Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 3, 2020”

4 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care Îl aveți de la Dumnezeu?

1 Corinteni 6.19



Când Domnul Isus Se afla pe pământ, El era „Emanuel”, care înseamnă: „Dumnezeu este cu noi” (Matei 1.23). O Persoană a Trinității Îl făcea astfel vizibil pe Dumnezeu oamenilor. El a locuit în mijlocul lor, iar ei au contemplat gloria Sa.

Nu este mai puțin adevărat că în zilele noastre de asemenea există o Persoană divină pe pământ, locuind în copiii lui Dumnezeu și cu copiii lui Dumnezeu. Această Persoană este Duhul Sfânt. Lui nu I-a fost pregătit un trup, așa cum I-a fost pregătit lui Hristos (Evrei 10.5), căci Duhul Sfânt nu S-a întrupat. El locuiește în trupurile celor credincioși, iar aceste trupuri sunt templele în care El Se manifestă (1 Corinteni 6.19).

Să nu uităm faptul că la fel de adevărat El este o Persoană, cum și Hristos este. Nu-L putem vedea, însă personalitatea și prezența Lui sunt realități incontestabile.

Spunem aceasta, fiindcă mulți par să creadă că El este un fel de influență emanată de la Dumnezeu. Cu siguranță că El exercită o importantă și binecuvântată influență, însă El Însuși este cu mult mai mult decât o influență. Tot așa, El manifestă o putere extraordinară, însă El Însuși este cu mult mai mult decât o putere.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece și prin râuri, și nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars și flacăra nu te va aprinde.

Isaia 43.1,2



Nu te teme

Mergeam cu mașina pe șosea, când un stol de vrăbii a trecut în zbor foarte jos, aproape de pământ, prin fața mea. Nu am putut să frânez, nici să le ocolesc. Am răsuflat ușurat când am observat că au reușit să treacă în viteză, fără să fie lovite; totuși, una a căzut la pământ.

Gândurile mi-au zburat involuntar la versetul din Biblie unde scrie că „niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei 10.29). Cu cât mai mult trebuie să știm noi, cei care ne-am pus nădejdea în Dumnezeu, că El ne va scăpa în orice zi de pericole inevitabile ce apar pe cale! Poate fi vorba de accidente, de boli incurabile, de neînțelegeri, de catastrofe naturale și lista poate continua. Dar în orice situație ne putem pune încrederea în Dumnezeu care a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).

Să mergem plini de încredere prin această viață până vom ajunge la ținta cerească! Iar aceia care nu au siguranța că vor ajunge la ținta cerească, patria de sus, care ne-a fost pregătită prin moartea Domnului Isus pe cruce, să vină acum cu păcatele lor înaintea Lui, să le mărturisească cu regret adânc, pentru că orice căință sinceră de păcate este răsplătită cu iertare. Domnul Isus este îndelung răbdător și dorește ca toți să fie mântuiți, să nu meargă în pierzarea veșnică, departe de El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (4) – ANULNOU – Fundația SEER

„Acolo te voi hrăni” (Geneza 45:11)


Visul pe care i l-a dat Dumnezeu lui Iosif nu se referea la starea de bine a lui Iosif (deși el va ajunge a doua persoană ca importanță în Egipt!), ci la faptul că avea să-și hrănească familia, și omenirea, în vremea foametei. Nu pierde lucrul acesta din vedere! Când Dumnezeu îți dăruiește un vis, el îți va aduce binecuvântare – ție, dar și celorlalți. Biblia spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” (Ioan 3:16). Planul lui Dumnezeu nu este să te facă un simbol, ci un instrument prin care să-Și împlinească voia. Din familia lui Iosif avea să vină Răscumpărătorul lumii, însă familia lui era amenințată cu pieirea. Așa că Dumnezeu a făurit un plan; tălmăcirea visului lui Faraon, de către Iosif, și ridicarea lui Iosif pe tron erau necesare, ca acest plan al lui Dumnezeu să se împlinească.

Și iată încă un gând: istoria lui Iosif dovedește că visul oferit de Dumnezeu îți va schimba atitudinea față de ceilalți, inclusiv față de cei care se poartă rău cu tine. Te va face mai bun, mai iubitor și mai iertător. Aducându-și aminte cum l-au trădat, frații lui Iosif s-au temut când au stat înaintea lui și și-au dat seama că soarta lor se afla în mâna lui. Însă el a refuzat să se răzbune sau să rostească un cuvânt măcar despre ceea ce-i făcuseră ei. El s-a uitat dincolo de faptele lor și a văzut cum a lucrat Dumnezeu prin toate situațiile prin care a trecut. „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi” (Geneza 50:20). Felul în care îi tratezi pe ceilalți, mai ales atunci când te afli într-o poziție înaltă, determină felul în care Se va purta și Dumnezeu cu tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 2:6-23


Anii au trecut şi vedem ridicându-se în Israel „o altă generaţie, care nu-L cunoştea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel“ (v.10). Generaţia aceasta nu experimentase credincioşia lui Dumnezeu în deşert, nici puterea Lui în Canaan. Şi iată-i cum merg după alţi dumnezei (v.12).

Acesta este un exemplu important, pe care trebuie să-l luăm în considerare noi, care suntem parte a unei noi generaţii a poporului lui Dumnezeu, copii din părinţi credincioşi, care am auzit despre lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a împlinit pentru generaţiile anterioare, dar care, probabil, nu-L cunoaştem pe Domnul printr-o experienţă personală.

Vai, este trist să vedem declinul care a urmat după trezirea strălucită din secolul trecut. „Bătrânii“, despre care am auzit vorbindu-se, au plecat unul câte unul. Iar dacă Domnul ne va mai lăsa aici încă câţiva ani, cei mai tineri dintre noi, la rândul lor, vor avea răspunderea să croiască drumul.

„Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri”, ne îndeamnă Evrei 13.7. Ei ne-au lăsat lucrările lor scrise şi exemplul lor. Să le imităm, mai presus de toate, credinţa. Şi apoi, chiar dacă acestea sunt trecute, Domnul ne rămâne. Prezenţa Lui este suficientă chiar pentru un timp al slăbiciunii, ca cel de astăzi!

3 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Fericiți sunteți voi când vă vor defăima și vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră orice lucru rău, din cauza Mea. Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.
Strângeți-vă comori în cer.

Matei 5.11,12; 6.20



V-ați întrebat vreodată ce fel de răsplătiri veți primi atunci când veți ajunge în cer? Biblia ne arată criteriile potrivit cărora Dumnezeu va stabili aceste răsplătiri, precum și felul de purtare prin care le putem dobândi. Când vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, vom fi judecați pe baza luminii pe care am avut-o – adică pe baza adevărului pe care Dumnezeu ni l-a pus la dispoziție – și pe baza a ceea ce am făcut cu oportunitățile care ne-au fost create.

Mai mult, vedem că anumite acțiuni și atitudini vor avea ca rezultat anumite răsplătiri. De exemplu, în Evanghelia după Matei ni se spune că există o mare răsplată păstrată în cer pentru cei care sunt insultați și persecutați din pricina Domnului Isus (Matei 5.11,12). În altă parte, Domnul ne spune că faptele de bunătate făcute față de cei ai Lui sunt consemnate și vor fi răsplătite (Matei 25.40). Nici chiar un pahar cu apă dat unui ucenic însetat nu va fi trecut cu vederea în ziua judecății (Matei 10.42).

Printre cei răsplătiți se vor afla și cei pe care Dumnezeu îi cheamă să-și părăsească atât averile, cât și pe cei apropiați, de dragul evangheliei. O altă acțiune care se bucură de atenția specială a lui Dumnezeu este dragostea îndreptată către cei care ne sunt vrăjmași. Pentru o astfel de purtare există o mare răsplată și vom fi numiți „fii ai Celui Preaînalt” (Luca 6.35). Câteodată, unii par să prospere și să secere o recoltă bogată, fără să bage însă de seamă cum alții au pregătit și am semănat mai înainte ogorul. Totuși, Dumnezeu ne asigură că nici cel care seamănă și nici cel care udă nu vor fi trecuți cu vederea (1 Corinteni 3.8). Domnul vede orice detaliu, iar orice lucru făcut pentru El va fi cu siguranță răsplătit.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea.

Ioan 14.27



Pace care durează

„Războiul care trebuia să pună capăt tuturor războaielor” – așa a fost numit Primul Război Mondial, în care au murit milioane de oameni. Când s-a făcut pace, în 1918, mulți sperau că lumea nu va mai avea alt război. Dar, la mai puțin de douăzeci de ani, a început cel de-al doilea Război Mondial, care a adus ruine nenumărate și a omorât alte milioane de oameni. Când s-a sfârșit acest război, a fost multă bucurie, dar puțină încredere în permanența păcii. Oamenii învățaseră că pacea lumii nu durează.

Învățăm aceeași lecție pe o scară mai mică în relațiile noastre de fiecare zi. Pacea vine și se duce foarte repede, în funcție de împrejurări. Pacea este atât de fragilă!

Pacea lui Hristos este cu totul deosebită. Pacea lui Isus durează. Ea este stabilită cu o autoritate pe care nicio putere pământească n-o poate zdruncina. Pacea lui Isus nu depinde de schimbarea împrejurărilor din viață, ci de prezența de neschimbat a Duhului Sfânt. Pacea lui Isus rămâne și atunci când trupul îți este ros de boală sau mintea îți alunecă în întunericul uitării. Pacea pe care o dă Isus este de netulburat.

Ca balsamul care vindecă și-alină
Inima-n cuptorul vieții încercate,
Tot așa, iubirea Ta este-o lumină
Care-aduce pace sfântă și curată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (3) – ANULNOU – Fundația SEER

„Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât” (Geneza 37:5)


Istoria lui Iosif ne învață că succesul îi poate face pe alții să se comporte nedrept față de tine. Nu toți vor sărbători succesul pe care îl ai, nici măcar cei mai apropiați. Când faima Domnului Isus a început să se răspândească, primii care L-au respins au fost cei din cetatea în care a crescut. Lucrul acesta L-a făcut să spună: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui” (Matei 13:57).

Biblia spune despre Iosif: „Frații săi au început să-l pizmuiască” (Geneza 37:11). Și iată cum a apărut invidia! Când Dumnezeu toarnă peste tine binecuvântări, cei care se simt lăsați pe dinafară te vor lua la ochi. Poate unii se simt mai merituoși și mai vrednici, și vor crede că binecuvântarea ta a venit pe cheltuiala lor. Așa s-a simțit Cain când și-a ucis fratele (pe Abel); așa a simțit Saul când David l-a ucis pe Goliat și poporul a cântat: „Saul și-a bătut miile lui, Iar David, zecile lui de mii” (1 Samuel 29:5). La scurt timp după aceea, Saul a început să arunce cu sulița după David. Și sulița nu s-a despărțit niciodată de mâna sa, până ce i-a străpuns propria inimă. Motivul a fost că invidia este ca un bumerang; se întoarce și rănește pe cel care l-a aruncat.

Când tatăl lor a dat o petrecere pentru a sărbători întoarcerea fiului risipitor, fratele mai mare a zis: „Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca, și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei” (Luca 15:29).

Acest fiu a făcut trei greșeli pe care le facem cu toții:

a) S-a comparat cu fratele său;

b) A demascat păcatele și slăbiciunile fratelui său;

c) Nu a reușit să aprecieze măsura dragostei tatălui său pentru el și binecuvântările pe care le revărsase asupra lui.

Așadar, să învățăm din aceste greșeli – ca să nu la facem și noi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 1:27-36; 2:1-5


Dumnezeu avea multe motive să ceară distrugerea completă a vrăjmaşilor lui Israel. Dorea în special să-Şi protejeze poporul de influenţa acestor canaaniţi idolatri. Din punct de vedere moral, acelaşi pericol există şi pentru noi. O parte din timpul nostru se scurge în compania oamenilor neîntorşi la Dumnezeu: colegii de muncă, uneori anumiţi membri ai familiilor noastre. Nu putem, în general, evita aceste contacte. Dar trebuie să fim atenţi ca ele să nu aibă nici o influenţă asupra vieţii noastre spirituale. Să ne ferim de prieteniile rele (1 Corinteni 15.33). Sunt unii oameni de care trebuie să fugim, chiar dacă ei ne vor lua în râs. Altfel, ne vor „împinge în ţinutul muntos“, cum s-a întâmplat cu fiii lui Dan (v. 34), adică ne vor împiedica să ne bucurăm în pace de lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu.

Îngerul Domnului, „Căpetenie a oştirii Domnului“ (Iosua 5.14), Se aştepta ca Israel să se întoarcă la Ghilgal, punctul de plecare al glorioaselor victorii de altădată. Dar, în zadar! Atunci El Se suie la Bochim, locul lacrimilor.

Comparând slăbiciunea prezentă a Bisericii cu gloriosul început al istoriei sale, nu constituie oare acesta un îndemn de a ne smeri?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: