31 Decembrie 2019
DOMNUL ESTE APROAPE
Dumnezeul nostru, … noi nu avem nicio putere înaintea acestei mari mulțimi care vine împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt spre Tine.
2 Cronici 20.12
Iosafat a fost un împărat credincios, care a făcut multe lucruri bune, iar aici îl vedem aflat într-o mare strâmtorare. O armată foarte numeroasă, formată din moabiți, amoniți și edomiți, venea să atace Iuda. Iosafat nu putea nicidecum strânge o armată care să reziste unor vrăjmași atât de numeroși. Trebuiau oare să se predea? Nicidecum! Însă nu erau destul de puternici pentru a dobândi victoria. Ce trebuiau să facă? Iosafat știa că răspunsul se găsea doar în Dumnezeul cel viu. El nu încearcă să stârnească în oamenii săi un curaj care nu se găsea acolo, ci apelează doar la Dumnezeu, aducând înaintea Lui situația, exact așa cum era ea. „Ochii noștri sunt spre Tine”, spune el. Putea Dumnezeu ignora această încredere în El? Nu, căci inima Lui plină de dragoste își găsește plăcerea în așa ceva. Când credința se bazează pe El, Dumnezeu va acționa cu siguranță.
Înainte ca vrăjmașii să ajungă, Dumnezeu a dat celor ai Săi răspunsul de care aveau nevoie. Ei nici măcar nu trebuiau să lupte, ci doar să fie martori la felul cum Dumnezeu avea să lupte pentru ei. Vrăjmașii s-au luptat între ei, nu împotriva lui Iuda, iar Iosafat și armata sa n-au făcut altceva decât să ia prada.
Și noi avem de dus lupte, fie în viața personală, fie în cea de familie, fie în adunare și, la fel ca Iosafat, nu știm ce să facem. Răspunsul este același și pentru noi. Trebuie să privim țintă la El. „Pentru că ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El” (2 Cronici 16.9). Să avem grijă să menținem un duh de dependență și de încredere în Domnul!
L. M. Grant
SĂMÂNȚA BUNĂ
Și aceasta, fiindcă știți în ce timp ne aflăm; este ceasul să vă treziți din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi.
Romani 13.11
Punct la final de an
Fiecare propoziție și fiecare frază se încheie cu un punct. La sfârșitul acestei zile punem punct anului care a trecut și începem un an nou. Biblia spune că Dumnezeu „a făcut fiecare neam de oameni dintr-un singur sânge, ca să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat timpuri rânduite și hotare locuirii lor” (Fapte 17.26). Și viața noastră are la sfârșit un punct. Dar, până atunci, să ne gândim la darul prețios al timpului în care trăim și în care răsună glasul evangheliei prin care suntem chemați la viața veșnică. Scriptura spune: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9). Orice oră care a trecut – și noi tot nu am ascultat de chemarea la adevărata viață – este o oră pierdută, pierdută pentru totdeauna.
Anul care se încheie ne-a adus bucurii, dar probabil și dezamăgiri. Însă cel mai important lucru pentru fiecare om este să aibă o relație personală, autentică, cu Dumnezeu prin credința în Mântuitorul. Această relație cu urmări veșnice o poți începe acum, în aceste ultime clipe ale anului: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii”. Orice amânare poate fi un veșnic prea târziu. Cine L-a primit pe Mântuitorul poate să se bucure an de an, lună de lună, zi de zi, de salvarea Sa veșnică. Această parte fericită o dorim tuturor cititorilor.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CURĂȚENIE ÎN CASĂ – Fundația SEER
„Sfințiți Casa Domnului Dumnezeu… și scoateți afară… ce este necurat.” (2 Cronici 29:5)
În Scoția, există o tradiție de Anul Nou care presupune curățarea casei, aruncarea cenușii vechi din șemineu și achitarea datoriilor neplătite. Sensul acestei tradiții este să dai afară ce este vechi pentru a face loc pentru ce este nou. Din când în când, și noi trebuie să ne facem curățenie în casa spirituală. Biblia spune: „scoateți afară… ce este necurat.” De ce? Pentru că, în timp, se strecoară atitudini greșite, fapte de slabă calitate și obiceiuri păcătoase care ne orbesc ca să nu vedem lucrurile importante.
Sheila Coleman spunea: „În urmă cu zece ani, făceam curățenie în casă de sus până jos. Ștergeam praful din fiecare colțișor și ungher… frecam cada și chiuvetele până străluceau. Foloseam chiar și o periuță de dinți pentru depunerile din bucătărie. Casa arăta mai curată ca niciodată!… Și astăzi, după zece ani, e încă curată. Nu a mai trebuit să șterg praful, să aspir sau să spăl blatul din bucătărie și casa mea arată la fel ca în acea zi… nu-i așa?! NICI VORBĂ!
Avem nevoie să facem curățenie în casa noastră duhovnicească, spirituală în fiecare zi, deoarece trăim într-o lume murdară. La fel cum locuințele noastre, mașinile și hainele noastre trebuie curățate, inimile noastre – casele noastre spirituale – trebuie curățate în mod regulat. Nu o dată pe săptămână, sau o dată pe lună, și cu siguranță nu o dată la zece ani… sau o dată în viață… Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să-Și facă voia în viața noastră în fiecare zi, ca să ne curețe și să ne înnoiască!” Există în „casa” ta vreo încăpere pe care nu a curățat-o Dumnezeu?
Dacă a trecut ceva timp de când Dumnezeu a făcut o curățire a inimii tale, fă acum o rugăciune cam ca aceasta: „Doamne, curăță-mi inima ca Tu să poți locui în ea și să poți străluci prin mine!” Fie aceasta rugăciunea ta – azi… și-n fiecare zi!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
2019 de Jean Koechlin
Iosua 24:16-33
La îndemnul lui Iosua, potrivit cu exemplul pe care el îl dă în mod personal, Israel răspunde printr-o promptă declaraţie de credinţă. Se angajează să slujească DOMNULUI. Dar numai bunele intenţii nu sunt suficiente. Şi v. 16 arată orbirea lor, pentru că dumnezeii străini sunt încă acolo (v. 23), de vreme ce Iosua este obligat să le spună până într-atât că în felul acesta se găsesc: „nu veţi putea sluji DOMNULUI” (v. 19). „Nici un rob nu poate sluji la doi stăpâni„, confirmă Domnul (Luca 16.13).
Bunele intenţii ale lui Israel vor rezista cât timp vor fi conducători evlavioşi: Iosua, Eleazar, Fineas, … (compară cu 2 Cronici 24.2). Este ocazia să ne întrebăm încă o dată: Suntem noi alipiţi de Hristos Domnul printro credinţă vie şi personală? Sau ne mulţumim cu atât, la a urma chemarea şi exemplul celor care ne-au învăţat? În acest caz, ce vom face când ei ne vor părăsi?
Iosua îşi încheie alergarea. Conducător credincios, el a umblat în deşert umblarea credinţei. A luptat apoi lupta credinţei. Am recunoscut în el câteva trăsături ale marelui Conducător, ale Învingătorului lumii, ale Căpeteniei şi Desăvârşitorului credinţei. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne înveţe, în umblare ca şi în luptă, să privim ţintă la Isus (Evrei 12.2).
Mana Zilnica 