Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 21, 2019”

21 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Deoarece, când unul spune: „Eu sunt al lui Pavel!” și altul: „Eu, al lui Apolo!”, nu sunteți voi oameni?

1 Corinteni 3.4



De unde vine însă această fărâmițare a unității exterioare vizibile? Diferențele stau în chestiuni de doctrină, disciplină, organizare și alte puncte similare. S-ar putea spune că asupra acestor subiecte trebuie să fie întotdeauna diferențe, din pricina variatei structuri a minții omenești. Fără îndoială că așa ar fi, în cazul în care voința și judecata omului ar fi cele care ar trebui să lucreze. Însă Dumnezeu nu deschide nicio poartă pentru gândurile omului. El n-a lăsat ca aceste chestiuni să fie rezolvate de mintea omenească. Dacă Biserica ar fi rămas credincioasă, prezența lui Hristos în mijlocul ei ar fi rezolvat toate problemele. Având cuvântul ca un îndrumar infailibil și pe Duhul Sfânt ca interpret infailibil, nu s-ar fi ivit diferențe. Lucrul care face loc pentru astfel de deosebiri este lipsa de supunere față de gândurile lui Dumnezeu. Omul și-a pus propria-i înțelepciune în locul celei a lui Dumnezeu. Călăuzirea Duhului n-a mai fost de ajuns pentru el și a început să-și folosească mintea, introducând filosofia lumii acesteia, alegându-și învățători după gusturi și formând școli de doctrină potrivit înclinațiilor sale.

Așa ceva, fără îndoială, își are izvorul în felul în care este constituită natura umană. Dar este aceasta o scuză? Pentru ochiul spiritual, acest lucru nu dovedește decât răutatea unei astfel de naturi – „Omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu”. Deci a spune că un lucru este natural înseamnă să spui că este contrar gândului lui Dumnezeu. Scuză Scriptura aceste diviziuni pentru faptul că sunt naturale? Dimpotrivă, acesta este chiar motivul pentru care le osândește. Duhul Sfânt arată clar că sectele și diviziunile nu sunt de la Dumnezeu, ci de la om, și că ele sunt rezultatul lipsei de spiritualitate, a carnalității și a umblării în felul oamenilor. Și totuși creștinii le apără ca pe rezultate ale naturii omului. «Doar suntem oameni», spun ei. «Dacă sunteți oameni», replică apostolul, «sunteți carnali și nu vă pot vorbi ca unora spirituali». Ce prăpastie grozavă este între gândurile creștinilor și gândurile lui Hristos!

T. B. Baines

SĂMÂNȚA BUNĂ

dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile celor necredincioși, ca lumina evangheliei slavei lui Hristos … să nu strălucească peste ei.

2 Corinteni 4.4



Târgul de Crăciun

„Vin fiert? Dar toți beau așa ceva”, spune sfidător Flavius și propune prompt: „Vino, facem rost de ceva tare!”. Replici? Niciuna. Atracția lucrurilor interzise! Presiunea grupului! Teama de a nu fi marginalizat! Uscățivul Dan, șmecherul Vlad și liniștitul Cristi – toți pleacă împreună. La târgul de Crăciun dintr-un mare oraș și pe străzile din jur există aproape orice – și pentru cei mai tineri. Flavius întinde o bancnotă și câteva monede către doi bețivi, care în mod cert au băut prea mult vin fiert: „Ei, ne faceți rost de o sticlă de vodcă?”. Flavius arată spre magazinele din colț. „Nicio problemă!” – între alcoolici nu există probleme de înțelegere.

Trei ore mai târziu: În lumina slabă a neoanelor, Dan se află pe o targă a ambulanței. Îi este golit stomacul, i se face perfuzie în braț, ochii îi sunt încă sticloși, părinții sunt plecați…

Încă o dată totul s-a încheiat cu bine pentru Dan și pentru ceilalți, care au sperat într-o senzație tare de la alcool. „Dacă viața nu are niciun sens, atunci vreau să mă distrez cât se poate de mult.” – Ar putea fi spusă și despre tine această propoziție? Dacă da, atunci permite ca Cineva, care te iubește și care te cunoaște, să dea un sens adânc vieții tale: Isus Hristos. El a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10.10).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UNII OAMENI NU POT FI AJUTAȚI (2) – Fundația SEER

„Ei n-au vrut să ia aminte… și și-au astupat urechile” (Zaharia 7:11-12)


 

Trebuie să acceptăm cu toții acest adevăr: există destui oameni care nu sunt pregătiți să se schimbe! Ei îți vor cere timpul și energia ta, dar când treci la subiect, ei nu vor vrea să plătească prețul schimbării. Cine sunt ei?

1) Oamenii care vor să vorbească, dar nu să asculte. Iacov vorbește despre două categorii de oameni: cei ce ascultă și cei ce fac. „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri” (Iacov 1:22). În loc să te zbați la nesfârșit să împlinești nevoile altora, încearcă să-i pui în legătură cu Cel care poate. Ei ar trebui să depindă de El, nu de tine.

2) Oamenii care cred că nu ești pregătit să-i ajuți. Domnul Isus nu a fost respectat în orașul Său natal, totuși El a fost exact persoana de care ei aveau nevoie (vezi Ioan 1:11-12). Oportunitățile nu bat întotdeauna la ușă; uneori ele stau deoparte, așteptând să fie descoperite! Când oamenii nu sunt dispuși să-ți accepte ajutorul și sfatul, probabil nu sunt pregătiți să crească și să-și rezolve problemele.

3) Oamenii care își doresc să aibă ceea ce ai tu, dar nu și să fie ceea ce ești tu. Aceștia vor să fie salvați, dar nu învățați; confruntați, dar nu corectați. Și când îi scoți mereu din încurcătură, dar nu-i înveți cum să trăiască, de fapt nu le ești de niciun ajutor.

Psalmistul recunoaște: „Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” (Psalmul 119:71). Deseori, oamenii trebuie să experimenteze suferința răului, înainte de a aprecia înțelepciunea binelui. Așadar, când vorbim despre a-i ajuta pe alții – fii plin de discernământ!


SSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 15:20-63; 16:1-10


Sosise mult-aşteptatul moment ca Israel să intre în stăpânirea moştenirii lor. Iuda îşi primeşte cel dintâi partea, detaliindu-se cetate cu cetate, ca pentru a sublinia grija pe care o manifestă DOMNUL pentru fiecare petic de pământ din această ţară care Îi aparţine. Să avem şi noi o viziune din ce în ce mai cuprinzătoare asupra poporului lui Dumnezeu, în special pentru a-i include în rugăciunile noastre.

Vai, la sfârşitul fiecărei delimitări vom găsi câte o restricţie, câte un „dar„. Victoria nu este completă. Iuda nu ajunge să-i deposedeze pe iebusiţi (v. 63). Până în zilele lui David, aceştia vor păstra un loc întărit în Ierusalim: fortăreaţa Sionului (2 Samuel 5.6). Nici Efraim nu poate să-i izgonească pe canaaniţii din Ghezer (16.10). Siliţi să plătească tribut, aceşti înfrânţi vor fi ei chiar inofensivi? Dimpotrivă, după cuvântul lui Moise, vor constitui curse în mijlocul lui Israel, antrenându-i pe aceştia la rău şi la idolatrie. Ce se întâmplă cu inimile noastre, dragi copii ai lui Dumnezeu? Nu tolerăm noi în vieţile noastre anumiţi vrăjmaşi care nu ne par deloc periculoşi? Suntem obişnuiţi cu prezenţa lor; ne-ar fi greu să-i judecăm. Fie ca Domnul să ne dea curajul să o facem, astfel ca numai El singur să domnească peste inima noastră! (Romani 6.12 …).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: