Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă amăgiți: Tovărășiile rele strică obiceiurile bune!

1 Corinteni 15.33



Să ne ferim de vechile prietenii și tovărășii, din timpul când eram neconvertiți. Se întâmplă câteodată ca cineva să aibă o întoarcere reală la Domnul, iar când caută să rupă vechile legături, tovarășii lui nu doresc nicidecum să se despartă de el, ci fac tot ce este posibil ca să-l rețină printre ei. Uneori se întâmplă ca, după ani, dragostea pentru Domnul să se răcească, iar credinciosul începe să se întoarcă încetul cu încetul la lucrurile pe care le-a părăsit odinioară. Această stare poate fi însoțită de ideea, foarte subtilă și periculoasă, că dacă ne întovărășim din nou cu vechii noștri prieteni vom putea astfel să-i influențăm spre bine. Aceasta este o mare greșeală. Nu-i vom ridica noi pe ei, ci ei ne vor trage pe noi în jos. Experiența confirmă acest lucru fără excepție, și la fel face și Scriptura.

Iosafat a fost unul dintre cei mai evlavioși împărați ai lui Iuda, iar Ahab a fost cel mai nelegiuit dintre împărații care au stat pe tronul lui Israel. Citim însă că „Iosafat s-a aliat cu Ahab” (2 Cronici 18.1). Cu ce rezultat? L-a ridicat Iosafat pe Ahab la nivelul lui, încât să-i poată spune: «Vei deveni așa cum sunt eu»? Nu, dimpotrivă, în versetul 3 Iosafat spune: „Eu ca tine”, iar aceste cuvinte nu-l fac să se rușineze.

A urmat lupta de la Ramot din Galaad, în care Ahab și-a pierdut viața, iar Iosafat era gata-gata să și-o piardă și el pe a sa. A fost apoi mustrat, din partea lui Dumnezeu, de către profetul Iehu: „Să ajuți tu pe cel rău și să iubești tu pe cei care urăsc pe Domnul? De aceea este mânie de la Domnul peste tine” (2 Cronici 19.2). Punctul de început al acestei asocieri nefericite a fost că fiul lui Iosafat s-a căsătorit cu fiica lui Ahab, cu nelegiuita Atalia, o fiică demnă de mama ei, Izabela, și o pricină de mare suferință pentru Iuda.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui care ne-a chemat.

2 Petru 1.3



Viața și evlavia

Credinciosul poate să scape de stricăciunea din lume, aflată sub puterea lui Satan, pentru că puterea dumnezeiască ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia. Petru a trecut prin această experiență și astfel a putut să ne-o împărtășească și nouă. Ne este astfel amintit că toate lucrurile necesare pentru a trăi o viață practică de evlavie sunt legate de cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și prin puterea Lui. În legătură cu această chemare la slavă, Dumnezeu ne-a dat promisiunile cele mai mari și mai prețioase. Chemarea și promisiunile merg întotdeauna împreună. Dacă Dumnezeu cheamă, este pentru că are în vedere o anumită binecuvântare plănuită de El.

Mai departe în epistolă, apostolul Petru vorbește despre aceste promisiuni, despre promisiunea venirii Domnului și despre promisiunile cele mari privind ceruri noi și un pământ nou. Având în vedere aceste promisiuni mari și prețioase, avem înaintea noastră ceea ce are Dumnezeu înaintea Lui, și astfel ne face părtași la natura divină. Orice credincios născut din nou are o viață nouă, dar să ne cercetăm dacă doar ne mulțumim să știm că o avem sau dacă încercăm să o și trăim. Însuși faptul de a avea viața, oricât de binecuvântat ar fi, nu ne va permite să scăpăm de stricăciunea acestei lumi. Pentru a fi păziți de poftele lumești și de nelegiuire, trebuie să trăim viața de evlavie practică. Aceasta este adevărata viață de credință.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UNII OAMENI NU POT FI AJUTAȚI (1) – Fundația SEER

„I-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat…”  (Ieremia 32:33)


 

Există oameni pe care nu-i poți ajuta – cel puțin nu în momentul acesta. Să observăm ce a spus Dumnezeu despre poporul iudeu: „Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine, i-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu s-au învățat.” Dacă Însuși Dumnezeu nu-i poate ajuta, cine altcineva poate avea vreo șansă? Să ne uităm cine sunt acești oameni care nu pot fi ajutați:

1) Oamenii care caută mereu scuze. Scuzele sunt un sprijin pentru lipsa dedicării și un nor de fum pentru auto-justificare. Nu poți ajuta pe cineva până nu este dispus să-și asume răspunderea pentru viața sa și să aplice soluțiile din Scriptură. Gândește-te: dacă nu dorește să asculte de Dumnezeu, ce schimbare va aduce părerea ta?

2) Oamenii care își petrec timpul în cercuri nepotrivite. Biblia spune: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33). Există oameni care pur și simplu nu au ce căuta în viața ta și nu poți merge înainte până nu rupi legătura care vă unește.

3) Oamenii care dau vina pe Dumnezeu pentru problemele lor. Când apare necazul, ei întreabă: „De ce a îngăduit Dumnezeu să mi se întâmple lucrul acesta?” În realitate, nu-L vei vedea pe Dumnezeu ca pe soluția ta, până nu încetezi să-L vezi ca pe problema ta! Dumnezeu a spus-o clar și răspicat poporului Său: „ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața…” (Deuteronomul 30:19).

Dacă dorești să ții la distanță descurajarea, iubește-i pe oameni și roagă-te pentru ei, dar petrece timp cu cei care sunt doritori să fie ajutați!


SSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 15:1-19


După atribuirea părţii lui Iuda, iată un alt exemplu de credinţă îndrăzneaţă şi curajoasă. Din nou îl vom găsi în familia lui Caleb. Lângă acesta, Otniel, nepotul său, şi Acsa, fiica sa, fuseseră bine educaţi. Zi de zi, în timpul lungilor ani ai deşertului, putuseră să-l audă, aplicând îndemnul din Deuteronom 6.7, povestindu-le despre ţara cea bună pe care o vizitase, despre fructele uimitoare pe care le adusese. De asemenea zi de zi putuseră să-l vadă, credincios în mersul său perseverent, apoi în luptele Sale pentru posesiunea deplină a acestei ţări.

Astfel de cuvinte, astfel de exemplu au adus roade. Otniel şi Acsa au învăţat ei înşişi, puţin câte puţin, să iubească această ţară a Canaanului, centrul gândurilor şi afecţiunilor tatălui lor Şi, la momentul potrivit, apare credinţa. Cea a lui Otniel ia în stăpânire Chiriat-Seferul. Cea a Acsei cere o porţie suplimentară din pământul Canaanului. Ce bucurie pentru Caleb care îi spusese lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta” (14.12), să-şi audă fiica spunând: „Dă-midă-mi şi …!” (v. 19; compară cu Matei 11.12). Cu o astfel de pregătire şi cu o soţie demnă de el, Otniel se va califica pentru a exercita mai târziu funcţia de judecător în Israel (Jud. 3.9-11).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: