Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 14, 2020”

14 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, … pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește.

Evrei 12.5,6



Disciplinarea (1)

Unul dintre cele mai importante pasaje din Scriptură care vorbesc despre disciplinarea divină se găsește în Evrei 12.5-11. De aici învățăm că Dumnezeu îi disciplinează pe cei ai Săi și că disciplinarea este o dovadă a faptului că ei Îi aparțin (Evrei 12.6,8).

Scriitorul Epistolei către Evrei pune în contrast disciplinarea aplicată nouă de părinții noștri după trup cu cea aplicată de Tatăl nostru ceresc (versetul 9). Părinții noștri ne corectau adesea „pentru puține zile” și „după cum li se părea bine” (versetul 10). Cu alte cuvinte, ei aveau în vedere un scop limitat, adesea el fiind acela ca noi să le dăm respectul cuvenit. Unii dintre noi poate că am avut părinți care nu s-au priceput la creșterea copiilor și care de multe ori ne-au disciplinat cu mânie, frustrare și lipsă de răbdare. Tatăl nostru ceresc însă nu procedează niciodată așa. Motivația Lui este întotdeauna în folosul nostru, iar disciplinarea Lui este întotdeauna corectivă și niciodată punitivă (ca pedeapsă), pentru că vrea ca noi „să fim făcuți părtași sfințeniei Lui”. Scopul este ca noi să devenim tot mai mult ca El.

Disciplinarea copiilor începe în general la o vârstă foarte fragedă, însă vedem că, în ce privește disciplinarea copiilor lui Dumnezeu, lucrurile stau diferit. Disciplinarea lui Dumnezeu pare să se întețească pe măsură ce ne maturizăm, în timp ce, în familiile pământești ea se diminuează odată cu creșterea în vârstă. Înmulțirea problemelor în viața de credință poate fi o dovadă că ne-am maturizat. Disciplinarea în sine este de asemenea o dovadă că suntem copii ai lui Dumnezeu, nu copii nelegitimi (versetul 8). Un tată îi va disciplina doar pe copiii săi, nu și pe ai altora. Există probleme în viața ta? Adu-ți aminte că Tatăl nostru nu provoacă celor ai Săi nicio lacrimă inutilă!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

Matei 5.8



Inima curată

Așa cum fulgerul străbate cel mai mare întuneric și îl luminează, tot așa permite Dumnezeu ca o rază din lumina Lui să cadă în inima unui om, pentru a-i arăta ce se află în interiorul său.

Biblia ne spune foarte clar cum îl evaluează Dumnezeu pe om: „gândirea inimii omului este rea din tinerețea lui” (Geneza 8.21). „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17.9). Domnul nostru Însuși a spus: „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule. Iată lucrurile care întinează pe om” (Matei 15.19,20). Dumnezeu, ai cărui ochi nu pot vedea răul, vede și știe totul și trebuie să judece tot ce este necurat conform sfințeniei și dreptății Sale.

Dar cum poate primi un om o inimă curată? Nimeni nu poate, prin puterea proprie, să-și schimbe inima; nimeni nu poate să-și șteargă vina. Acest lucru îl poate face numai Dumnezeu. El, în dragostea Sa mare, L-a dat pe Fiul Său pentru noi, ca noi să primim o „inimă curată”. Pe crucea de la Golgota a curs sângele prețios al lui Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”, pentru salvarea noastră – izvorul de curățire de orice păcat și de orice nedreptate! Primiți prin credință această ofertă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂZBUNAREA E A LUI DUMNEZEU, NU A TA – Fundația SEER

„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti…” (Romani 12:19)


Răzbunarea este a lui Dumnezeu, nu a ta! El va răsplăti – fie în Ziua Judecății, fie în această viață. El poate să-l disciplineze pe șeful tău abuziv, să-ți tempereze părintele nervos, să aducă înapoi în genunchi fostul soț sau fosta soție, ori să-i facă să-și vină în fire. Iertarea nu diminuează dreptatea, ci o lasă în seama lui Dumnezeu. El garantează cantitatea potrivită a retribuției. Noi răsplătim cu prea mult sau cu prea puțin, dar El deține rețeta exactă. Și spre deosebire de noi, El nu abandonează niciodată pe nimeni. (Și trebuie să ne bucurăm pentru asta!) Chiar și când noi deja am trecut peste problemă, Dumnezeu a rămas tot acolo – ca să ne cerceteze conștiința, să ne miște convingerea, să ne orchestreze răscumpărarea.

Să-i corectăm pe dușmani? E treaba lui Dumnezeu.

Să-i iertăm? Aici ne aducem noi contribuția.

Romani 12:17-21: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri… „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

Autorul Max Lucado scria: „Răzbunarea zidește o casă goală, îngustă, cu spațiu pentru o singură persoană. Viețile locatarilor sunt reduse la un singur scop: a face pe cineva nefericit. Și asta și fac: se fac nefericiți pe ei înșiși!” Nu e de mirare că Dumnezeu insistă (Evrei 12:15): „Luați seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune…”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 7:9-25


O ultimă încurajare pentru Ghedeon: visul madianitului explicat de un compatriot. Şi o ultimă lecţie în acelaşi timp: valoarea propriei persoane nu este mai mare decât a unei biete turte de orz. Atunci bătălia poate să înceapă. În timpul nopţii, cele trei cete de oameni se postează
cu atenţie de jur-împrejurul taberei vrăjmaşului, fiecare la locul său. Să observăm bine care sunt armele acestor stranii soldaţi: o făclie aprinsă în interiorul unui urcior; în cealaltă mână o trompetă, ca la Ierihon. Nici sabie, nici lance, pentru că este bătălia Domnului:
„pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi“, explică 2 Corinteni 4.6-7. Acelaşi pasaj îi compară pe cei credincioşi cu nişte vase de lut, a căror voinţă trebuie sfărâmată pentru ca minunata comoară (Hristos în ei) să poată străluci şi pentru alţii.

La sunetul puternic al trâmbiţelor din miezul nopţii, la lumina fantastică a făcliilor de pe panta muntelui, întreaga tabără deodată se trezeşte înspăimântată. În panică, ei încep să se omoare între ei şi să fugă fiecare unde poate. Urmărirea începe apoi cu alţi israeliţi care se alătură celor trei sute de bărbaţi.

Istoria lui Israel consemnează evenimentul acesta glorios (Psalmul 83.11). Stânca lui Oreb şi teascul lui Zeeb vor aminti generaţiilor viitoare de scăparea pe care Domnul le-a dat-o.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: