Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit. De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s-ar răsturna pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor.

Psalmul 46.1,2



Faptele mari trebuie să aibă întotdeauna efecte mari. Dacă Dumnezeu este refugiul și tăria noastră, dacă El este un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit, înseamnă că nu trebuie să ne temem, chiar dacă s-ar răsturna pământul și chiar dacă s-ar clătina munții în inima mărilor. Acesta este efectul adevăratei credințe, fiindcă ea ne face în stare să-L vedem pe Cel care este nevăzut. Dacă vom crede realitățile mărețe despre care vorbim, atunci vor avea loc efecte mărețe. „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea … De aceea mi se bucură inima” (Psalmul 16.8,9). Dacă Îl așezăm pe El înaintea noastră, ne vom bucura. În Psalmul 28.7 citim: „Domnul este tăria mea și scutul meu; în El s-a încrezut inima mea și am fost ajutat; și inima mea este plină de veselie și-L voi lăuda în cântarea mea”. În mod similar, siguranța mântuirii se datorează și ea certitudinii unor realități mărețe. Hristos a fost dat pentru păcatele noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră; prin urmare, fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu. Nimic nu poate schimba faptul că Hristos este Marele nostru Preot, care i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei sfințiți. Prin urmare, spune apostolul, avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt (Evrei 10.14,19).

Este păgubitor să vorbim despre adevăruri biblice mărețe într-un fel mecanic, fără să le apreciem, să ni le însușim și să trăim în virtutea lor. Să luăm seama să nu devenim „aramă sunătoare sau chimval răsunător”. Astfel de adevăruri trebuie citite pe genunchi, strânse cu credincioșie în inimă și făcute eficiente prin trăire. Dacă nu, ele nu vor fi decât motive pentru a ne îngâmfa. Să spunem cu toții din inimă, împreună cu psalmistul: „Mărturiile Tale sunt minunate, de aceea le păzește sufletul meu” (Psalmul 119.129).

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.6



În care direcție?

În München, un străin s-a adresat unui pasager: „Cât de mult este de aici până la gara principală?”. A primit ca răspuns: „Dacă mergeți mai departe ca până acum, mai sunt 40.000 de kilometri. Dar, dacă vă întoarceți, ajungeți în cinci minute acolo”.

Această întâmplare hazlie ne face să ne gândim la călătoria vieții noastre. Și nouă ne merge ca străinului din marele oraș:

1. De la naștere ne îndreptăm într-o direcție greșită. Pentru că nici nu ne interesăm de Dumnezeu, nici nu facem voia Sa, ci ne îndepărtăm de El. Această cale duce în pierzarea veșnică. Odată cu moartea nu se termină totul. Cine nu s-a interesat toată viața de Dumnezeu și nu s-a întors la El va fi despărțit pentru totdeauna de El.

2. Noi ne-am pierdut orientarea în viață. Prin știința noastră și prin intelectul nostru este imposibil să recunoaștem calea corectă.

3. Avem nevoie de ajutor de la Cineva care are cunoștință în acest sens. Numai Isus Hristos, care a venit de la Dumnezeu la noi, oamenii, ne poate arăta calea spre El. Avem curajul să-L întrebăm pe El despre această cale? Ceva este sigur: El va răspunde întotdeauna la această întrebare!

Mântuitorul spune despre Sine Însuși: „Eu sunt Calea … Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. De aceea, Pavel ne cere: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.31). Este așa de simplu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

COPIII TĂI AU NEVOIE DE TIMPUL TĂU – Fundația SEER

„Lăsați copilașii să vină la Mine…” (Marcu 10:14)


Oare îți poți imagina cum s-au simțit acei copii, când Isus i-a certat pe propriii ucenici pentru că încercaseră să-i dea la o parte, și când Domnul le-a zis: „Veniți la Mine”? Câte destine au fost schimbate în acea zi, pentru faptul că El i-a iubit pe acei micuți și Și-a făcut timp pentru ei?! El le-a oferit ceea ce fiecare copil are nevoie (și merită): stima de sine și demnitatea propriilor gânduri și opinii.

Când mă asculți, înseamnă că ceea ce spun eu contează. Și, cel mai important: eu contez pentru tine! După ani de zile în care la ordinea zilei au fost cuvinte precum: „Nu mă deranja!… Taci din gură!… Acum n-am timp!”, ceva de valoare începe să moară în copilul tău: creativitatea și încrederea. Îți imaginezi că poți răzbi în viață fără aceste calități? Tu spui: „Dar sunt prea ocupat!” Poate că așa e, dar cu siguranță că nu ești mai ocupat decât Domnul Isus! Iar El și-a făcut timp pentru copii!

Părinților, ascultați! Presiunea apasă asupra voastră. În zilele noastre, mulți copii comit fapte abominabile. Și în general vorbind, când le analizăm, descoperim că din cauza faptului că nu au învățat niciodată să-și exprime emoțiile în mod constructiv, au ajuns să aibă comportamente distrugătoare! Când a fost copil, a luat ciocanul și și-a făcut țăndări jucăria; acum, că este bărbat, lovește (cu pumnul, în cazul fericit!) pe cineva. Mărimea cămășii lui s-a schimbat, dar mesajele din mintea sa sunt aceleași: „Nimeni nu ascultă! Nimeni nu înțelege! Nimănui nu-i pasă!”

Problema e serioasă! Dacă ai impresia că facem din țânțar armăsar, mai gândește-te puțin! Fă-ți timp pentru copii tăi, pentru că ei au nevoie de atenția ta! Fă asta bine, și vei trăi cu amintiri frumoase. Fă-o greșit, și vei trăi cu regrete amarnice! Deci, fă-ți timp pentru copiii tăi!

<i

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 23:1-11


La rândul său, Iosua îşi sfârşeşte cariera. „Fiţi deci curajoşi, ca să păziţi şi să faceţi tot ce este scris …”, le spune el căpeteniilor poporului (v. 6). Era cuvântul pe care DOMNUL i-l spusese la început (1.7), ceea ce Moise repetase de multe ori. Şi astăzi avem nevoie de această învăţătură. Mulţi găsesc Evanghelia veche, demodată; doresc „să-şi gâdile urechile” cu noutăţi (2 Timotei 4.3). Să mulţumim Domnului că ne-a dat slujitori care nu obosesc repetând aceleaşi adevăruri şi aceleaşi îndemnuri. „Să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu − le spune Pavel filipenilor − iar vouă vă este de folos” (Filipeni 3.1). Cât despre noi, să nu obosim să le ascultăm!

Pomenind numele dumnezeilor naţiunilor, se face un prim pas spre a jura pe ei, apoi spre a le sluji, în sfârşit pentru a se prosterna înaintea lor (v. 7). Iată pentru ce epistola către Efeseni ne îndeamnă nici să nu fie pomenite aceste lucruri necurate, nebune şi necuviincioase ale lumii, „cum se cuvine unor sfinţi” (Ef. 5.3, 4).

Poate că nu suntem întotdeauna destul de atenţi la limba noastră. Fie ca ea să ne facă să fim recunoscuţi de alţii ca fiind ucenici ai lui Isus! (Matei 26.73 în contrast cu v. 74).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: