce este Isus pentru noi! Este Cel care cunoaşte rolul fiecărui ostaş, Cel care-l pune pe fiecare la postul lui, în sfârşit, Cel care dă semnalul pentru fiecare mişcare. Privind spre Hristos, precum ostaşul spre steagul comandantului său, vom şti ce avem de făcut, vom căpăta curaj. Şi apoi, să nu uităm, noi nu luptăm singuri; avem fraţi şi surori care iau parte la aceleaşi bătălii. Totuşi acestea nu sunt ca în timpul lui Iosua, conflicte publice, glorioase şi spectaculoase. Victoriile noastre, în general, sunt purtate pe genunchi în camera noastră; singur Domnul va fi martor la aceasta.

4 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu-l cunoscuse pe Iosif.
Și norul a acoperit cortul întâlnirii și gloria Domnului a umplut cortul.

Exod 1.8; 40.34



Cartea Exod descrie robia și suferințele îndurate de israeliți în Egipt. Noul împărat al Egiptului nu-l cunoștea pe Iosif. Nu-L cunoștea nici pe Domnul și nu avea nicio intenție să asculte de glasul Lui. „Și egiptenii i-au înrobit pe fiii lui Israel cu asprime. Și le-au amărât viața prin muncă grea la lut și la cărămizi și prin tot felul de munci pe câmp; toată munca lor cu care îi înrobeau era aspră” (Exod 1.13,14). Satan este un stăpân aspru.

Însă strigătul poporului s-a suit la Dumnezeu, iar El a auzit geamătul lor. Citim că Dumnezeu a auzit, că Dumnezeu Și-a adus aminte, că Dumnezeu a privit și că Dumnezeu a luat la cunoștință despre starea lor. Apoi El a acționat în har suveran pentru a-i elibera, S-a descoperit ca fiind marele Eu sunt și a declarat: „Am coborât ca să-i eliberez” (Exod 3.8). În persoana lui Moise, Dumnezeu a ridicat un eliberator prin care avea să-i scoată din Egipt și să-i aducă la Sine.

Răscumpărarea prin sânge și eliberarea prin putere formează baza pe care Dumnezeu poate locui în mijlocul poporului Său. Cortul întâlnirii a fost construit conform modelului văzut pe Muntele Sinai. Când Moise a încheiat lucrarea de construire a cortului, gloria Domnului a venit și a umplut cortul. Domnul locuia acum în mijlocul poporului Său răscumpărat.

În Geneza vedem drumul descendent al omului, din cauza neascultării, care a început cu grădina din Eden și s-a încheiat cu un sicriu în Egipt. În Exod vedem eliberarea din Egipt, împăcarea cu Dumnezeu și plăcerea Lui de a locui în mijlocul poporului Său. „Norul Domnului era deasupra cortului ziua și era un foc în el noaptea, înaintea ochilor întregii case a lui Israel, în toate călătoriile lor” (Exod 40.38).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bunătatea mea nu ajunge până la Tine! Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse, și desfătări veșnice la dreapta Ta.

Psalmul 16.2,11



Bucurie – sau tristețe?

Cu ocazia vizitei sale în Statele Unite ale Americii, scriitorul rus Maxim Gorki a fost condus pe insula Coney. Gazdele l-au purtat prin tot felul de locuri interesante. Trecând prin mulțimea zgomotoasă, ei l-au plimbat pe la muzee, palate și spectacole de cabaret, crezând că distinsul scriitor se va distra de minune. La sfârșitul unei astfel de zile, aparent perfecte în ochii multora, gazdele l-au întrebat dacă i-a plăcut. Scriitorul a rămas o vreme pe gânduri și apoi a zis:

— Voi trebuie să fiți un popor foarte trist!

Deși gazdele au rămas uimite de cele auzite, Gorki avea totuși dreptate. Orice societate a cărei existență se bazează pe bucuriile ieftine, de o clipă, trebuie să fie, într-adevăr, o societate foarte tristă. Domnul Isus ne oferă ceva cu mult mai bun. El a declarat: „Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10.10). Cuvântul folosit în textul original pentru „belșug” este „supraabundență”. Mântuitorul ne oferă o viață de supraabundență. Nu există bucurie mai mare ca aceea de a ști că Dumnezeu ne iubește așa de mult, încât L-a dat pe Fiul Său la cruce pentru salvarea noastră. Aceasta este sursa bucuriei veșnice. Fiecare este pus în fața alegerii. Ce vom alege: bucuria – sau tristețea? Numai înaintea Feței Domnului și Mântuitorului nostru sunt bucurii de nedescris.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROCESULVINDECĂRII – Fundația SEER

„Isus a luat cuvântul și a zis: „Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă unde sunt?” (Luca 17:17)


 

 Vă invit să fim atenți la modul în care Domnul Isus i-a vindecat pe acei zece leproși, ca să vedem ce învățături putem primi:

1) Ei nu au ratat momentul. „Și-au ridicat glasul și au zis: „Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!” (v. 3). Oamenii disperați rostesc rugăciuni pline de disperare. Cui îi pasă de avuții și de înfățișare, când se află pe moarte? Acești oameni și-au dat seama că Domnul Isus „trecea” pe acolo (vezi v. 11) și cel mai rău lucru care li se putea întâmpla era ca El să treacă pe lângă ei fără să-i observe! Așa că nu au ratat momentul și au strigat către El. Și tu poți face acest lucru, pentru că nimeni nu te poate auzi la fel ca Dumnezeu (vezi Psalmul 118:5).

2) Ei au fost nevoiți să aștepte. Vindecarea lor nu s-a produs pe loc; a fost un proces în etape. „Pe când se duceau, au fost curățiți” (Luca 17:14). De multe ori funcționează așa. Nu e vorba de un singur pas, ci de un angajament de a-ți croi drum printre obstacole și temeri până ajungi la minune. Dar merită efortul și apreciezi mai mult eliberarea atunci când o iei de la capăt zi de zi în totală dependență de Dumnezeu!

3) Numai unul din cei zece s-a întors pentru a mulțumi. De aceea Domnul Isus a întrebat: „Dar ceilalți nouă unde sunt?” Au fost prea ocupați? Au fost prea absorbiți de propria lor persoană? Sau prea bucuroși? Ori uitaseră? Să remarcăm ce i-a spus Domnul Isus celui care s-a întors: „Credința ta te-a mântuit.” (v. 19) Vindecarea trupului este adesea realizată prin intermediul medicinei, dar devii mântuit (în ceea ce privește trupul, mintea și sufletul) doar atunci când petreci timp în închinare autentică înaintea singurului Dumnezeu adevărat, și când ajungi să-L cunoști!

<i

 

 

 

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 7:1-15


După Ierihon, iat-o pe Ai, o cetate aparent mică. În adevăr, pare uşor a-i veni de hac, fără a-i mai deranja pe toţi oamenii de război; trei mii vor fi suficienţi. Contrar tuturor aşteptărilor, Israel este înfrânt. Este rândul inimii poporului să se topească, cum se topise, puţin înainte, inima duşmanilor săi (5.1). Iosua, descurajat, cade cu faţa la pământ şi se lamentează.

Dar DOMNUL îl invită să se ridice şi să înţeleagă motivul înfrângerii.

Lucrul blestemat, cu alte cuvinte păcatul, Îl împiedică pe Dumnezeu să apere cauza poporului Său.

Ce lecţie importantă pentru fiecare dintre noi! Conştiinţa noastră este ca şi tabăra lui Israel. Un păcat pe care îl ascundem, pe care refuzăm să-l mărturisim oamenilor şi lui Dumnezeu, ne lipseşte de comuniunea cu El, fără de care un credincios este înfrânt înainte de bătălie. Lucru încă mai grav: este vorba de marele
Nume pe care îl purtăm (v. 9), cel al Domnului Hristos, care va fi dezonorat prin slăbiciunea noastră. „Ce vei face cu Numele Tău
mare?” este o rugăciune înţeleaptă. Cel care vorbeşte astfel ştie să pună gloria lui Dumnezeu înaintea propriilor interese.

„Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău! Şi scapă-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău” va cere Asaf în Psalmul 79.9.

3 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt, nu vă temeți!

Ioan 6.20



Citim în Evanghelia după Matei că Domnul i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe partea cealaltă a lacului (Matei 14.22). Când furtuna s-a stârnit, făcând ca valurile să lovească în corabie, Domnul a apărut mergând pe ape. În timp ce ei se trudeau să vâslească împotriva vântului, Domnul Isus fusese pe munte, rugându-Se. Aceasta este o imagine a Lui ca Mare Preot al nostru, care trăiește pururi pentru a mijloci pentru noi. Apoi însă, în mijlocul furtunii, Domnul Însuși a venit la ei, în ceasul cel mai întunecat al nopții, spunând: „Eu sunt, nu vă temeți!”.

Aceasta este o afirmație plină de putere. Marele Eu sunt a apărut în mijlocul furtunii, iar când ei L-au luat în corabie, furtuna a încetat. Domnul nu dorea ca ei să nu știe cine este El și nu dorea ca ei să rămână într-o stare de spaimă.

În Ioan 18.7, când soldații au venit să-L aresteze pe Domnul Isus și I-au spus că-L caută pe Isus din Nazaret, Domnul le-a răspuns: „Eu sunt”. Aceste cuvinte i-au umplut de spaimă și i-au făcut să cadă la pământ. Aceleași cuvinte însă, în Luca 24.39, au risipit teama din inimile celor care credeau în El.

Când trecem prin furtunile acestei lumi și teama începe să ne cuprindă, să ne aducem aminte că Domnul Isus, marele Eu sunt, ni Se va descoperi cu siguranță și ne va spune: „Eu sunt, nu vă temeți!”.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să fiu găsit în El, nu având ca dreptate a mea pe aceea a legii, ci pe aceea care este prin credința în Hristos.

Filipeni 3.9



Problemele unei familii (2)

Ieri am vorbit despre un adevăr practic, absolut necesar, atât în viața de familie, cât și în viața oricărui creștin. Dumnezeu nu ne va da smerenie, răbdare, sfințenie sau dragoste ca daruri separate ale harului Său. Dumnezeu nu este un distribuitor cu amănuntul, împărțindu-ne harul Său în pachețele, măsurându-ne o cantitate de răbdare celor nerăbdători, puțină dragoste celui care nu poate iubi, o măsură de smerenie unui om mândru, în cantități pe care să le luăm și să le folosim apoi ca pe un fel de capital. Dumnezeu ne-a dat un singur Dar, menit să ne satisfacă toate nevoile: pe Fiul Său Isus Hristos, în care avem totul pe deplin. Și, pe măsură ce privesc la Domnul și Mântuitorul și Îl las să-Și trăiască viața Lui în mine, El va arăta smerenia, răbdarea, iubirea, toate acestea în locul meu.

Viața nouă nu ne este dată ca un element separat, ci ne este oferită în Domnul și Mântuitorul nostru. Relația noastră cu Fiul lui Dumnezeu este relația noastră cu viața adevărată. Nu contează care este lipsa ta personală sau dacă ai o mie și una de probleme diferite. Dumnezeu are întotdeauna un singur răspuns, și acela este mai mult decât suficient: pe Fiul Său Isus Hristos. El este răspunsul la fiecare nevoie omenească. Să apelăm la Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos pentru toate problemele noastre prezente și viitoare! Cine apelează la Domnul va primi ajutor în toate problemele și întrebările sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VIZITAT DE UN ÎNGER – Fundația SEER

„Unii… au găzduit, fără să știe, pe îngeri” (Evrei 13:2)


 

 Într-o zi, Debby Gass conducea prin Nevada, când mașina sa sport a rămas fără combustibil. O tânără, aflată într-o mașină mică blocată pe o autostradă pustie, necirculată – iată o situație care n-are cum să nu provoace temeri! Nu după multă vreme, a tras pe dreapta un tractor cu remorcă și din el a coborât un tip de vreo doi metri, care a întrebat: „Aveți nevoie de ajutor, doamnă?” Când i-a explicat necazul, bărbatul i-a spus să încuie mașina și să meargă cu el până la un service auto aflat la câțiva kilometri depărtare de granița dintre state. Ce era de făcut? Glasul lui Dumnezeu pe care îl auzea Debby, o voce în care învățase să aibă încredere, i-a șoptit: „Stai liniștită. Du-te cu el!” În timp ce mergeau cu tractorul, bărbatul i-a povestit că a fost în închisoare, că L-a întâlnit pe Hristos și că viața lui a fost schimbată radical. I-a arătat poze cu soția și familia. Când s-au întors la mașina ei, i-a turnat o canistră de combustibil în rezervor, și-a luat la revedere și a plecat. Apoi… incredibilul s-a produs! Când Debby și-a pornit mașina ca să plece – pe o șosea pe care aveai vizibilitate kilometri întregi în ambele direcții – tractorul nu se mai vedea nicăieri. Un ditamai tractor cu remorcă, de patruzeci de tone, cu tot cu șofer… dispăruse! Biblia spune: „Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să știe, pe îngeri.” Debby este convinsă că Dumnezeu a trimis un înger ca s-o ajute în acea zi. Care este părerea ta?

Mulți dintre noi avem experiențe similare, dar cu toate acestea nu le spunem altora. Poate din teama de a nu fi judecați, sau poate pentru că abia peste o vreme ne dăm seama că, de fapt, am fost vizitați de un înger!

Dar Biblia spune că: „Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie.” (Ps.34: 7)

<i

 

 

 

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 6:15-27


Cât de ridicol şi de ineficace trebuie să le fi părut locuitorilor Ierihonului marşul acestor trompetişti în jurul zidurilor lor! S-a mai văzut vreodată un asediu întreprins în felul acesta? Batjocoritorii nu trebuie să fi lipsit! „Dar Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari” (1 Corinteni 1.27). Dincolo de armele văzute ale omului, care impresionează, credinţa lucrează în chip nevăzut. Potrivit promisiunii Domnului, dacă am avea credinţă cât un grăunte de muştar, Dumnezeu va înlătura din calea noastră obstacolele atât de înspăimântătoare (Matei 17.20).

„Armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor” (2 Corinteni 10.4). Să folosim această armă imbatabilă: rugăciunea. Dacă în calea noastră se înalţă obstacole precum «Ierihonul», să învăţăm, ca şi Israel, să le înconjurăm împreună cu Domnul (chivotul), ridicându-ne vocile către Dumnezeu. Apoi, la vremea hotărâtă de El, vom vedea zidurile căzând, aşa cum au căzut acestea în ziua a şaptea.

Israel a primit un avertisment uşor de înţeles de oricine: cetatea va fi anatema, blestemată (dată nimicirii sau închinată nimicirii prin blestem). Numai Rahav avea să fie cruţată, împreună cu ai ei, ca urmare a credinţei sale. Funia stacojie, uşor de reperat în timpul celor 13 înconjurări ale cetăţii, era la locul ei.

2 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi.

Exod 12.13


Există mulți credincioși care nu îndrăznesc să contrazică eficacitatea sângelui lui Hristos și care totuși nu se bucură de o pace temeinică. Astfel de credincioși mărturisesc că sunt siguri de faptul că sângele este suficient, însă că nu sunt siguri că această suficiență este valabilă și pentru ei, fiindcă – cred ei – nu au suficientă credință. Mulți creștini se află într-o astfel de stare nefericită. Ei se preocupă cu credința lor, în loc să se preocupe cu sângele lui Hristos și cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei privesc la ei înșiși, în loc să privească la Hristos. Aceasta nu este credință și, în consecință, nu au pace. Israelitul aflat la adăpostul sângelui mielului poate fi o lecție instructivă pentru astfel de credincioși. El nu era scăpat de urgie datorită gândurilor sale despre sânge, ci, în mod simplu, datorită sângelui însuși. Fără îndoială că el credea în puterea acelui sânge și avea anumite gânduri despre el, însă Dumnezeu nu spusese: «Când voi vedea credința voastră în sânge, voi trece pe lângă voi». Nu, ci sângele, în demnitatea lui exclusivă și în eficacitatea lui divină, era așezat înaintea lui Israel. Iar dacă vreun israelit ar fi așezat chiar și o singură bucățică de azimă lângă sânge, ca temei pentru o siguranță sporită, atunci L-ar fi făcut mincinos pe Iahve și ar fi tăgăduit suficiența remediului Său.

Întotdeauna suntem înclinați să privim la ceva legat de noi înșine, pentru ca astfel să facem din sângele lui Hristos temelia păcii noastre. Există o lipsă tristă de claritate cu privire la această chestiune vitală, lucru făcut evident de către îndoielile și temerile cu care se confruntă atât de mulți din poporul lui Dumnezeu. Tendința noastră, în ce privește temelia păcii, este să privim la roadele lucrării Duhului în noi, mai degrabă decât la lucrarea lui Hristos făcută pentru noi.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.

1 Ioan 5.11,12


Problemele unei familii (1)

Mă aflam odată în casa unei tinere familii creștine. La puțin timp după sosirea mea, soții mi-au cerut să mă rog pentru ei. Eu i-am întrebat care este problema lor. „În ultima vreme nu am avut o umblare bună”, mi-au mărturisit ei. „Suntem atât de ușor iritați de copii; în ultimele săptămâni, amândoi ne-am ieșit din fire de mai multe ori pe zi. Ne dăm seama că prin aceasta Îl necinstim pe Mântuitorul. Vreți să vă rugați ca Domnul să ne dea răbdare?” — „Nu pot face așa ceva”, am răspuns eu. „Ce vreți să spuneți?”, m-au întrebat ei. „Vreau să spun că un lucru este cât se poate de sigur, și anume că Dumnezeu nu va asculta rugăciunea.”

După această afirmație, tinerii, plini de uimire, m-au întrebat: „Vreți să spuneți că am mers atât de departe, încât Dumnezeu nu mai vrea să ne asculte când Îl rugăm să ne facă răbdători?”. — „Nu, nu vreau să spun așa ceva, dar aș vrea să vă întreb dacă voi v-ați mai rugat pentru lucrul acesta. V-a răspuns Dumnezeu?” — „Nu.” — „Știți de ce nu v-a răspuns? Pentru că nu aveți nevoie de răbdare!” Atunci ochii soției s-au încruntat. „Ce vreți să spuneți?”, a izbucnit ea. „N-avem nevoie de răbdare, când noi ne ieșim din fire de dimineața până seara? E absurd! Ce vreți să spuneți de fapt?” Atunci i-am răspuns calm: „Nu de răbdare aveți voi nevoie, ci de Însuși Domnul Isus Hristos”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ DIN EXPERIENȚELE NOCTURNE! – Fundația SEER

„Seara vine plânsul, iar dimineața veselia” (Psalmul 30:5)


 

Dumnezeu este alături de noi în „experiențele noastre nocturne.”

Să ne gândim puțin: ai fost doborât, dar prin harul lui Dumnezeu te-ai ridicat iarăși. Indiferent cât de întunecată este noaptea, ai trăit și ai văzut lumina dimineții. Vremurile sunt schimbătoare, relațiile se schimbă și ele, dar Dumnezeu este mereu același. El este cel care te-a scăpat din fiecare necaz din trecut, și El promite că va fi cu tine în fiecare zi din viitor.

Să remarcăm cuvintele: „vine veselia”. Asta înseamnă că te vei ridica și te vei bucura din nou! Instinctul tău de supraviețuire pornește dintr-un izvor care se află deja înlăuntrul tău, și Domnul este cel ce alimentează acel izvor! Lasă-l să curgă! Nu trebuie să-l faci să curgă, doar să-l lași să curgă.

Dr. Thomas Fuller, cleric și istoric din sec. al XVI-lea, a afirmat: „Dacă nu ar fi nădejdea, inima s-ar frânge.”

Indiferent prin ce treci în acest moment, nu te da bătut până nu vezi dimineața. Ea se află la sfârșitul fiecărei nopți întunecate și al fiecărei promisiuni încălcate… și sosește întotdeauna! După fiecare eșec, lovitură, trădare și respingere – zorii zilei se vor ivi în mod sigur! Nu lăsa nimic să te împiedice să crezi asta! Dumnezeu îți va șterge lacrimile și te vei trezi întotdeauna cu o cântare nouă.

Una dintre cele mai extraordinare promisiuni din Scriptură este următoarea: „îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.” Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.” (Plângerile lui Ieremia 3:22-25).

Ziua de ieri s-a încheiat azi-noapte. Astăzi este o nouă zi! Deci „trezește-te”, și bucură-te de ea!

<i

 

 

 

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 6:1-14


Ca o santinelă redutabilă veghind la intrarea în Canaan, cetatea puternică a Ierihonului se înălţa blocând drumul poporului. Obstacol înspăimântător! La ce corespunde aceasta pentru noi? Când cineva de curând întors la Dumnezeu, care a trecut de puţin timp de la moarte la viaţă, se pregăteşte să-şi pună credinţa în practică, Satan caută să-l înspăimânte din prima clipă.

Pune în faţa lui mari dificultăţi: De dat o mărturie în faţa unor prieteni batjocoritori, de renunţat la un obicei, de făcut o mărturisire sau o cerere de iertare cuiva care a ofensat. Mai mult chiar, în unele ţări, cei care se declară credincioşi au de suferit adevărate persecuţii. Cum facem faţă acestor reacţii inevitabile ale vrăjmaşului?

Lăsându-L pe Domnul să conducă totul în felul Său. De la noi El aşteaptă o încredere deplină în El, râvnă (observaţi-i cum se trezeau dis-de-dimineaţă), o mărturie foarte clară, simbolizată prin cele şapte trompete. Şi perseverenţă, bineînţeles! Şapte zile şi în a şaptea zi de şapte ori! Răbdarea trebuie să-şi desăvârşească lucrarea (Iacov 1.4). În sfârşit, condiţia esenţială: trebuie să fim conştienţi de prezenţa Domnului cu noi în umblarea noastră de fiecare zi. Chivotul care se oprise în Iordan pentru Israel acum este cu ei pentru a le asigura victoria (v. 6).

1 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au venit la Mara și n-au putut să bea apele din Mara, pentru că erau amare … Și el a strigat către Domnul; și Domnul i-a arătat un lemn și el l-a aruncat în ape și apele s-au făcut dulci.
Astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.

Exod 15.23,25; Evrei 2.9



Mara este o imagine a acestei lumi – o pustie cu ape amare, aflată sub blestemul pricinuit de păcatele oamenilor. „Pentru că plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). Moartea este simbolizată prin apele amare. Care este deci remediul?

„Domnul i-a arătat un lemn.” A trebuit ca lemnul să-i fie arătat lui Moise, fiindcă el nu-l putea vedea de unul singur. Era nevoie de intervenția lui Dumnezeu pentru ca el să vadă lemnul, lemn care este o imagine a lui Hristos venit în trup pentru a face voia lui Dumnezeu și, de asemenea, este o imagine a crucii. Dacă Domnul nu ne arată crucea Sa, nu vom putea niciodată vedea semnificația ei profundă. Doar atunci putem înțelege cine este binecuvântatul nostru Domn. Fie ca El să ne arate crucea Sa, iar noi, prin intermediul ei, să-L contemplăm cu inimi tot mai pline de admirație!

Vindecarea apelor amare a depins de lemnul aruncat în acele ape. Domnul a fost „aruncat” cu violență și fără îndurare în apele morții, pentru ca ele să devină dulci pentru noi. „Astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare” (Evrei 2.9). Ce amărăciune infinită a gustat El pe cruce! Toată lauda să-I fie adusă binecuvântatului nostru Domn și Mântuitor!

F. S. W.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El.

Isaia 53.5



Calea Domnului

Calea Domnului și Mântuitorului nostru pe acest pământ a fost o cale de suferință. Calvarul Său a început la ieslea Betleemului și a continuat până la Golgota, unde a fost răstignit între doi tâlhari pe o cruce între cer și pământ. În trecerea Sa pe pământ, Domnul Isus Hristos a simțit durerea umană. El, care a fost fără păcat, a trebuit să sufere din partea creaturii Sale.

Lucrarea Domnului Isus Hristos era necesară nu pentru a întoarce inima lui Dumnezeu spre păcătos, ci pentru a întoarce inima păcătosului spre Dumnezeu. Dar încă de la început, de când Domnul Isus a venit în lume, lumea nu L-a cunoscut, deși El Însuși era Creatorul tuturor lucrurilor. Toate lucrările Mântuitorului dădeau mărturie despre atotputernicia Sa, dar oamenii au trecut mai departe cu nepăsare și cu necredință. „Și aceasta este judecata: că Lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3.19).

Dacă aceasta este starea cititorului, dorim să-i spunem că astăzi este ziua mântuirii. Să nu uităm că Mântuitorul a venit pe pământ să facă voia lui Dumnezeu, să îndepărteze păcatul nostru, jertfindu-Se pe Sine. Mântuitorul a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre pe cruce. Suferințele Mântuitorului – jertfa Sa – au rezolvat o dată pentru totdeauna problema apropierii omului de Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 5:1-15


Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare” (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicul lăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul. Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat (Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste.

Circumcizia corespunde acestei judecăţi pe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată înfăptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm” al locurilor cereşti. Întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat.

Urmează Paştele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei” (Psalmul 23.5). În sfârşit, iată Îngerul promis de DOMNUL încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi Îi lăsăm Lui conducerea.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: