Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Chiar dacă aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău: pentru că Tu ești cu mine; toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie.

Psalmul 23.4



Realitatea morții este un subiect care îi înspăimântă pe oameni. Această frică există fiindcă oamenii au o conștiință vinovată și știu că nu vor putea sta înaintea lui Dumnezeu, în ziua judecății. Satan folosește această teamă pentru a-i ține pe oameni în robie, însă Hristos i-a eliberat pe credincioși de această teamă (Evrei 2.14,15). Biblia numește moartea ca fiind „vrăjmașul din urmă” și vestește timpul când ea va fi nimicită pentru totdeauna (1 Corinteni 15.26; Apocalipsa 20.14). Moartea este acum doar o umbră pentru cel credincios; ea nu mai înseamnă judecată, ci este doar acel mijloc prin care suntem aduși în prezența Domnului. De fapt, Pavel o enumeră printre posesiunile noastre – toate lucrurile sunt ale noastre, inclusiv moartea (1 Corinteni 3.21,22)!

Mai există însă ceva în acest pasaj. „Valea umbrei morții” nu face referire doar la patul de moarte, ci este o descriere a lumii prezente. Lumea este o scenă marcată de moarte. Umbra morții este proiectată asupra ei de la căderea lui Adam. Mai mult, de la învierea lui Hristos, lumea este acum doar un mormânt gol – Hristos a plecat din ea și în curând El va instaura o lume nouă, al cărei Conducător va fi El Însuși.

Pe măsură ce trecem prin această „vale a umbrei morții” nu trebuie să ne temem de dumnezeul ei, nici necazurile din ea (2 Corinteni 4.4; Romani 8.22). Toiagul și nuiaua Bunului Păstor ne oferă protecție și sprijin – El ne va trece cu bine prin această vale întunecată.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca dărnicia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.

Matei 6.3,4



Milostivul necunoscut

Un bărbat în vârstă se întorcea spre casă într-o noapte geroasă, pe un drum mai puțin circulat. Pe drum, mașina pe care o conducea s-a oprit dintr-o dată. Bărbatul a coborât pentru a verifica motivul opririi motorului. Fiind polei, a alunecat, fracturându-și un picior. A încercat să se ridice, dar durerea l-a țintuit pe loc. În timp ce zăcea prăbușit, cu trupul aproape biruit de îngheț, bărbatul a fost conștient că se află în pragul morții. Atunci a început să se roage lui Dumnezeu. După câtva timp, un tânăr a oprit cu mașina lângă el, l-a ridicat și l-a dus la un spital din apropiere; și a fost salvat. Familia ar fi dorit mult să-l cunoască pe milostivul necunoscut, dar nu a reușit. Tânărul și-a împlinit misiunea și a plecat mai departe. De atunci, familia a început să-I mulțumească lui Dumnezeu că a purtat de grijă tatălui prin acel om milostiv necunoscut.

Probabil, acel tânăr a cunoscut cuvintele Mântuitorului Isus Hristos: „Tu deci, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe străzi, ca să fie slăviți de oameni … Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6.2,3). Iată cuvinte încurajatoare, rostite de Mântuitorul, pe care fiecare creștin este chemat să le pună în practică! Să nu facem din milosteniile către alții un prilej de laudă sau de mândrie! Milostenia făcută în ascuns își primește o dreaptă răsplătire din partea lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE ANGAJAMENTE (2) – Fundația SEER

„Să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze” (Luca 9:23)


Să ne gândim la următoarele angajamente:

1) Angajamentul la locul de muncă. În trecut, angajatorii își prețuiau angajații, iar angajații își prețuiau angajatorii. Dar în zilele noastre, serviciul a devenit un loc din ce în ce mai ostil, cu angajați care își urăsc șefii și care fac minimum necesar, în timp ce șefii sunt deseori exigenți și își disprețuiesc angajații. Calea lui Dumnezeu cheamă la un angajament reciproc. „Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor” (Efeseni 6:6-7). Dacă ești un angajator, ai grijă că-L reprezinți pe Dumnezeu!

2) Angajamentul față de biserică. Mulți oameni sunt nepăsători și au o abordare superficială față de biserică. Ei tratează biserica ca pe un local „cu autoservire”, adică își aleg ce le place și nu se-ating de ce nu le place. Domnul Isus a zis: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). A fi membru într-o biserică necesită o relație de legământ între credincioși, în care toți suntem de acord să ne încurajăm, să ne hrănim, să ne ocrotim, să ne prețuim, să ne rugăm unii pentru alții și să ne împlinim misiunea împreună (vezi 1 Corinteni 12:12-31).

3) Angajamentul față de Hristos. Domnul Isus Și-a luat un angajament prioritar, exclusiv față de noi prin venirea Sa în lume, prin viața, suferința, răstignirea și moartea Sa, și El ne cere să ne luăm și noi un angajament la fel față de El. „Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.” Asta înseamnă că nu-ți mai urmezi dorințele sau voința proprie, ci Îl urmezi pe Domnul, dorințele Sale și voia Sa. Acestea sunt angajamentele fundamentale, și asta așteaptă Dumnezeu de la copiii Lui.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 4:9-24

La porunca Domnului, Iosua a luat douăsprezece pietre din albia râului pentru a face un monument la Ghilgal (v. 20). În Iordan, în locul de unde le-a luat, a ridicat alte douăsprezece pietre, care au fost acoperite de apă (v. 9). „Ce înseamnă pietrele acestea” pentru noi? (v. 6). Epistola către Romani explică aceasta arătând că ele îi reprezintă pe credincioşii identificaţi cu Hristos în moartea Lui (în fundul râului) şi în învierea Lui (pe malul râului, în Canaan – Romani 6.5).

Unitatea poporului este reprezentată prin cele douăsprezece pietre (douăsprezece seminţii) din care era alcătuit monumentul. Să nu uităm că această lucrare a puterii a fost înfăptuită pentru toţi cei răscumpăraţi, chiar dacă mulţi nu au cunoştinţă, iar dublul semn de aducere aminte este o mărturie eternă a acestui fapt.

Astfel, crucea mi-a adus trei extraordinare eliberări reprezentate prin Paşte, Marea Roşie şi Iordan. Paştele ne spune că suntem eliberaţi de judecata lui Dumnezeu; Marea Roşie, că suntem eliberaţi de vrăjmaşii din totdeauna, de Satan şi de lume, şi Iordanul ne învaţă că avem putere asupra tiranului vrăjmaş lăuntric: carnea. Primele două adevăruri sunt înţelese odată cu naşterea din nou, dar cel de-al treilea are drept corespondent ceea ce se numeşte eliberare.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: