Mana Zilnica

Mana Zilnica

31 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

De la străin poți să ceri, dar mâna ta să lase ceea ce este al tău la fratele tău; numai că nu va fi la tine niciun sărac, pentru că Domnul te va binecuvânta mult în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău de moștenire.

Deuteronom 15.3,4



Atunci când Dumnezeu introduce anul iertării tuturor datoriilor, apare un detaliu interesant. Dumnezeu spune că iertarea trebuia făcută pentru ca niciun om nevoiaș să nu se afle printre ei. Gândul lui Dumnezeu era să nu existe săraci în poporul Său. În vederea acestui lucru, El le dăduse o țară cu multe bogății (Deuteronom 8.7-11). Însă, în ciuda întregii purtări de grijă și a tuturor binecuvântărilor lui Dumnezeu, existau săraci. De ce? Nu primise fiecare o moștenire în țară? Ba da, însă fiecare trebuia să fie sârguincios și să se folosească așa cum trebuie de ea. „Cine lucrează cu mână leneșă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogățește” (Proverbe 10.4).

Aplicația morală cu privire la noi devine clară. Și noi am fost binecuvântați, însă cu „orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3). Mai mult, Duhul lui Dumnezeu locuiește în fiecare credincios și îl face să înțeleagă lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu (1 Corinteni 2.12). De asemenea, Hristos a dat daruri Adunării Sale (Efeseni 4.7-16). Însă, în ciuda întregii purtări de grijă a lui Dumnezeu, vedem astăzi în poporul Său mulți săraci din punct de vedere spiritual.

Această sărăcie poate avea cauze diferite. Ea poate fi consecința unei umblări în carne sau a lipsei de cunoștință și de pricepere. În astfel de cazuri, Duhul Sfânt este întristat și împiedicat să comunice binecuvântările Domnului către suflet. O altă cauză poate fi lenea spirituală, în ce privește preocuparea cu Persoana lui Hristos. Remediul este să ne preocupăm cu Hristos, să fim îmbogățiți de El și cu El și să împărtășim aceste binecuvântări altora, astfel încât gândul lui Dumnezeu să fie împlinit prin noi: „Nu va fi la tine niciun sărac”.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape.

Isaia 55.6



Ce căutăm?

Fiecare om caută ceva. Unul caută bogăție, altul dorește să găsească locuri frumoase pentru a le vizita, altul caută să-și întemeieze o familie bună, altul caută să-și termine studiile… Unii părăsesc acest pământ, alții le iau locul, dar „Isus Hristos este același ieri și azi și în veci”. Uneori vorbim despre oameni ai lui Dumnezeu care au trăit mai înainte și spunem că, odată cu plecarea lor, am rămas fără resurse. Vorbind așa, suntem în pericol să-L desconsiderăm pe Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, chiar dacă facem acest lucru neintenționat. Oamenii au trecut, însă Isus Hristos rămâne, cu dragostea perfectă a inimii Lui și cu puterea perfectă a mâinilor Lui. Nu există nicio dificultate cu privire la care Mântuitorul să nu ne poată ajuta să o învingem, niciun pericol de care să nu ne poată păzi și nicio altă problemă care ar putea interveni, iar El să nu o poată rezolva.

Domnul Isus este Sprijinul nostru, Lumina noastră, Păstorul nostru, Pâinea cu care se satură sufletul nostru, Izvorul de putere și înviorare, Marele Preot milos care ne poartă în slăbiciunile noastre, Avocatul sau Apărătorul nostru credincios, iar orice avem în mâini, ca de altfel orice resursă care ne stă la dispoziție, toate sunt în El. Domnul Isus Hristos este Cel care rămâne, Cel neschimbat. Oamenii trec, dar El rămâne; toți se schimbă, dar El este Același. Înțelegând deci că toate resursele noastre spirituale sunt în Domnul Isus Hristos, să-L căutăm cu ardoare pe Mântuitorul pe paginile Scripturii și astfel vom fi binecuvântați.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI PRIETEN CU DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

Când vorbești cu un prieten, lași garda jos și ești relaxat. Nu trebuie să fii atent la maniere. Poți spune tot ce gândești, fără să îți fie teamă că ești judecat. Așa au vorbit Moise și Dumnezeu unul cu celălalt – ca doi prieteni care aveau încredere unul în celălalt și erau transparenți. Spuneau ce simțeau și gândeau. Poporul Israel tocmai își făurise un vițel de aur la care să se închine și Dumnezeu era destul de mânios pe ei ca să-i renege și să-și aleagă alți prieteni. Moise avea de gestionat o criză majoră și L-a angajat pe Dumnezeu într-o conversație serioasă. În esență, el i-a zis lui Dumnezeu: „Eu văd lucrurile într-un fel, iar Tu le vezi în altul. Iar perspectiva Ta mă face să mă simt foarte stingher.” Seamănă cu un schimb onest de vorbe între prieteni, nu-i așa?

Moise nu a fost lipsit de respect, el și-a deschis inima. Dumnezeu și Moise se cunoșteau suficient de bine ca să-și vorbească „față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” Tu te rogi la fel? Fără o pregătire prealabilă; doar o conversație de la inimă la inimă cu un prieten în care ai încredere și față de care te simți apropiat. Asta a dorit Dumnezeu de la Moise, și asta dorește și de la tine! Clișeele religioase și listele cu cereri de rugăciune îți pot submina oportunitatea de a te conecta profund și personal cu Dumnezeu.

Ce-ai zice să te deschizi față de El? Vorbește cu Dumnezeu fără ocolișuri despre situația în care te afli, și despre ceea ce simți, gândești și dorești… Asta înseamnă să fii prieten cu Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 16:23-31


Iată imaginea tristă a unei familii, foarte diferită de cea a lui Manoah. Fiul fură; mama jură cu blesteme, apoi cu aceeaşi gură (vezi Iacov 3.10) îşi binecuvântează fiul, în loc să-l facă să-şi dea seama de gravitatea păcatului său. În final, ea confecţionează chipuri cioplite pentru el. Legea care interzicea aceste practici este aşadar complet ignorată, cu toate că numele Domnului este amestecat între cuvintele acestei femei. „Poporul acesta Mă onorează cu buzele“, spunea Domnul Isus, „dar inima lui este departe de Mine“ (Matei 15.8; Isaia 29.13; 46.6). Ce avertisment este acesta pentru fiecare dintre noi!

Pronunţarea numelui Domnului impune să ne depărtăm de rău (2 Timotei 2.19). Faptul că-L numim pe Isus Domnul nostru semnifică recunoaşterea autorităţii Sale. Aici, din contră, fiecare face ce este drept în ochii lui. Este şi cazul lui Mica, al mamei lui şi al acestui tânăr levit din Betleem, pe care Mica îl pune ca preot, consacrându-l fără a avea vreun drept pentru aceasta. Vai! acest tânăr este chiar un descendent al lui Moise (18.30). Ce ar fi gândit cel care introdusese legea, care distrusese viţelul de aur, care-l învăţase pe popor acel cântec minunat din Deuteronom 32, văzându-l pe propriul nepot devenind preotul unui chip cioplit? Descendenţii unui om al lui Dumnezeu nu sunt nicidecum puşi la adăpost faţă de un naufragiu spiritual.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: