Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “ianuarie, 2020”

31 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

De la străin poți să ceri, dar mâna ta să lase ceea ce este al tău la fratele tău; numai că nu va fi la tine niciun sărac, pentru că Domnul te va binecuvânta mult în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău de moștenire.

Deuteronom 15.3,4



Atunci când Dumnezeu introduce anul iertării tuturor datoriilor, apare un detaliu interesant. Dumnezeu spune că iertarea trebuia făcută pentru ca niciun om nevoiaș să nu se afle printre ei. Gândul lui Dumnezeu era să nu existe săraci în poporul Său. În vederea acestui lucru, El le dăduse o țară cu multe bogății (Deuteronom 8.7-11). Însă, în ciuda întregii purtări de grijă și a tuturor binecuvântărilor lui Dumnezeu, existau săraci. De ce? Nu primise fiecare o moștenire în țară? Ba da, însă fiecare trebuia să fie sârguincios și să se folosească așa cum trebuie de ea. „Cine lucrează cu mână leneșă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogățește” (Proverbe 10.4).

Aplicația morală cu privire la noi devine clară. Și noi am fost binecuvântați, însă cu „orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3). Mai mult, Duhul lui Dumnezeu locuiește în fiecare credincios și îl face să înțeleagă lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu (1 Corinteni 2.12). De asemenea, Hristos a dat daruri Adunării Sale (Efeseni 4.7-16). Însă, în ciuda întregii purtări de grijă a lui Dumnezeu, vedem astăzi în poporul Său mulți săraci din punct de vedere spiritual.

Această sărăcie poate avea cauze diferite. Ea poate fi consecința unei umblări în carne sau a lipsei de cunoștință și de pricepere. În astfel de cazuri, Duhul Sfânt este întristat și împiedicat să comunice binecuvântările Domnului către suflet. O altă cauză poate fi lenea spirituală, în ce privește preocuparea cu Persoana lui Hristos. Remediul este să ne preocupăm cu Hristos, să fim îmbogățiți de El și cu El și să împărtășim aceste binecuvântări altora, astfel încât gândul lui Dumnezeu să fie împlinit prin noi: „Nu va fi la tine niciun sărac”.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape.

Isaia 55.6



Ce căutăm?

Fiecare om caută ceva. Unul caută bogăție, altul dorește să găsească locuri frumoase pentru a le vizita, altul caută să-și întemeieze o familie bună, altul caută să-și termine studiile… Unii părăsesc acest pământ, alții le iau locul, dar „Isus Hristos este același ieri și azi și în veci”. Uneori vorbim despre oameni ai lui Dumnezeu care au trăit mai înainte și spunem că, odată cu plecarea lor, am rămas fără resurse. Vorbind așa, suntem în pericol să-L desconsiderăm pe Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, chiar dacă facem acest lucru neintenționat. Oamenii au trecut, însă Isus Hristos rămâne, cu dragostea perfectă a inimii Lui și cu puterea perfectă a mâinilor Lui. Nu există nicio dificultate cu privire la care Mântuitorul să nu ne poată ajuta să o învingem, niciun pericol de care să nu ne poată păzi și nicio altă problemă care ar putea interveni, iar El să nu o poată rezolva.

Domnul Isus este Sprijinul nostru, Lumina noastră, Păstorul nostru, Pâinea cu care se satură sufletul nostru, Izvorul de putere și înviorare, Marele Preot milos care ne poartă în slăbiciunile noastre, Avocatul sau Apărătorul nostru credincios, iar orice avem în mâini, ca de altfel orice resursă care ne stă la dispoziție, toate sunt în El. Domnul Isus Hristos este Cel care rămâne, Cel neschimbat. Oamenii trec, dar El rămâne; toți se schimbă, dar El este Același. Înțelegând deci că toate resursele noastre spirituale sunt în Domnul Isus Hristos, să-L căutăm cu ardoare pe Mântuitorul pe paginile Scripturii și astfel vom fi binecuvântați.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI PRIETEN CU DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

Când vorbești cu un prieten, lași garda jos și ești relaxat. Nu trebuie să fii atent la maniere. Poți spune tot ce gândești, fără să îți fie teamă că ești judecat. Așa au vorbit Moise și Dumnezeu unul cu celălalt – ca doi prieteni care aveau încredere unul în celălalt și erau transparenți. Spuneau ce simțeau și gândeau. Poporul Israel tocmai își făurise un vițel de aur la care să se închine și Dumnezeu era destul de mânios pe ei ca să-i renege și să-și aleagă alți prieteni. Moise avea de gestionat o criză majoră și L-a angajat pe Dumnezeu într-o conversație serioasă. În esență, el i-a zis lui Dumnezeu: „Eu văd lucrurile într-un fel, iar Tu le vezi în altul. Iar perspectiva Ta mă face să mă simt foarte stingher.” Seamănă cu un schimb onest de vorbe între prieteni, nu-i așa?

Moise nu a fost lipsit de respect, el și-a deschis inima. Dumnezeu și Moise se cunoșteau suficient de bine ca să-și vorbească „față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” Tu te rogi la fel? Fără o pregătire prealabilă; doar o conversație de la inimă la inimă cu un prieten în care ai încredere și față de care te simți apropiat. Asta a dorit Dumnezeu de la Moise, și asta dorește și de la tine! Clișeele religioase și listele cu cereri de rugăciune îți pot submina oportunitatea de a te conecta profund și personal cu Dumnezeu.

Ce-ai zice să te deschizi față de El? Vorbește cu Dumnezeu fără ocolișuri despre situația în care te afli, și despre ceea ce simți, gândești și dorești… Asta înseamnă să fii prieten cu Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 16:23-31


Iată imaginea tristă a unei familii, foarte diferită de cea a lui Manoah. Fiul fură; mama jură cu blesteme, apoi cu aceeaşi gură (vezi Iacov 3.10) îşi binecuvântează fiul, în loc să-l facă să-şi dea seama de gravitatea păcatului său. În final, ea confecţionează chipuri cioplite pentru el. Legea care interzicea aceste practici este aşadar complet ignorată, cu toate că numele Domnului este amestecat între cuvintele acestei femei. „Poporul acesta Mă onorează cu buzele“, spunea Domnul Isus, „dar inima lui este departe de Mine“ (Matei 15.8; Isaia 29.13; 46.6). Ce avertisment este acesta pentru fiecare dintre noi!

Pronunţarea numelui Domnului impune să ne depărtăm de rău (2 Timotei 2.19). Faptul că-L numim pe Isus Domnul nostru semnifică recunoaşterea autorităţii Sale. Aici, din contră, fiecare face ce este drept în ochii lui. Este şi cazul lui Mica, al mamei lui şi al acestui tânăr levit din Betleem, pe care Mica îl pune ca preot, consacrându-l fără a avea vreun drept pentru aceasta. Vai! acest tânăr este chiar un descendent al lui Moise (18.30). Ce ar fi gândit cel care introdusese legea, care distrusese viţelul de aur, care-l învăţase pe popor acel cântec minunat din Deuteronom 32, văzându-l pe propriul nepot devenind preotul unui chip cioplit? Descendenţii unui om al lui Dumnezeu nu sunt nicidecum puşi la adăpost faţă de un naufragiu spiritual.

30 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.
Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea.

Ioan 15.11; Evrei 12.2



Isus a fost Omul durerilor; păcatul și neascultarea din această lume L-au făcut să fie așa aici, jos. Ispitele lui Satan nu I-au produs altceva decât durere. În cazul nostru, ele produc plăcere firii păcătoase și adesea suntem umiliți prin ele, fiindcă ne arată cine suntem de fapt. Domnul însă „a suferit, fiind ispitit”.

Satan L-a ispitit să prefacă pietrele în pâini, însă foamea naturală nu era cea mai mare suferință pentru Domnul. Cea mai mare suferință a fost provocată de ispita de a-Și potoli foamea prin mijloacele propriei Sale puteri și nu în urma poruncii lui Dumnezeu. Satan a prezentat toată gloria lumii înaintea Împăratului. Împărăția era de drept a Lui, însă timpul lui Dumnezeu nu venise încă pentru a o lua; prin urmare, I-a provocat durere ispita de a primi lumea din mâinile vrăjmașului. Satan a îndrăznit să-L ispitească să Se arunce de pe streașina templului, ca să pună astfel la încercare grija lui Dumnezeu față de El. Chiar în acele momente, de o adâncă încercare, Domnul nu a pus la îndoială grija lui Dumnezeu față de El, ca Om. Însă, refuzând ispita și împotrivindu-Se ispititorului, El a suferit din cauza gândului care I-a fost prezentat. Aceasta a fost Isus, în binecuvântata Sa perfecțiune și dependență: Om ascultător și Om al durerilor, însă având întotdeauna bucuria divină deplină.

Lumea nu I-a adus niciodată bucurie; bucuria care I-a umplut inima a fost din cer. Omul durerilor a avut întotdeauna inima plină nu numai de pace, ci și de bucurie, de acea bucurie produsă de prezența, de dragostea și de părtășia Tatălui. El a vorbit despre bucuria Sa, pe care, ca Om, a cunoscut-o în mod perfect; această bucurie a Lui poate fi și a noastră.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu orișicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Matei 7.21



Religioasă, dar nemântuită

O tânără terminase studiile universitare și primise un post bun într-un oraș cu renume. Era foarte amabilă cu toată lumea și bună la suflet. Părinții ei erau oameni credincioși și i-au dat o educație bună. Într-o zi, în noua localitate, a întâlnit un credincios bătrân, care a căutat să-i vorbească despre mântuirea sufletului ei. Ea i-a zâmbit și i-a spus că a crescut într-o familie creștină și că a frecventat mereu biserica. Totuși, din vorbele ei, credinciosul a constatat că tânăra are numai o formă de evlavie, că nu cunoaște mântuirea și că nu se bucură de ea. Atunci a început să-i vorbească despre recunoașterea păcatelor, despre importanța deciziei de a se întoarce la Dumnezeu, despre primirea harului mântuirii și despre schimbarea vieții ei. În timp ce-i vorbea, pe fața tinerei se putea citi o mare uimire; toate acestea erau lucruri noi. Avea cunoștințe religioase, dar nu avea siguranța mântuirii sufletului – siguranță care vine din întoarcerea reală la Dumnezeu. Cu multă răbdare, acel credincios a condus-o pe tânără pe calea mântuirii.

În ce ne privește, putem spune că avem siguranța mântuirii? Sau avem doar cunoștințe religioase? Aceste cunoștințe religioase nu ajută nicidecum la schimbarea omului. Fiecare trebuie să vină cu pocăință și credință înaintea Mântuitorului. Numai Cel care Și-a jertfit viața pe cruce ne poate dărui mântuirea sufletelor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN CE ANOTIMP TE AFLI? – Fundația SEER

„La timp și ne la timp…” (2 Timotei 4:2)


Dacă semeni la vremea nepotrivită, riști să pierzi recolta. De ce? Pentru că nu ai știut în ce anotimp ești. Ești în anotimpul micilor începuturi? Dumnezeu te încurajează: „cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10). Bogăția și stabilitatea care se nasc din „începuturile slabe” și din succesul treptat, durează mai mult decât teatralitatea temperamentală a celor care nu și-au cunoscut niciodată propriile vulnerabilități sau care nu au dezvoltat un adevărat sentiment al dependenței de Dumnezeu. Dacă nu ești sigur în ce anotimp te afli, întreabă-L pe Dumnezeu. El face totul potrivit unui orar și unui plan deja stabilit. Toamna, ari pământul, îl desțelenești, semeni sămânța, pui îngrășământ… și aștepți ca sămânța să încolțească primăvara viitoare. Între timp, aștepți, pentru ca solul care a cedat atâția nutrienți să fie reaprovizionat.

Îngrășământul care miroase atât de urât intră în procesul producerii unei recolte de cea mai înaltă calitate. Acum se dezvoltă sistemul de rădăcini care este necesar pentru o creștere viguroasă și sănătoasă. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu îți arată bunătatea Sa în anotimpul în care te afli – nu în cel în care ai fost cândva, sau în care ți-ar plăcea să fii… Când Pavel a zis: „stăruie asupra lui la timp și ne la timp”, el a recunoscut că se afla în iarna lucrării sale. De aceea el și-a deșertat sacul cunoștințelor peste succesorul său, Timotei. Lui Pavel nu i-a părut rău de schimbarea anotimpurilor. Nu! Când zilele sale ca jucător s-au sfârșit, el a devenit antrenor. Deci, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate în ce anotimp te afli și cum să-l faci să fie cel mai productiv din viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 16:23-31


Sărmanul Samson! Ne apropiem de sfârşitul istoriei sale solemne: Orb, prizonier, devine un subiect de râs pentru vrăjmaşii lui Dumnezeu şi ai poporului său. Şi, ceea ce este mai grav, ruşinea lui se reflectă asupra lui DumnezeuÎnsuşi, pentru că idolul apare mai puternic decât luptătorul Domnului. Dumnezeu pune însă o limită unei asemenea prezumţii din partea adversarului. O ultimă victorie îi va fi acordată lui Samson care moare în acelaşi timp cu trei mii de filisteni.

Astfel Samson şi-a pierdut, una după alta, puterea, libertatea, vederea, iar în final viaţa. Noi toţi care am fost înălţaţi în cunoaşterea Domnului Isus trebuie să medităm asupra acestui rezultat trist. Am primit mult şi ne găsim într-o poziţie privilegiată. Este adevărat că suntem legaţi cu un nazireat la despărţirea de lume şi de multe dintre plăcerile ei. Dar ce compensaţie avem! O forţă supranaturală, de origine divină, aceea a Duhului Sfânt, se află la dispoziţia noastră. Pe calea voii lui Dumnezeu, nimic nu poate rezista acestei puteri! Să ne aflăm şi să rămânemîntre cei cărora apostolul Ioan le adresează cuvintele acestea, „V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe cel rău“ (1 Ioan 2.14).

29 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a sfârșit toate cuvintele Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Și un rob al unui centurion, care îi era drag acestuia, era bolnav și aproape să moară; și, auzind despre Isus, a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină și să-l vindece pe robul lui.

Luca 7.1-3



În acest capitol Îl vedem pe Domnul Isus continuându-Și lucrarea de har, în slujba Sa față de oameni. După ce a dat învățătură mulțimilor, a plecat la Capernaum, iar acolo a fost întâmpinat de câțiva bătrâni ai iudeilor, trimiși la El de către un centurion roman. Aceștia L-au rugat să vină și să vindece pe un rob al centurionului.

Acest centurion nu-L văzuse niciodată pe Isus, însă auzise despre minunile Sale, de aceea i-a trimis pe bătrânii lui Israel la Domnul să-L roage să vină și să-l vindece pe robul său bolnav, pe care-l iubea. Este neobișnuit că acești bătrâni ai iudeilor, de obicei plini de resentimente față de romani, au fost gata să meargă și să-I vorbească Domnului din partea centurionului. Ei au dat o mărturie bună despre centurion, spunând despre el că iubea poporul iudeu și că le construise o sinagogă. Domnul a pornit împreună cu ei înspre casa centurionului, însă, pe când Se apropia, centurionul a trimis niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. De aceea nici pe mine însumi nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca” (versetele 6 și 7).

Bătrânii Îi spuseseră Domnului că centurionul era vrednic, însă centurionul și-a trimis prietenii să-I spună că nu era vrednic. Vedem aici trăsăturile frumoase ale acestui om smerit dintre națiuni, precum și credința simplă pe care o avea în cuvântul lui Isus. Domnul a remarcat această credință, spunând: „Nici chiar în Israel n-am găsit atâta credință” (versetul 9).

Nu ni se spune că Domnul ar fi rostit vreun cuvânt pentru vindecarea robului, însă, când cei trimiși s-au întors la casa centurionului, l-au găsit pe rob vindecat. Ce credință simplă și binecuvântată în cuvântul Domnului! „Credința vine prin auzire, iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua … arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.

Romani 2.5



Lanțurile împotrivirii

Marilyn Monroe (1926-1962), actriță celebră, a fost recunoscută ca fiind starul cinematografiei secolului al XX-lea. Dar neîmplinirea sufletească a făcut-o, după ce a trecut prin câteva căsătorii, să fie într-o permanentă zbatere între droguri și calmante. A ajuns să sfârșească într-un fel care inspiră milă, la vârsta de 36 de ani. Este cunoscut și faptul că Dumnezeu l-a inspirat pe predicatorul Billy Graham să o îndemne pe actriță să-și pună încrederea în Domnul Isus care face schimbarea cu urmări veșnice în viața celui care L-a primit, însă ea a refuzat.

Satan este un fierar iscusit în făurirea lanțurilor. Bogata sa experiență l-a deprins să descopere înclinațiile victimelor sale și să fabrice exact lanțul care se potrivește fiecăruia în parte. Unii sunt ținuți de lanțul plăcerii și al patimii și aleargă spre pierzare. Alții sunt prinși de lanțul unui caracter lumesc, al iubirii de bani și al mândriei; încet, dar sigur, aceștia sunt conduși spre prăpastie. Paharul bețivului, portmoneul zgârcitului sau haina fariseului, cu falsa lui religie, și acestea servesc aceluiași scop. O formă de evlavie fără întoarcerea autentică la Dumnezeu este unealta cea mai puternică în mâna lui Satan pentru a ispiti sufletul victimei sale și a-l distruge pentru veșnicie. Împotrivirea inimii față de mesajul eliberării aduse de Mântuitorul este cursa în care au căzut oameni fără număr…

Dar doresc să te întreb: ești tu eliberat de jugul amar al lui Satan, ori ești încă sclav?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ MAI ADÂNC – Fundația SEER

„Depărtează-o la adânc…” (Luca 5:4)


Ucenicii pescuiseră toată noaptea și nu prinseseră nimic. Atunci Domnul Isus le-a zis (Luca 5:4-6): „Depărteaz-o la adânc, și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.”… După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești…” Putem remarca trei lucruri aici: 1) Străduința nu este în mod obligatoriu soluția. Ucenicii pescuiseră toată noaptea. Nimeni nu le putea pune la îndoială etica muncii. Dar când pescuiești într-o apă prea puțin adâncă, niciun efort nu va aduce rezultatele dorite. 2) Trebuie să-L asculți pe Dumnezeu, chiar și când nu Îi înțelegi planul. Petru, pescar de meserie, a trebuit să-și lase mândria la o parte și să spună: „dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele.”

În capitolul 5 din 2 Împărați, Naaman a trebuit să se smerească și să se scalde în apa murdară a Iordanului, pentru a se vindeca de lepră. În grădina Ghetsimani, Domnul Isus a manifestat aceeași atitudine când S-a rugat: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22:42). 3) Căutarea profundă are întotdeauna rezultate. Domnul Isus a spus că doi oameni și-au construit câte o casă, dar numai una dintre ele a rezistat furtunii – deoarece constructorul „a săpat adânc, și a așezat temelia pe stâncă” (Luca 6:48).

Fostul îndrumător spiritual al scriitorului Philip Yancey a spus că acesta se simțea ca o pompă veche, manevrată manual. „Toți care veneau la el obișnuiau să pompeze puternic de câteva ori, și de fiecare dată simțeau că au mai stors ceva de la el. În cele din urmă, nu a mai avut ce să le ofere. La un centru pentru refacerea misionarilor, el și-a deschis sufletul în fața unei consiliere, foarte înțeleaptă, așteptând ca aceasta să-i spună cuvinte mângâietoare despre ce persoană capabilă de sacrificiu a fost el. În schimb, doamna aceea i-a dat un sfat extraordinar: „Mai poți face un singur lucru, atunci când rezervorul ți s-a golit: caută mai adânc!”

Acesta este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 16:13-22


Existau secrete în viaţa lui Samson: ghicitoarea sa din cap. 14, iar aici nazireatul său. El n-a putut să le păstreze nici pe unul, nici pe celălalt. Răscumpăratul are propriile secrete cu Salvatorul său: experienţele trăite cu El despre care, probabil, nu poate vorbi cu nimeni. Convertirea noastră este un fapt care trebuie făcut cunoscut. Pe de altă parte, nu se cuvine întotdeauna să explicăm altora de ce facem sau nu facem anumite lucruri (Daniel 3.16). Motivul este punerea noastră deoparte pentru Dumnezeu, „legământul nazireatului nostru“de care depinde forţa noastră spirituală. „Pentru că, fără Mine, nu puteţi face nimic“ a spus Domnul Isus (Ioan 15.5). Când lumea va descoperi în ce constă separarea noastră, va fi gata să ne facă s-o pierdem.

Seducătoare, Dalila îl hărţuieşte zi de zi pe sărmanul Samson, iar el, necăjit, „mâhnit până la moarte“ (v. 16), sfârşeşte prin a-i ceda. Ea „l-a adormit“, se relatează în continuare (v. 19). Fatal somnul acesta! (citiţi şi 1 Tes. 5.6). Victorios asupra unui leu, omul puternic n-a ştiut cum să-şi înfrâneze limba (14.17 şi 16.17). „Orice specie de fiare… este… şi a fost îmblânzită de om − declară Iacov − dar limba, nici unul din oameni n-o poate îmblânzi“ (Iacov 3.7, 8). Ca să ne controlăm limba avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, pe care El îl va da numai acelora care Îl ascultă (1 Ioan 3.22).

28 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Înțelegi, într-adevăr, ce citești?
Și leviții explicau poporului legea; și poporul stătea la locul său. Și citeau lămurit din cartea legii lui Dumnezeu și îi dădeau înțelesul și explicau cele citite.

Fapte 8.30; Neemia 8.7,8



Întrebarea lui Filip către famenul etiopian este semnificativă. Famenul a mărturisit că avea nevoie de ajutor pentru a înțelege ceea ce citea. Dumnezeu l-a folosit pe Filip pentru a-l face nu numai să înțeleagă pasajul din Isaia, ci și pentru a-L cunoaște pe Mântuitorul despre care profetul scrisese. Imediat după aceea, famenul a fost botezat, după care și-a văzut de drum cu bucurie. Ce mare ajutor este atunci când cineva poate da un răspuns corect și clar la o întrebare din Scriptură!

Poporul din Neemia 8 venise să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Pe atunci nu exista tiparul, iar oamenii nu aveau fiecare o copie a Scripturii. O mare mulțime s-a strâns înaintea Porții Apelor, iar preotul Ezra le citea din Legea lui Dumnezeu.

Citeau lămurit din cartea legii. Când îi învățăm pe copii sau când predicăm, în general este vital să folosim Cuvântul lui Dumnezeu. Doar acest Cuvânt este viu și lucrător, mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri.

Îi dădeau înțelesul. Legea fusese scrisă de Moise cu aproape nouă sute de ani înainte. Și cum limba se schimbă în decursul timpului, uneori este nevoie să le explicăm copiilor – iar adesea și adulților – semnificația unui cuvânt sau a unei expresii învechite.

Explicau cele citite. Filip a făcut și el acest lucru pentru famen. Înțelegerea celor citite pune capăt confuziei, oferă bucurie, ajută la memorare și deschide apetitul pentru mai mult.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus Hristos este același ieri și azi și în veci.

Evrei 13.8



Ieri, astăzi și mâine

Versetul de mai sus este unul bine cunoscut. Realitatea că Isus Hristos nu Se schimbă îl face bucuros și fericit pe orice om care își încredințează viața în mâinile Mântuitorului. – Nu ne dorim cu toții stabilitate și corectitudine într-un mediu care devine tot mai instabil și tot mai haotic? Unde putem găsi un adăpost sigur și o ancoră puternică pentru viața noastră?

Numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne poate da lucrurile după care tânjim înăuntrul nostru. El nu Se schimbă. El este preocupat de noi cu privire la ceea ce ne apasă legat de ziua de ieri: ne ia toată vina, eșecul, rușinea, conștiința noastră încărcată, dacă recunoaștem totul sincer înaintea Lui.

Astăzi Se îngrijește de noi, întâmpinându-ne cu tot ce avem trebuință, dacă mergem cu El de mână: cu dragostea Lui, pe care, de îndată ce o primim de la El, o putem da și altora; cu putere pentru toate lucrările, mici și mari; cu înțelepciune, de a lua hotărâri corecte; cu luare-aminte, pentru a observa darurile Sale și pentru a-I mulțumi pentru ele; cu răbdare, pentru a duce greutățile pe care El ni le dă; cu speranță, de care avem nevoie pentru a nu ne descuraja.

Și mâine? Cine se știe adăpostit în Isus Hristos desigur nu trăiește fără griji în viitor. Dar nici nu se trage înapoi temător, în cochilia lui, pentru a se sustrage de la toate provocările vieții. Căci el știe că Isus Hristos este același … în veci!

Cel care crede privește cu această perspectivă în viitor – chiar și atunci când orizontul este sumbru. Cât de bine este să-ți legi viața de Domnul Isus și să te încrezi în El cu privire la ziua de ieri, de astăzi și de mâine!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STAI NECLINTIT! – Fundația SEER

„Prin credință… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27)

Viața lui Moise poate fi rezumată în aceste trei cuvinte: „a rămas neclintit”! El a rămas neclintit în ciuda disprețului lui Faraon, cel mai puternic monarh de pe pământ la vremea aceea. A rămas neclintit în ciuda încăpățânării poporului Israel, care a cârtit, a dat vina pe el și s-a răsculat. A rămas neclintit în ciuda criticilor aduse de Miriam și de Aaron, care erau propria lui familie. A rămas neclintit în ciuda raportului negativ al celor zece iscoade care s-au întors din Țara Promisă spunând: „uriașii sunt prea mari, iar noi suntem prea mici.” (vezi Numeri 13:33).

Cum a reușit Moise? Răspuns: „Prin credință… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” El a avut privirea ațintită spre Dumnezeu, nu spre oameni! Pavel ne spune care a fost secretul victoriilor sale în bătăliile vieții: „să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul” (Efeseni 6:13). Rămâi neclintit când dușmanii tăi par să prospere. Stai neclintit când cei nelegiuiți par să câștige. Stai neclintit când cei mari se comportă josnic și cei mici pretind autoritatea pe care nu o merită. Stai neclintit chiar și când nimeni nu te cunoaște și nu se va ști că ai făcut compromisuri.

Spiritual vorbind, unde te găsești tu astăzi? Te simți nesigur în domenii în care cândva erai de neclintit? Cedezi în fața ispitei, a fricii, a stărilor de spirit schimbătoare sau în fața părerilor altora, pentru că te-ai săturat de dezaprobarea lor? Rămâi neclintit! Moise a rămas neclintit chiar și când a ajuns la vârsta de optzeci de ani pentru că L-a „văzut pe Cel ce este nevăzut”. El nu și-a luat ochii de la Domnul! Și-a adus mereu aminte că singurul scop al vieții sale era să fie pe placul Domnului, să asculte de El, să-L glorifice și să Îi câștige aprobarea. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Stai neclintit!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 16:1-12


Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!

În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier“ (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor“ (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor“ (Apocalipsa 1.18).

27 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că suntem lucrarea Sa, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.10



Într-o anume localitate exista o clădire în care câțiva credincioși se adunau pentru închinare. Odată cu trecerea timpului, clădirea a devenit neîncăpătoare, iar credincioșii au hotărât să o dărâme și să construiască alta, mai mare. Aflându-mă în localitatea respectivă, în timp ce se construia clădirea cea nouă, stăteam de vorbă cu fratele care se ocupa de lucrare.

«O astfel de construcție trebuie să fie destul de costisitoare», am remarcat eu. «Nu atât cât ar părea», a venit răspunsul, «fiindcă folosim mult din materialele vechi».

Aceasta este exact ceea ce Duhul Sfânt, în lucrarea Lui, nu va face niciodată. El nu poate folosi nici măcar o fărâmă din „carne”, din acel material vechi pe care Dumnezeu l-a condamnat. Când El începe o lucrare într-un suflet, conducându-l la Dumnezeu și aducându-l în savurarea binecuvântărilor creștinismului, Duhul Sfânt începe prin a sădi în acel suflet o viață și o natură nouă. Aceasta are loc la nașterea din nou.

Cineva a spus pe bună dreptate că «Duhul Sfânt are mult mai mult de lucrat în noi, decât are de lucrat prin noi». Lui Îi face plăcere să ne folosească în lucrarea pentru Hristos, în vederea binecuvântării altor suflete, însă cel mai important lucru este ca lucrarea Sa să prospere în propriul nostru suflet.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să cunoască deplin taina lui Dumnezeu, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței.

Coloseni 2.2,3



O mare comoară

S-a descoperit o comoară! O astfel de știre se răspândește în lume cu viteza fulgerului. De exemplu, în anul 1922, arheologul britanic Howard Carter a făcut o descoperire remarcabilă. După mai multe decenii de săpături și căutări stăruitoare în condiții dificile, el a descoperit mormântul aproape intact al faraonului Tutankhamon, în care se aflau aproape 5.000 de obiecte.

Oricât de mult entuziasm a stârnit descoperirea acelei comori, majoritatea obiectelor găsite au ajuns în cele din urmă în muzee sau în colecții particulare. Deși acele obiecte au o valoare istorică sau artistică, ele nu ne influențează viața de zi cu zi. Există însă comori mult mai prețioase, care ne sunt cu adevărat de mare folos. În Cuvântul Său, Biblia, Dumnezeu ne invită pe toți să le căutăm (Proverbe 2.1-6). Când a afirmat că toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței sunt ascunse în Mântuitorul Isus Hristos, apostolul Pavel nu a vrut să spună că ele sunt imposibil de găsit. Dimpotrivă, aceste comori pot fi descoperite, dacă cei care le caută își îndreaptă atenția spre Isus Hristos. De fapt, Însuși Domnul și Mântuitorul nostru a spus: „Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6). Așadar, avem nevoie de ajutorul și de îndrumarea Domnului Isus, ca să găsim cunoștința despre Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E TIMPUL SĂ TE MATURIZEZI – Fundația SEER

„Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvârșite…” (Evrei 6:1)

Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios, și va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:23-24).

Crești tu în maturitate spirituală? Înainte să dai un răspuns, citește aceste cuvinte: „Maturitatea este abilitatea de a-ți controla mânia și de a-ți rezolva conflictele fără violență sau resentiment. Maturitatea înseamnă răbdare; este disponibilitatea de a trece cu vederea plăcerea de o clipă pentru câștigul pe termen lung. Înseamnă abilitatea de a „răbda până la capăt” în ciuda împotrivirilor vehemente sau a obstacolelor descurajatoare. Este capacitatea de a face față neplăcerii și frustrării fără a te plânge și fără a te simți doborât. Maturitatea înseamnă smerenie. Înseamnă a fi suficient de copt pentru a spune „am greșit”, iar când ai dreptate să nu simți niciodată nevoia să rostești „ți-am spus eu”! Maturitatea este abilitatea de a lua o decizie și de-a o duce la capăt, și nu de a explora posibilități nesfârșite și a nu face nimic în sensul acesta. Maturitate înseamnă responsabilitate, respectarea promisiunii și rezistență în fața unei crize. Cei imaturi sunt maeștri ai scuzelor; ei sunt cei confuzi și dezorganizați. Viețile lor sunt un labirint de promisiuni încălcate, de foști prieteni, de lucruri neterminate și de bune intenții. Maturitatea este arta de a accepta ce nu poți schimba, de a îndrăzni să schimbi ceea ce poți schimba și de a avea înțelepciunea de a discerne între acestea.”

Biblia spune: „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvârșite...” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: E timpul să devii matur!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 15:9-20


Israel a decăzut la starea cea mai de jos. Nu numai că nu suferă nimic sub stăpânirea filistenilor, dar este şi Ťchinuitť de eliberatorul pe care i l-a dat Dumnezeu. Bărbaţii lui Iuda se suie ca să-l lege pe Samson şi să-l îndepărteze dintre ei. „Nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi?“ (v. 11). Cu alte cuvinte, aceasta însemna: „Suntem satisfăcuţi cu situaţia în care ne aflăm. De ce ai venit să ne faci greutăţi?“

Dar ce ocazie i se oferă astfel lui Samson! El rupe funiile noi şi, de unul singur, câştigă o victorie răsunătoare. Ca şi ţepuşa pentru boi a lui Şamgar (3.31), falca unui măgar este o armă de dispreţuit. Aceasta scoate în evidenţă faptul că victoria vine numai de la Dumnezeu.

Samson a trebuit să experimenteze faptul că, după luptă, îi este necesară apa pe care o dă Dumnezeu. Răspunzând rugăciunii lui, apa ţâşneşte pentru el din crăpătura stâncii, stâncă ce ne vorbeşte întotdeauna despre Hristos (1 Cor. 10.4). Dacă Îi cerem, Dumnezeu ne va da, în acelaşi fel, resursele proaspete şi dătătoare de viaţă ale Cuvântului Său. Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul ca să împlinească nevoile noastre.

Victoria asupra leului i-a procurat lui Samson hrana; după aceasta, Dumnezeu îi va astâmpăra şi setea. Victoriile pe care Domnul ni le acordă, dacă-L aşteptăm, vor fi totdeauna un răstimp de fortificare şi de împrospătare a sufletelor noastre, în timp ce ne bucurăm de dragostea Lui (Ioan 4.34).

26 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce prin Sine Însuși a făcut curățirea de păcate, S-a așezat la dreapta Măririi în cele înalte.

Evrei 1.3



Cele două părți ale versetului de mai sus constituie cheia întregii Epistole către Evrei – mai întâi curățirea de păcate, apoi șederea Preotului la dreapta Măririi în cele înalte. Aceste două importante adevăruri sunt într-un contrast total cu sistemul levitic, în care păcatele nu erau niciodată îndepărtate, iar Aaron și fiii săi nu puteau niciodată să șadă. Prin urmare, epistola dezvoltă aceste două linii ale adevărului, arătând diferența dintre Aaron și Hristos și dintre jertfele repetitive și ineficiente de tauri și de țapi și jertfa unică a lui Hristos.

Avem cel de-al doilea adevăr în capitolul 8: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un astfel de mare preot care S-a așezat la dreapta tronului Măreției, în ceruri” (versetul 1). În capitolul 10, cele două adevăruri sunt puse împreună: „Și, într-adevăr, orice preot stă în picioare în fiecare zi, slujind și aducând deseori aceleași jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele, dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, de acum așteptând până când vrăjmașii Lui vor fi puși ca așternut al picioarelor Lui. Pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (versetele 11-14).

Cât de măreț este acest Om care a împlinit lucrarea de îndepărtare a păcatului, după care S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu! A împlinit această lucrare pentru gloria lui Dumnezeu și pentru binecuvântarea noastră eternă.

Prin urmare, câtă siguranță și încredere ne oferă aceste cuvinte: „Acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa … Așa și Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă” (Evrei 9.26,28)!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cât este ziuă, trebuie să împlinesc lucrările Celui care M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” Ioan 9.4



Lucrările Domnului

Orice lucrare are în spatele ei un creator, un executant. Lucrările pe care I le-a dăruit Tatăl ceresc Domnului Isus Hristos ca să le facă au dat o mărturie puternică despre El cu privire la faptul că Tatăl este, într-adevăr, Cel care L-a trimis. În Evanghelia după Ioan avem relatarea mișcătoare a intrării Domnului în slujba Sa publică, în această lume plină de păcat și de durere. Domnul Însuși a putut afirma: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită …”. Când Îl privim pe Domnul Isus Hristos trecând prin această vale a umbrei morții, în căutarea inimilor frânte, Îl întâlnim vindecând inima zdrobită a unui păcătos, ștergând lacrimile unei văduve sau ale unui orfan cu inima îndurerată. Ce har să întâlnești un astfel de Mântuitor!

Apostolul Petru putea spune despre Mântuitorul, la sfârșitul lucrării Sale, că El a fost „Om adeverit de Dumnezeu … prin lucrări pline de putere și minuni și semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El”. Minunile și lucrările Domnului au fost unice, deosebindu-se de oricare alte lucrări. Hristos avea puterea în Sine Însuși de a face aceste lucrări deosebite. Preocuparea cu lucrările Domnului este o mare binecuvântare pentru sufletele noastre. El a făcut multe lucrări care nu au fost scrise. Dar tot ce s-a scris este suficient, pentru ca noi să credem că Isus este Hristosul și, crezând în El, să avem viața veșnică. Pentru întărirea credinței noastre, să ne ocupăm cu lucrările Domnului!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ÎȚI SUNT SCOPURILE? – Fundația SEER

„Aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă…” (Filipeni 3:13-14)

 Într-o zi, Wendell Holmes, judecător la Curtea Supremă de Justiție, și-a pierdut biletul de tren. În timp ce-l căuta vădit iritat, controlorul i-a zis: „Nu-i nimic, Înălțimea voastră, ni-l veți trimite prin poștă. Vă cunoaștem și avem încredere în dumneavoastră.” Holmes a răspuns: „Nu mă îngrijorează atât că nu găsesc biletul, ci că pe el scria unde trebuie să cobor!”

Când ai scopuri, știi încotro mergi în viață. Jumătate dintre oamenii din jurul tău nu au nicio idee unde se duc. Alți 40% vor merge în orice direcție sunt duși. Restul de 10% știu unde vor să meargă – dar mai puțin de jumătate dintre aceștia sunt pregătiți să plătească prețul pentru a ajunge acolo. Ceea ce L-a ajutat pe Domnul Isus să îndure rușinea crucii a fost viziunea Învierii și a Bisericii, acea Biserică a Lui care avea să schimbe lumea (Evrei 12:2). Moise a abandonat confortul de la palatul lui Faraon pentru că și-a imaginat Țara Promisă (Evrei 11:24-27).

Proprietarul unui magazin, pe nume J.C. Penney a spus: „Dați-mi un vânzător care are un scop și vă voi da o persoană care va face istorie. Pe de altă parte, dați-mi o persoană fără scopuri, și vă voi da un vânzător.”

Adevărul este că în timp ce lucrezi la scopurile tale, acestea te transformă. Iar răsplata pe care o primești atunci când le atingi nu este nici pe departe la fel de importantă ca ceea ce devii în alergarea ta spre ele. Așadar, tu ai scopuri? Sunt ele suficient de clare ca să le poți scrie, sunt ele suficient de scurte ca să încapă într-un paragraf, suficient de puternice ca să te ajute să perseverezi și suficient de valoroase încât să te facă să plătești prețul?

Dacă este așa, vei ajunge să le vezi împlinindu-se!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 14:14-20; 15:1-8


În loc să-l obosească sau să-l slăbească, victoriile celui credincios îi oferă hrană şi dulceaţă spirituală. Aceasta semnifică mierea găsită în trupul leului! Dar este un secret pe care lumea nu-l poate înţelege, pentru că ea îşi găseşte propriile bucurii mai degrabă în ospeţe (v. 10). Pentru omul neîntors la Dumnezeu, acolo se află un mister: Cum poate un credincios să-şi găsească plăcerile şi hrana pentru suflet într-un loc în care el însuşi nu vede decât teroare şi moarte (puterea lui Satan desfiinţată prin moartea lui Hristos − Evrei 2.14)? Samson îşi expune ghicitoarea sa filistenilor şi aceştia, fără trădarea soţiei sale, n-ar fi putut să-i dezlege secretul. Mai târziu, socrul său nuşi ţine cuvântul dat (15.2). Lumea este întotdeauna înşelătoare, întotdeauna ne dezamăgeşte. Dacă ajungem, asemenea lui Samson, să ne punem încrederea în ea sau să ne amestecăm în plăcerile ei, vom cunoaşte amare decepţii.

Dumnezeu Îşi păzeşte slujitorul, păstrându-l departe de acest mariaj cu o filisteancă. Dar şi toată neliniştea şi suferinţa pe care le-a atras asupra sa ar fi fost evitate, dacă şi-ar fi ascultat părinţii; şi Dumnezeu nu l-ar fi lipsit de ai furniza o alt㠄ocazie împotriva filistenilor“ (14.4).

25 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu te mânia din cauza celor care fac răul … Rămâi liniștit în Domnul și așteaptă-L cu răbdare.

Psalmul 37.1,7



David a suferit mult din cauza lui Saul. A trebuit să fugă departe de casă, pentru a-și salva viața, lăsând în urmă pe soția sa, familia sa și pe prietenii săi.

Totuși, în timpul acesta de încercare, David a părut câteodată că s-a bazat pe propriile sale soluții, în loc să se încreadă în Domnul. L-a mințit pe Ahimelec cu privire la motivul pentru care venise la Nob. Apoi a mers la Achiș, împăratul Gatului, căutând refugiu în mijlocul vrăjmașilor poporului său. N-a găsit însă refugiul dorit, fiindcă slujitorii lui Achiș i-au reamintit acestuia că David era un om periculos, care omorâse mai înainte mii de filisteni. În fața unei astfel de situații, David a găsit cu cale să se prefacă nebun în prezența lui Achiș, pentru a scăpa.

Avea însă Dumnezeu nevoie de toate aceste tertipuri pentru a-Și împlini scopul cu privire la David? Are el nevoie de tertipurile noastre pentru a-Și împlini scopul cu privire la noi? Câteodată ne simțim victime ale unui tratament nepotrivit din partea oamenilor și credem că merităm înțelegere și sprijin, nu critică. Gândim chiar că acțiunile și atitudinile noastre greșite sunt justificate de multele noastre probleme. Poate că în astfel de împrejurări triste a învățat David adevărul prețios exprimat în Psalmul 37.1-6: „Nu te mânia din cauza celor care fac răul, nu fi invidios pe cei care practică nelegiuirea; pentru că vor fi cosiți îndată ca iarba și se vor veșteji ca iarba verde. Încrede-te în Domnul și fă binele; locuiește în țară și hrănește-te cu credincioșia; și desfătează-te în Domnul și El îți va împlini cererile inimii tale! Încredințează Domnului calea ta și încrede-te în El: și El va lucra; și va face să iasă dreptatea ta ca lumina și dreptul tău ca ziua la amiază”.

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

„El [Isus Hristos] a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn … prin rănile Lui ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite.” 1 Petru 2.24,25



Steaua lui David

Anul 1942. Cel de-al doilea Război Mondial în plină desfășurare. În Danemarca, țara ocupată de soldați inamici, guvernul trebuia să asculte de dispozițiile lui Hitler. Într-o zi a venit ordinul ca toți evreii să fie însemnați pentru moarte prin aceea că erau obligați să poarte steaua lui David. Drept răspuns la acel ordin, regele Christian a luat parte pe 7 octombrie la o slujbă într-o sinagogă din Copenhaga. Spre a-și arăta simpatia față de supușii săi, el a spus: „Dacă evreii trebuie să poarte steaua lui David, atunci trebuie s-o purtăm toți. Voi toți sunteți danezi. Voi sunteți poporul meu”. Mulți danezi evrei au plâns văzând că regele lor îi iubește atât de mult, încât dorește să se identifice cu ei.

Această întâmplare face trimitere la Regele regilor, la Domnul și Mântuitorul nostru, care nu numai că S-a identificat cu starea noastră, ci a acceptat să ne poarte păcatele la cruce. Mântuitorul a făcut ceva unic: a luat locul nostru în judecata lui Dumnezeu. Mântuitorul S-a lăsat pedepsit pentru cei nedrepți: Hristos a murit pentru păcatele noastre. Moartea, ca plată a păcatului din partea lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să ne lovească pe noi, L-a lovit pe Hristos. Cine se încrede acum în Mântuitorul Isus Hristos va fi vindecat de această boală îngrozitoare, care este păcatul. Aceasta este vestea bună, pe care dorim să o aducem tuturor cititorilor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OFERĂ-LE COPIILOR TĂI VALORI! – Fundația SEER

„Nimeni nu poate pune o altă temelie…” (1 Corinteni 3:11)

Un copil fără valori se află la mila valorilor oricărei alte persoane. Apostolul Pavel a scris: „noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu… nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos.” (v. 9, 11). Când modelele de adulți din viața copiilor tăi îi dezamăgesc, prezintă-li-L pe Domnul Isus. „Eu pentru aceasta M-am născut” (Ioan 18:37).

Spune-le copiilor tăi că s-au născut cu un scop special și că în umblarea lor cu Dumnezeu, El li-l va descoperi. Indiferent cât de bogați sau de celebri vor deveni, ei nu se vor simți împliniți cu mai puțin. Presiunea anturajului ar fi mai puțin eficientă dacă ți-ai învăța copiii să-și păstreze propriile valori și să-și respecte propriile opinii. E periculos ca alții să exercite o influență prea mare asupra lor! Și nu te limita numai la a-i învăța pe copiii tăi, cere-le părerea – și respect-o!

Acasă este locul în care copiii învață să practice exprimarea propriilor sentimente, și dacă ai pus o temelie corectă, nu ai motive de îngrijorare. Trebuie numai să-i călăuzești în formarea opiniilor corecte. Dacă nu o faci, ei nu vor învăța să gândească singuri sau să înfrunte viața cu încredere.

Moise le-a spus iudeilor: „Poruncile acestea pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.” (Deuteronomul 6:6-7).

Deci, mamelor și taților, aceasta este datoria voastră! Așa că, perseverați în ea – și Dumnezeu vă va binecuvânta, pe voi și familiile voastre!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 14:1-13


A fost un mare privilegiu pentru Samson să se nască într-o familie în care Dumnezeu era cunoscut într-un fel personal şi în care era temut. Am avut şi noi oare acelaşi privilegiu? Atunci  luăm seama la istoria acestui om! Ea începe bine (13.24, 25). Dar, când ajunge la momentul de a-şi lua o soţie, Samson o alege dintre filisteni, împotriva sfatului părinţilor săi. Amară experienţă! Câţi tineri au procedat la fel…! Ei s-au angajat pe drumul căsătoriei cu un partener plăcut ochiului lor (v.3), fără a încerca să cunoască dacă acesta este plăcut întâi Domnului.

Pentru a înţelege bine istoria lui Samson, trebuie să ne reamintim aceasta: În ea apare ceea ce face omul … şi cât de trist este lucrul acesta! Apare însă şi ceea ce face Dumnezeu prin om (folosindu-i chiar inconsecvenţele: sensul v. 4); câtă glorie există aici! Ceea ce Dumnezeu împlineşte prin Samson, acest om puternic, pus deoparte pentru eliberarea lui Israel, Îl evocă, de multe ori, pe Isus, adevăratul Nazireu, marele Învingător de la cruce. Satan, leul care răcneşte, a ieşit înaintea lui Hristos şi Acesta l-a învins, astfel că acum duşmanul nu mai are nici o putere asupra credinciosului, căci el se încrede în Domnul!

22 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ierusalime, Ierusalime, cetate care omoară pe profeți și ucide cu pietre pe cei trimiși la ea! De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum își adună o găină puii sub aripi, și n-ați vrut! Iată, vi se lasă casa pustie.

Matei 23.37,38



Pe data de 16 noiembrie 1985, Armero, un oraș din Columbia, a fost distrus de o avalanșă de noroi, de zăpadă topită și de lavă, cauzată de erupția unui vulcan. Multe avertizări fuseseră dată cu privire la iminența unei astfel de catastrofe, însă au fost în mare măsură ignorate. Chiar în timpul când avalanșa distrugătoare se îndrepta cu repeziciune către oraș, primarul invita la calm pe postul local de radio, transmisiunea fiind întreruptă brusc – dezastrul venise! Peste douăzeci și cinci de mii de oameni au pierit și orașul a fost aproape în întregime distrus.

Aplicația acestui eveniment este clară: dezastrul se va abate într-o zi asupra acestui pământ, însă astăzi Dumnezeu, în harul Său, îi cheamă pe toți oamenii, de pretutindeni, să se pocăiască (Fapte 17.30).

În Scriptură găsim multe astfel de chemări ale lui Dumnezeu către poporul Său, Israel, de a se întoarce de la idoli și de la practicile lui păcătoase. Însă poporul nu a ascultat și, în consecință, a trebuit să sufere înfrângerea și distrugerea.

Nu trebuie să fim însă grabnici la a judeca acest popor, fiindcă Dumnezeu ne-a avertizat și pe noi, creștinii. Istoria profetică a Adunării din Apocalipsa 2 și 3 ne prezintă avertismentele Domnului către noi și ne prezintă consecințele neascultării de chemările Lui. În cele din urmă, El este prezentat ca fiind afară, bătând la ușă și dorind ca noi să avem părtășie cu El (Apocalipsa 3.20). La fel ca Israel, noi ne-am depărtat de El și de la ceea ce știm că înseamnă adevărata ascultare. Vedem efectele acestui lucru în lipsa de vitalitate a închinării și a slujirii. Să ne aducem aminte de punctul în care am început să ne depărtăm de Domnul, să ne pocăim și să ne întoarcem la El!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când vorbea El încă, au venit niște oameni de la mai-marele sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?”. Dar Isus, auzind cuvântul care fusese rostit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”.

Marcu 5.35,36



Nu te teme, crede numai!

Această expresie scurtă, „Nu te teme, crede numai!”, este una dintre cele mai mângâietoare expresii. Cu ea vine Domnul Isus Hristos în fața acelora care Îi aparțin prin credință.

Îți vin în minte greșeli mai îndepărtate sau mai recente pe care le-ai recunoscut în fața lui Dumnezeu? Te descurajează și te apasă? – Nu te teme, crede numai! Crede că Isus a murit pentru a-ți ierta toate păcatele tale.

Te temi de viitor? Te temi că ar fi posibil să-ți pierzi serviciul? – Nu te teme, crede numai! Crede că Dumnezeul pe care Îl cunoști ca Tată Se va îngriji de tine, orice s-ar întâmpla.

Traversezi momente dureroase? A plecat de pe pământ unul dintre cei dragi ai tăi? Trebuie să renunți la unele avantaje? – Nu te teme, crede numai! Crede că Isus este cu tine în suferința ta și că te va conduce spre binecuvântare.

Îți produce durere un copil? – Nu te teme, crede numai! Crede că Păstorul cel Bun va readuce în turmă „oaia pierdută”.

Te preocupă gândul la moarte? – Nu te teme, crede numai! Crede că Dumnezeu îți va da harul necesar. Domnul Isus va fi cu tine în ultimele clipe ale vieții tale și tot El te va primi în prezența Lui.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MULȚUMEȘTE-I LUI DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Țara pe care v-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul vostru.” (Iosua 1:11)

Când Dumnezeu îți spune că ți-a dat un lucru, înseamnă că numele tău este scris pe actul de proprietate. Când îți spune „să-l stăpânești”, lucrul acesta ar putea însemna să te lupți pentru el. În caz contrar, nu vei primi ceea ce ți-a promis. S-ar putea ca în momentul de față mulți oameni să locuiască în „casa visurilor” tale și să ocupe locul de muncă „al visurilor” tale. Nu-i disprețui, nu-i invidia – bucură-te! Ce-a făcut pentru ei, Dumnezeu poate face și pentru tine!

Dacă ai obosit să vorbești despre lucrurile pe care nu le ai, ridică-te și du-te după ele. Când le vei obține, adu-ți aminte că le ai nu pentru că ești înțelept și grozav, ci pentru că Dumnezeu ți le-a dat (vezi Deuteronomul 8:18). Biblia spune că El ne-a dăruit „tot ce privește viața…” (2 Petru 1:3) Dar trebuie să primești promisiunea înlăuntrul tău, înainte s-o poți experimenta în afară.

De exemplu, provocarea ta ar putea fi să crezi în duhul tău că ești vindecat, înainte să începi să vezi vindecarea întâmplându-se fizic. Numai pentru că ceva nu este evident imediat, nu înseamnă că nu se va întâmpla! Când Îi cerem lui Dumnezeu un stejar, și El ne dă… o ghindă, am putea crede – nu-i așa? – că Dumnezeu nu ne-a auzit și nu ne-a răspuns la rugăciune. Dar stejarul este în ghindă; e doar o chestiune de timp până când ceea ce se află înăuntru apare la suprafață!

Indiferent ce ți-a promis Dumnezeu, semințele se află deja înlăuntrul tău. Udă-le, hrănește-le și nu lăsa pe nimeni să le smulgă prin necredință. Cu alte cuvinte, începe să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ce va face în viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 12:1-15


În capitolul 8, v.2 şi 3, Ghedeon făcuse experienţa c㠄un răspuns blând abate furia“. Acum Iefta trebuie să înveţe pe cheltuiala lui restul acestui verset: „dar un cuvânt aspru stârneşte mânia“ (Proverbe 15.1). El se izbeşte de aceiaşi bărbaţi ai lui Efraim, întotdeauna gata de ceartă (Judecători 8.1 şi Iosua 17.14), care sperau să culeagă fructele victoriei fără să fi luptat, geloşi pe succesul altora când ar fi trebuit să se bucure împreună cu ei de eliberarea adusă de Domnul. Tot ei îi reproşează lui Iefta că nu i-a chemat la luptă. Priviţi locul pe care-l ocup㠄eu“, „mie“,
„al meu“, în răspunsul lui Iefta (v. 2, 3). Şi, de data aceasta, izbucneşte un război fără reţinere. Cât de trist, un război între fraţi! Totuşi disputele din interiorul propriilor noastre familii nu sunt cu nimic diferite: au acelaşi caracter în profunzime! Şi cauzele le sunt identice: egoismul, gelozia, susceptibilitatea. Să reflectăm la importanta poruncă a Domnului: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii“ (Ioan 13.34, 35; 15.12, 17), poruncă repetată de apostolul Ioan (1 Ioan 3.23; 4.7, 11, 21)!

În sfârşit, alţi judecători îi sunt daţi lui Israel, aleşi din seminţii diferite. Timp de pace! Să încercăm să scoatem profit din cele ce ne sunt oferite pentru fortificarea şi nu pentru aţipirea noastră!

21 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, pe când spunea el acestea, a venit un nor și i-a umbrit; și s-au temut când ei au intrat în nor. Și a venit un glas din nor, spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit; de El să ascultați!”. Și, pe când era glasul acesta, Isus S-a aflat singur.

Luca 9.34-36



Petru ne spune că acest glas a venit din gloria minunată: „El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată” (2 Petru 1.17). Petru și ceilalți intraseră în nor – și astfel vedem lucrul minunat că sfinții au privilegiul de a sta în gloria din care a venit glasul și că acolo, în acea glorie, ei împărtășesc plăcerea pe care Tatăl o găsește în Fiul Său preaiubit. Nu numai că suntem chemați la părtășia Fiului Său, Isus Hristos, ci suntem chemați de asemenea să avem părtășie cu Tatăl. Suntem primiți în prezența Lui pentru a ne bucura împreună cu El de Fiul Său preaiubit.

„Și, pe când era glasul acesta, Isus S-a aflat singur.” Viziunea trecuse, împreună cu norul, cu glasul, cu gloria, cu Moise și cu Ilie; Isus însă rămăsese, iar ei rămăseseră să continue drumul cu El, cunoscându-L acum în lumina acelor scene de glorie la care fuseseră martori.

Acesta este și pentru noi folosul acelor lucruri spirituale pe care uneori le vizualizăm în părtășia noastră cu Domnul. Ele nu ne sunt date pentru a ne bucura neîncetat doar de ele și de nimic altceva, ci, după ce astfel de experiențe trec, la fel ca cea de pe muntele cel sfânt, ele ne lasă singuri cu Isus, pentru a continua pe drumul credinței împreună cu El, bucurându-ne de părtășia plăcerii Tatălui în El, pe care am gustat-o pe munte. În felul acesta așteptăm momentul revenirii Lui, atunci când toate acestea, împreună cu mai mult decât inima noastră poate să dorească, își vor găsi împlinirea pentru totdeauna.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața, eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.

Psalmul 5.3



Principiul celor două ore

Martin Luther a fost apreciat pentru multe lucruri. Unul dintre acestea, care era de fapt și o preocupare a contemporanilor săi, a fost dragostea lui față de rugăciune. Luther s-a dedicat unei vieți disciplinate de rugăciune, punând zilnic deoparte câteva ore din viața sa, pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu. Cineva l-a întrebat cu o anumită ocazie: „Martin, tu ești un om ocupat; cum poți în fiecare zi să stai două ore în rugăciune, ținând cont de programul tău încărcat?”. Luther i-a răspuns la întrebare astfel: „Ei bine, principiul celor două ore este principiul de bază, principiul fundamental”. Atunci când era presat de mult mai multe responsabilități și viața lui devenea mai aglomerată decât de obicei, spunea că trebuie să-și modifice viața de rugăciune. Luther spunea: „Cu cât sunt mai ocupat și cu cât am mai multe responsabilități, cu atât consider că este necesar să acord mai mult timp rugăciunii”. Și astfel, timpul pe care îl dedica rugăciunii începea mai degrabă să crească, pentru a rezista la presiunile din viață, decât să se diminueze. În acel moment el începuse de fapt să învețe de la Isus Hristos, pentru că toate aceste adevăruri și-au găsit loc pentru prima dată în viața Domnului nostru.

Suntem îndemnați de Scriptură să ne aducem aminte de înaintașii noștri și să le urmăm credința. Să ne ajute Dumnezeu ca această lucrare a rugăciunii să-și găsească loc și în viața noastră! Să ne rugăm și să nu ne oprim! Mare putere are rugăciunea!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU LUCREAZĂ PENTRU BINELE NOSTRU – Fundația SEER

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”  (Romani 8:28)

Pavel începe acest verset cu o afirmație care pare emfatică: „Știm…”

Sunt atâtea lucruri în viață pe care nu le știm! Nu știm dacă economia se
va prăbuși, sau ce se va alege de copiii noștri. Nu știm nici măcar „cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8:26).

Dar putem ști următoarele patru lucruri:

1) „Dumnezeu lucrează.” Chiar dacă nu-L putem vedea, El are de lucru în spatele scenei. El nu a plecat și nici nu S-a mutat în altă parte. El este de neoprit, neobosit și nu se oprește niciodată din lucrarea Lui.

2) „Dumnezeu lucrează spre bine.” Nu pentru confortul nostru, pentru plăcerea sau distracția noastră, ci pentru binele nostru suprem. Dar apoi, din nou, El este binele nostru suprem, așa că te poți aștepta la altceva?

3) „Dumnezeu lucrează pentru binele celor ce-L iubesc.” Iată beneficiul iubirii de Dumnezeu! Fă din planurile Sale planurile tale și atunci povestea ta va avea un final fericit. Garantat!

4) Dumnezeu lucrează prin „toate lucrurile.” Dumnezeu lucrează, nu doar prin câteva lucruri, prin lucrurile bune, prin lucrurile cele mai bune sau prin lucrurile ușoare. El lucrează prin „toate lucrurile.” Și El nu face planul pe măsură ce avansează în lucrarea Sa.

Biblia ne spune: „În El am fost… rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Partea cea mai bună este că hotărârea lui Dumnezeu te include și pe tine! Așa că nu te mai chinui, nu te mai stresa și nu mai sta nedormit! Încredințează-te în mâna Sa și ai convingerea că El lucrează în și prin „toate lucrurile”, spre binele tău și spre slava Sa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 11:23-40


Iefta se credea obligat să-I plătească Domnului, prin intermediul unui sacrificiu, victoria sa asupra fiilor lui Amon. Ce puţin Îl cunoaşte pe Dumnezeu! El Îşi găseşte plăcerea în a-i binecuvânta pe ai Săi fără să aştepte altceva decât dragostea lor. Salvarea Lui este fără
plată.

Se poate remarca nebunia promisiunii pe care o face Iefta. Dumnezeu ne lasă uneori să purtăm răspunderea lucrurilor asupra cărora am decis sub puterea impulsului! Să veghem deci îndeaproape asupra cuvintelor noastre, pentru că promisiunile făcute cu uşurătate pot avea grave consecinţe (Proverbe 20.25)!

Dacă lui Iefta îi lipsea, pentru moment, credinţa, ea străluceşte acum la fiica lui. Supunerea ei − singurul copil, unic, îndrăgit de tatăl − ne duce cu gândul la cea a Domnului Isus (Ioan 8.29). Ea nu pune mare preţ pe propria viaţă şi se bucură de victoria pe care Domnul o dăduse lui Israel. Este ascultătoare chiar până la moarte, din dragoste pentru Domnul, pentru tatăl şi pentru poporul ei. În aceasta este o emoţionantă imagine a lui Hristos, cu toate că rămâne foarte departe de Cel pe care Îl reprezintă.

Dacă fiica lui Iefta merita să fie celebrată an de an, infinit mai vrednic este Domnul nostru Isus să fie preamărit de aici de jos şi pentru toată eternitatea.

20 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

O, de aș avea aripi ca un porumbel, aș zbura și m-aș odihni. Iată, aș fugi departe, aș rămâne în pustie. M-aș grăbi să scap departe de vântul năprasnic, de furtună.

Psalmul 55.6-8



Disciplinarea (2)

Când David se afla în mare necaz și suferință, el a spus: „O, de aș avea aripi ca un porumbel, aș zbura și m-aș odihni”. Ceea ce venise peste el la momentul respectiv era din cauza propriului său păcat – era disciplinarea lui Dumnezeu în viața sa, iar el dorea să scape de furtună, să fie ca un porumbel și să fugă departe. Acesta este un simțământ foarte natural. Când părinții exercită disciplina, este greu pentru copii să o accepte și să o îndure. Și acest lucru este la fel de adevărat și pentru cei credincioși.

Epistola către Evrei ne spune că disciplina nu este o pricină de bucurie, ci de întristare (Evrei 12.11). Când suntem în încercare, când dificultățile vieții ne apasă, tendința noastră naturală este să ieșim de sub toate acestea și să scăpăm de ele. În Evrei se folosește un cuvânt instructiv, care ne arată că trebuie nu să fugim de sub încercare, ci să o răbdăm (Evrei 12.7). Cuvântul grecesc pentru „a răbda” este „hupomeno„. Acesta este un cuvânt compus dintr-o prepoziție, „hupo” („sub”), și un verb, „meno” („a rămâne”). El semnifică deci faptul de „a rămâne sub”. Când acceptăm disciplinarea din partea lui Dumnezeu în viața noastră și nu încercăm să ieșim de sub ea, atunci ea își va face lucrarea. Poate exista tendința de a o disprețui sau de a ne pierde inima sub ea, însă suntem îndemnați să ridicăm „mâinile obosite” (Evrei 12.12).

Deși este dureroasă, disciplinarea lui Dumnezeu în viețile noastre produce rodul dreptății, pentru cei exersați prin ea. Să rămânem deci sub mâna tare, dar plină de har, a Tatălui nostru!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați.

Isaia 53.5



Isus Hristos a murit și pentru păcatele mele!

Bătrânul era pe moarte. Preotul îl vizitase mereu, se rugase cu el și îi explicase că era păcătos. Dar cuvintele lui nu puteau să-l ajute pe bolnav: acesta devenea tot mai nefericit și tot mai disperat. Se căise cu mult timp în urmă de păcatele din viața lui și le recunoscuse înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Dar conștiința nu îi dădea pace. El nu găsise încă liniște.

Într-o duminică dimineața, preotul a trecut iarăși pe la bătrân. Neajutorat, văzând necazul acelui bolnav pe moarte, preotul i-a citit numai versetul din predica lui: „Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre”. — „Oprește-te!”, a strigat omul. „Într-adevăr, scrie acolo «pentru fărădelegile noastre»? Atunci Isus Hristos a murit și pentru păcatele mele! De ce nu mi-a spus nimeni până acum aceste cuvinte? Acum știu că păcatele mele sunt iertate și că sunt salvat.” Puțin mai târziu a murit.

Preotul l-a întrebat pe un prieten de ce este atât de deosebit versetul acesta. Acela i-a răspuns: „Versetul cuprinde toată evanghelia! Tu nu trebuie să știi numai că ești un păcătos și că Hristos a murit – este prea puțin. Trebuie să știi că El a fost judecat pentru fărădelegile tale, că Fiul lui Dumnezeu «a purtat păcatele tale în trupul Său, pe lemn»” (1 Petru 2.24).

În următoarea duminică, preotul a recunoscut în fața tuturor cât de orb fusese, că el studiase Biblia și că le-o explicase altora, în timp ce el nu o crezuse! Dar acum știa că Isus Hristos a murit și pentru păcatele sale!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PERICOLELE GRIJII PĂRINTEȘTI EXCESIVE – Fundația SEER

„Cel ce dă naștere unui înțelept se bucură. Să se bucure tatăl tău și mama ta” (Proverbele 23:24-25)

Scopul tău ca părinte nu ar trebui să fie acela de a crește niște copii perfecți, ci de a le transmite înțelepciunea necesară pentru a avea o viață reușită. Lucrul acesta ridică două provocări: neglijența parentală și obsesia parentală. Cea de-a doua este răspândită printre părinții care devin obsedați de copiii lor, nelăsându-le timp pentru recreere, dragoste sau odihnă. S-ar putea ca acești părinți să nu o considere potrivită și calificată pentru a fi bona copiilor nici chiar pe maica Tereza!

Motivele părinților obsesivi ar putea fi bune, dar preocuparea lor poate duce la trei probleme serioase:

1) A face din copii piesa centrală a vieții tale nu este spre folosul lor. Dacă îi transformi pe copii în centrul universului tău, ei vor avea parte de o trezire crudă la realitate când vor intra în lumea adevărată.

2) Oboseala emoțională și fizică produce ceea ce este cunoscut drept „epuizarea parentală.” Așa cum o baterie nu poate fi folosită la nesfârșit, tu ai nevoie să te încarci pe plan fizic, emoțional și spiritual. Când nu se întâmplă asta, ești iritat și toată lumea din jurul tău va simți efectele negative.

3) „Grija părintească” excesivă poate fi distrugătoare pentru o căsnicie, mai ales când mama are această înclinație. Tatăl poate ajunge să nu-și mai sufere copiii apreciind că i-au luat soția de lângă el… sau ea poate crede că soțul ei este egoist pentru că nu se conformează dedicării ei față de copii.

În oricare din aceste situații, apare un zid între ei, care ar putea distruge familia. Biblia spune: „Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii” (Filipeni 4:5). Moderația sau echilibrul este cheia unei vieți, de familie, sănătoase și fericite.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 11:1-22


Domnul este „un Dumnezeu al iertării, milos şi îndurător“ (Neemia 9.17). Încă o dată
Îşi va elibera poporul, iar de data aceasta prin mâna lui Iefta. Istoria acestui judecător începe într-un fel asemănător celei a lui Abimelec. Dar, în loc să se revolte, să se răzbune pe fraţii lui, renunţă la ceea ce are de drept şi se retrage în ţara Tob, unde Dumnezeu va şti să-l găsească atunci când va veni timpul.

Iefta, privat de partea sa de moştenire, urmărit de fraţii săi şi exilat într-o ţară străină, de unde revine apoi ca eliberator, Îl prefigurează, sub acest aspect, pe Domnul Isus. Salvatorul poporului trebuie, în mod imperios, să fie şi „cap“ al lor şi „căpetenie“ peste ei (10.18; 11.8, 9, 11). Este Hristos şi una şi alta pentru voi? După ce a fost respins de poporul Său Israel, care na vrut să-I recunoască drepturile, Hristos este acum absent, înălţat la cerurile din care va reveni cu putere şi ca Învingător (vezi Luca 19.1214). În faţa vrăjmaşilor lui Israel, Iefta este plin de curaj. Cum răspunde el la pretenţiile lor, la minciunile lor? Făcând apel la adevărurile de început şi sprijininduse pe binecuvântările de altădată. Principiile Cuvântului care i-au călăuzit pe credincioşii din generaţiile trecute trebuie bine cunoscute şi menţinute cu fermitate (2 Tes. 2.15).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: