Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, pe când spunea el acestea, a venit un nor și i-a umbrit; și s-au temut când ei au intrat în nor. Și a venit un glas din nor, spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit; de El să ascultați!”. Și, pe când era glasul acesta, Isus S-a aflat singur.

Luca 9.34-36



Petru ne spune că acest glas a venit din gloria minunată: „El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată” (2 Petru 1.17). Petru și ceilalți intraseră în nor – și astfel vedem lucrul minunat că sfinții au privilegiul de a sta în gloria din care a venit glasul și că acolo, în acea glorie, ei împărtășesc plăcerea pe care Tatăl o găsește în Fiul Său preaiubit. Nu numai că suntem chemați la părtășia Fiului Său, Isus Hristos, ci suntem chemați de asemenea să avem părtășie cu Tatăl. Suntem primiți în prezența Lui pentru a ne bucura împreună cu El de Fiul Său preaiubit.

„Și, pe când era glasul acesta, Isus S-a aflat singur.” Viziunea trecuse, împreună cu norul, cu glasul, cu gloria, cu Moise și cu Ilie; Isus însă rămăsese, iar ei rămăseseră să continue drumul cu El, cunoscându-L acum în lumina acelor scene de glorie la care fuseseră martori.

Acesta este și pentru noi folosul acelor lucruri spirituale pe care uneori le vizualizăm în părtășia noastră cu Domnul. Ele nu ne sunt date pentru a ne bucura neîncetat doar de ele și de nimic altceva, ci, după ce astfel de experiențe trec, la fel ca cea de pe muntele cel sfânt, ele ne lasă singuri cu Isus, pentru a continua pe drumul credinței împreună cu El, bucurându-ne de părtășia plăcerii Tatălui în El, pe care am gustat-o pe munte. În felul acesta așteptăm momentul revenirii Lui, atunci când toate acestea, împreună cu mai mult decât inima noastră poate să dorească, își vor găsi împlinirea pentru totdeauna.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața, eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.

Psalmul 5.3



Principiul celor două ore

Martin Luther a fost apreciat pentru multe lucruri. Unul dintre acestea, care era de fapt și o preocupare a contemporanilor săi, a fost dragostea lui față de rugăciune. Luther s-a dedicat unei vieți disciplinate de rugăciune, punând zilnic deoparte câteva ore din viața sa, pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu. Cineva l-a întrebat cu o anumită ocazie: „Martin, tu ești un om ocupat; cum poți în fiecare zi să stai două ore în rugăciune, ținând cont de programul tău încărcat?”. Luther i-a răspuns la întrebare astfel: „Ei bine, principiul celor două ore este principiul de bază, principiul fundamental”. Atunci când era presat de mult mai multe responsabilități și viața lui devenea mai aglomerată decât de obicei, spunea că trebuie să-și modifice viața de rugăciune. Luther spunea: „Cu cât sunt mai ocupat și cu cât am mai multe responsabilități, cu atât consider că este necesar să acord mai mult timp rugăciunii”. Și astfel, timpul pe care îl dedica rugăciunii începea mai degrabă să crească, pentru a rezista la presiunile din viață, decât să se diminueze. În acel moment el începuse de fapt să învețe de la Isus Hristos, pentru că toate aceste adevăruri și-au găsit loc pentru prima dată în viața Domnului nostru.

Suntem îndemnați de Scriptură să ne aducem aminte de înaintașii noștri și să le urmăm credința. Să ne ajute Dumnezeu ca această lucrare a rugăciunii să-și găsească loc și în viața noastră! Să ne rugăm și să nu ne oprim! Mare putere are rugăciunea!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU LUCREAZĂ PENTRU BINELE NOSTRU – Fundația SEER

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”  (Romani 8:28)

Pavel începe acest verset cu o afirmație care pare emfatică: „Știm…”

Sunt atâtea lucruri în viață pe care nu le știm! Nu știm dacă economia se
va prăbuși, sau ce se va alege de copiii noștri. Nu știm nici măcar „cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8:26).

Dar putem ști următoarele patru lucruri:

1) „Dumnezeu lucrează.” Chiar dacă nu-L putem vedea, El are de lucru în spatele scenei. El nu a plecat și nici nu S-a mutat în altă parte. El este de neoprit, neobosit și nu se oprește niciodată din lucrarea Lui.

2) „Dumnezeu lucrează spre bine.” Nu pentru confortul nostru, pentru plăcerea sau distracția noastră, ci pentru binele nostru suprem. Dar apoi, din nou, El este binele nostru suprem, așa că te poți aștepta la altceva?

3) „Dumnezeu lucrează pentru binele celor ce-L iubesc.” Iată beneficiul iubirii de Dumnezeu! Fă din planurile Sale planurile tale și atunci povestea ta va avea un final fericit. Garantat!

4) Dumnezeu lucrează prin „toate lucrurile.” Dumnezeu lucrează, nu doar prin câteva lucruri, prin lucrurile bune, prin lucrurile cele mai bune sau prin lucrurile ușoare. El lucrează prin „toate lucrurile.” Și El nu face planul pe măsură ce avansează în lucrarea Sa.

Biblia ne spune: „În El am fost… rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Partea cea mai bună este că hotărârea lui Dumnezeu te include și pe tine! Așa că nu te mai chinui, nu te mai stresa și nu mai sta nedormit! Încredințează-te în mâna Sa și ai convingerea că El lucrează în și prin „toate lucrurile”, spre binele tău și spre slava Sa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 11:23-40


Iefta se credea obligat să-I plătească Domnului, prin intermediul unui sacrificiu, victoria sa asupra fiilor lui Amon. Ce puţin Îl cunoaşte pe Dumnezeu! El Îşi găseşte plăcerea în a-i binecuvânta pe ai Săi fără să aştepte altceva decât dragostea lor. Salvarea Lui este fără
plată.

Se poate remarca nebunia promisiunii pe care o face Iefta. Dumnezeu ne lasă uneori să purtăm răspunderea lucrurilor asupra cărora am decis sub puterea impulsului! Să veghem deci îndeaproape asupra cuvintelor noastre, pentru că promisiunile făcute cu uşurătate pot avea grave consecinţe (Proverbe 20.25)!

Dacă lui Iefta îi lipsea, pentru moment, credinţa, ea străluceşte acum la fiica lui. Supunerea ei − singurul copil, unic, îndrăgit de tatăl − ne duce cu gândul la cea a Domnului Isus (Ioan 8.29). Ea nu pune mare preţ pe propria viaţă şi se bucură de victoria pe care Domnul o dăduse lui Israel. Este ascultătoare chiar până la moarte, din dragoste pentru Domnul, pentru tatăl şi pentru poporul ei. În aceasta este o emoţionantă imagine a lui Hristos, cu toate că rămâne foarte departe de Cel pe care Îl reprezintă.

Dacă fiica lui Iefta merita să fie celebrată an de an, infinit mai vrednic este Domnul nostru Isus să fie preamărit de aici de jos şi pentru toată eternitatea.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: