Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 27, 2019”

28 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit. De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s-ar răsturna pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor.

Psalmul 46.1,2



Faptele mari trebuie să aibă întotdeauna efecte mari. Dacă Dumnezeu este refugiul și tăria noastră, dacă El este un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit, înseamnă că nu trebuie să ne temem, chiar dacă s-ar răsturna pământul și chiar dacă s-ar clătina munții în inima mărilor. Acesta este efectul adevăratei credințe, fiindcă ea ne face în stare să-L vedem pe Cel care este nevăzut. Dacă vom crede realitățile mărețe despre care vorbim, atunci vor avea loc efecte mărețe. „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea … De aceea mi se bucură inima” (Psalmul 16.8,9). Dacă Îl așezăm pe El înaintea noastră, ne vom bucura. În Psalmul 28.7 citim: „Domnul este tăria mea și scutul meu; în El s-a încrezut inima mea și am fost ajutat; și inima mea este plină de veselie și-L voi lăuda în cântarea mea”. În mod similar, siguranța mântuirii se datorează și ea certitudinii unor realități mărețe. Hristos a fost dat pentru păcatele noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră; prin urmare, fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu. Nimic nu poate schimba faptul că Hristos este Marele nostru Preot, care i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei sfințiți. Prin urmare, spune apostolul, avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt (Evrei 10.14,19).

Este păgubitor să vorbim despre adevăruri biblice mărețe într-un fel mecanic, fără să le apreciem, să ni le însușim și să trăim în virtutea lor. Să luăm seama să nu devenim „aramă sunătoare sau chimval răsunător”. Astfel de adevăruri trebuie citite pe genunchi, strânse cu credincioșie în inimă și făcute eficiente prin trăire. Dacă nu, ele nu vor fi decât motive pentru a ne îngâmfa. Să spunem cu toții din inimă, împreună cu psalmistul: „Mărturiile Tale sunt minunate, de aceea le păzește sufletul meu” (Psalmul 119.129).

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.6



În care direcție?

În München, un străin s-a adresat unui pasager: „Cât de mult este de aici până la gara principală?”. A primit ca răspuns: „Dacă mergeți mai departe ca până acum, mai sunt 40.000 de kilometri. Dar, dacă vă întoarceți, ajungeți în cinci minute acolo”.

Această întâmplare hazlie ne face să ne gândim la călătoria vieții noastre. Și nouă ne merge ca străinului din marele oraș:

1. De la naștere ne îndreptăm într-o direcție greșită. Pentru că nici nu ne interesăm de Dumnezeu, nici nu facem voia Sa, ci ne îndepărtăm de El. Această cale duce în pierzarea veșnică. Odată cu moartea nu se termină totul. Cine nu s-a interesat toată viața de Dumnezeu și nu s-a întors la El va fi despărțit pentru totdeauna de El.

2. Noi ne-am pierdut orientarea în viață. Prin știința noastră și prin intelectul nostru este imposibil să recunoaștem calea corectă.

3. Avem nevoie de ajutor de la Cineva care are cunoștință în acest sens. Numai Isus Hristos, care a venit de la Dumnezeu la noi, oamenii, ne poate arăta calea spre El. Avem curajul să-L întrebăm pe El despre această cale? Ceva este sigur: El va răspunde întotdeauna la această întrebare!

Mântuitorul spune despre Sine Însuși: „Eu sunt Calea … Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. De aceea, Pavel ne cere: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.31). Este așa de simplu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

COPIII TĂI AU NEVOIE DE TIMPUL TĂU – Fundația SEER

„Lăsați copilașii să vină la Mine…” (Marcu 10:14)


Oare îți poți imagina cum s-au simțit acei copii, când Isus i-a certat pe propriii ucenici pentru că încercaseră să-i dea la o parte, și când Domnul le-a zis: „Veniți la Mine”? Câte destine au fost schimbate în acea zi, pentru faptul că El i-a iubit pe acei micuți și Și-a făcut timp pentru ei?! El le-a oferit ceea ce fiecare copil are nevoie (și merită): stima de sine și demnitatea propriilor gânduri și opinii.

Când mă asculți, înseamnă că ceea ce spun eu contează. Și, cel mai important: eu contez pentru tine! După ani de zile în care la ordinea zilei au fost cuvinte precum: „Nu mă deranja!… Taci din gură!… Acum n-am timp!”, ceva de valoare începe să moară în copilul tău: creativitatea și încrederea. Îți imaginezi că poți răzbi în viață fără aceste calități? Tu spui: „Dar sunt prea ocupat!” Poate că așa e, dar cu siguranță că nu ești mai ocupat decât Domnul Isus! Iar El și-a făcut timp pentru copii!

Părinților, ascultați! Presiunea apasă asupra voastră. În zilele noastre, mulți copii comit fapte abominabile. Și în general vorbind, când le analizăm, descoperim că din cauza faptului că nu au învățat niciodată să-și exprime emoțiile în mod constructiv, au ajuns să aibă comportamente distrugătoare! Când a fost copil, a luat ciocanul și și-a făcut țăndări jucăria; acum, că este bărbat, lovește (cu pumnul, în cazul fericit!) pe cineva. Mărimea cămășii lui s-a schimbat, dar mesajele din mintea sa sunt aceleași: „Nimeni nu ascultă! Nimeni nu înțelege! Nimănui nu-i pasă!”

Problema e serioasă! Dacă ai impresia că facem din țânțar armăsar, mai gândește-te puțin! Fă-ți timp pentru copii tăi, pentru că ei au nevoie de atenția ta! Fă asta bine, și vei trăi cu amintiri frumoase. Fă-o greșit, și vei trăi cu regrete amarnice! Deci, fă-ți timp pentru copiii tăi!

<i

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 23:1-11


La rândul său, Iosua îşi sfârşeşte cariera. „Fiţi deci curajoşi, ca să păziţi şi să faceţi tot ce este scris …”, le spune el căpeteniilor poporului (v. 6). Era cuvântul pe care DOMNUL i-l spusese la început (1.7), ceea ce Moise repetase de multe ori. Şi astăzi avem nevoie de această învăţătură. Mulţi găsesc Evanghelia veche, demodată; doresc „să-şi gâdile urechile” cu noutăţi (2 Timotei 4.3). Să mulţumim Domnului că ne-a dat slujitori care nu obosesc repetând aceleaşi adevăruri şi aceleaşi îndemnuri. „Să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu − le spune Pavel filipenilor − iar vouă vă este de folos” (Filipeni 3.1). Cât despre noi, să nu obosim să le ascultăm!

Pomenind numele dumnezeilor naţiunilor, se face un prim pas spre a jura pe ei, apoi spre a le sluji, în sfârşit pentru a se prosterna înaintea lor (v. 7). Iată pentru ce epistola către Efeseni ne îndeamnă nici să nu fie pomenite aceste lucruri necurate, nebune şi necuviincioase ale lumii, „cum se cuvine unor sfinţi” (Ef. 5.3, 4).

Poate că nu suntem întotdeauna destul de atenţi la limba noastră. Fie ca ea să ne facă să fim recunoscuţi de alţii ca fiind ucenici ai lui Isus! (Matei 26.73 în contrast cu v. 74).

27 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Să-Mi faci un altar de pământ și pe el să jertfești arderile tale de tot și jertfele tale de pace, oile tale și boii tăi. În orice loc unde voi pune amintirea Numelui Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta. Și dacă Îmi vei face un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite; pentru că, dacă-ți vei pune fierul ascuțit peste el, îl vei profana. Și să nu te sui pe trepte la altarul Meu, ca să nu ți se descopere goliciunea pe el.

Exod 20.24-26



În aceste versete găsim omul nu în poziția de împlinitor, ci de închinător. Cât de clar ne învață acest lucru că nu atmosfera de la muntele Sinai este aceea pe care vrea Dumnezeu să o respire păcătosul; nu acesta este locul propice întâlnirii dintre Dumnezeu și om. „În orice loc unde voi pune amintirea Numelui Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta„. Cât de diferit față de teroarea muntelui în flăcări este acel loc în care Iahve pune amintirea Numelui Său, loc în care El „vine” să „binecuvânteze” poporul Său care se închină!

Dar, mai departe, se spune că Dumnezeu îl va întâlni pe păcătos la un altar făcut din pietre necioplite și fără scări – un loc de închinare care nu trebuie clădit nici prin meșteșugul, nici prin efortul omului. Dacă omul ar fi cioplit pietrele, nu ar fi făcut altceva decât să întineze altarul, iar dacă ar fi pus trepte, nu ar fi făcut altceva decât să-și manifeste „goliciunea”. Ce minunată imagine a locului în care Dumnezeu Se întâlnește cu păcătosul în timpul de acum! Acest loc este reprezentat de Persoana și lucrarea Fiului Său, Isus Hristos; acolo au primit un răspuns desăvârșit toate cerințele legii, ale dreptății și ale conștiinței. În toate timpurile, omul a fost predispus, într-un fel sau altul, să lucreze prin propriile sale instrumente la construirea altarului sau să se apropie de acesta pe trepte făcute de sine însuși. Însă rezultatul tuturor acestor încercări s-a dovedit a fi „întinare” și „goliciune”. „Pentru că toți am ajuns ca ceva necurat și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită” (Isaia 64.6). Cine va îndrăzni să se apropie de Dumnezeu îmbrăcat cu o „haină mânjită”? Cine poate fi atât de nechibzuit să creadă că se poate apropia de Dumnezeu în vreun fel care să implice „întinare” sau „goliciune”? Și totuși așa stau lucrurile atunci când eforturile omenești sunt prezentate ca fiind calea care ar putea deschide păcătosului ușa către Dumnezeu. Dumnezeu a coborât atât de aproape de păcătos, chiar în ruina cea mai profundă în care acesta se afla; iar acest lucru l-a făcut pentru a nu mai fi nevoie ca el să ridice vreun altar propriu și nici să urce treptele propriei dreptăți; pentru că o astfel de încercare nu ar face altceva decât să-i expună întinarea și goliciunea.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit.

Evrei 6.11



O deplină nădejde

Prin harul lui Dumnezeu, în fiecare săptămână am avut ocazia să aflăm aspecte din viața și din lucrarea apostolului Petru. Am putea spune că viața lui de credință s-a dezvoltat de la acel început, când a ascultat de chemarea Domnului: „Veniți după Mine” (Matei 4.19), până la acel triumf, când a putut rosti frumoasa exclamație Domnului și Mântuitorului: „A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei! Amin” (2 Petru 3.18). Cu toate slăbiciunile, apostolul s-a întors iarăși și iarăși la Acela care este Piatra din capul unghiului, Temelia de nezdruncinat pe care este așezată Biserica Dumnezeului celui viu, păstrând o deplină nădejde. Dar, mai presus de toate, să observăm credincioșia Domnului Isus, care a început această lucrare bună în Petru și a dus-o până la capăt. Cât de încurajatoare au fost pentru Petru cuvintele Domnului: „Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se micșoreze credința …” (Luca 22.31,32). Și cât de încurajatoare sunt aceste cuvinte ale slujbei preoțești a Domnului și pentru noi, care traversăm o lume rea și necredincioasă! Numai Domnul cunoaște toată râvna și lucrarea apostolului Petru.

Pentru fiecare dintre noi rămâne ca o provocare să ne aplecăm și mai mult asupra cuvintelor apostolului, care au fost inspirate de Duhul Sfânt și așezate în Cuvântul lui Dumnezeu. Și același har dumnezeiesc care i s-a arătat lui Petru ne va fi dat și nouă, păstrând o deplină nădejde în Acela care S-a jertfit la cruce pentru noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ÎȚI SUNT LIMITELE? – Fundația SEER

„În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă.” (Filipeni 4:12)


Limitele rigide te fac să-i respingi pe ceilalți și să trăiești nepregătit și slab echipat pentru cerințele unei relații sănătoase – în care trebuie să dăruiești și să primești. Limitele permeabile te fac să fii lipsit de apărare în fața celor ce se folosesc de alții, care cred că au dreptul să te manipuleze și care se așteaptă să fie menajați pe cheltuiala ta. Dar persoanele care au limite flexibile au capacitatea de a-și trăi propriile vieți, având un interes echilibrat și sănătos față de ceilalți. Ele pot da dovadă de generozitate când își oferă timpul, compasiunea și resursele, fără să devină responsabile în mod exagerat sau să trădeze sarcina pe care le-a dat-o Dumnezeu de a fi unici, doar pentru a fi pe placul celorlalți. Ei spun: „Pot avea o relație cu tine fără să renunț la propria mea persoană!” Ei nu îți dau voie să le încalci limitele, și știu cum să se ferească să le încalce pe ale tale. Spre deosebire de persoanele rigide, ei se adaptează în funcție de împrejurări, fără să devină copleșiți, defensivi, plini de resentimente, acuzatori sau reactivi. În situații grele, ei știu să se ferească, își păstrează concentrarea și se alimentează din izvorul tăriei lui Dumnezeu care le poartă de grijă.

Apostolul Pavel a fost o astfel de persoană. „Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filip. 4:12-13). Pe oamenii flexibili, totuși, nu oamenii și împrejurările îi controlează, ci știu să-L lase pe Dumnezeu să preia frâiele. Ei sunt persoane săritoare, care nu se simt însă vinovate pentru că nu-i pot „îndrepta” pe toți! Ei pun în aplicare principiul: „Purtați-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2), fără a complica lucrurile, fără a face prea mult, sau a-și asuma responsabilități în locul celorlalți! E momentul deci să te cunoști și să-ți recunoști limitele: rigide? Permeabile? Flexibile?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 22:21-34


Fiii lui Ruben, Gad şi Manase îşi explică intenţiile, iar sinceritatea lor este recunoscută de fraţii lor. La ce servea acest altar impunător? Nu exista lângă Iordan un monument mult mai reprezentativ, mormanul de douăsprezece pietre, simbol al unităţii poporului în poziţia sa cerească (Iosua 4)? Dar, cu siguranţă, aceste două seminţii şi jumătate îşi pierduseră (ca atât de mulţi creştini) plinătatea bucuriei pentru privilegiile lor. În creştinătate s-au ridicat multe „altare” care izbesc privirile. Înălţate după imaginaţia omului, în loc să mărturisească unitatea Bisericii, ele îi proclamă mai degrabă divizările. Şi dreapta indignare a celor nouă seminţii şi jumătate ne arată cât de „în serios” trebuie luată dezbinarea poporului lui Dumnezeu. Instituirea şi prezentarea unor principii măreţe, chiar dacă sunt conform Scripturii, nu vor înlocui realitatea bucuriilor din „ţară”.

Credinciosul care a experimentat aceste bucurii nu este întotdeauna în măsură să dea altora multe explicaţii. Dar poate să-i invite: „Veniţi şi vedeţi” (Ioan 1.39, 46). „Dacă aţi gustat, în adevăr, că Domnul este bun”, spune apostolul Petru, „de El apropiindu-vă… sunteţi zidiţi o casă spirituală …”  (1 Petru 2.3-5).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: