Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “septembrie, 2019”

30 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept.

1 Ioan 2.1



Despre slujba de avocat a lui Hristos ni se vorbește doar în prima Epistolă a lui Ioan. Aceasta nu înseamnă că nu avem umbre și simboluri ale ei în alte locuri; însă nicăieri în altă parte nu găsim afirmații directe despre ea. Pavel vorbește despre Hristos care Se află la dreapta lui Dumnezeu ca să mijlocească pentru noi (Romani 8.34), și fără îndoială că termenul „mijlocire” include deopotrivă slujba Sa de Avocat și cea de Preot; însă el nu o menționează explicit pe cea dintâi. Ea ocupă deci mai puțin spațiu în Scriptură decât preoția, căreia îi este dedicată cea mai mare parte a Epistolei către Evrei.

Aceasta nu înseamnă că avocatura lui Hristos este un subiect lipsit de importanță. Dimpotrivă, nu sunt multe alte subiecte care să fie mai importante sau să necesite o mai mare atenție din partea copiilor lui Dumnezeu. Aceasta pentru că avocatura lui Hristos este resursa pe care Dumnezeu a pregătit-o în harul Său pentru păcatele noastre zilnice.

Astfel, după ce prezintă adevărul despre poziția noastră în lumină, în acea lumină în care Dumnezeu Însuși locuiește – acesta fiind locul oricărui credincios adevărat – apostolul spune: „Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci și pentru ale lumii întregi” (1 Ioan 2.1,2).

Este deci foarte clar faptul că slujba de avocat a lui Hristos este exercitată în vederea păcatelor celor credincioși.

E. Dennett


SĂMÂNȚA BUNĂ

Oricine se luptă la jocuri este supus înfrânării în toate lucrurile. Și ei fac lucrul acesta ca să obțină o cunună care se poate veșteji. 1 Corinteni 9.25



Mărturisirea unui atlet

„Locuiam în Maroc și iubeam atletismul. Mă supuneam la tot felul de restricții, cu gândul să câștig premiul. Eram tare mândru când ajungeam primul la țintă și primeam premiu după premiu. Dar a venit o zi când a trebuit să fac un efort mult prea mare. Am reușit să câștig, dar m-am prăbușit. A urmat un timp lung de spitalizare. Mama mi-a citit un verset din Biblie în care era vorba de două cununi: una care se veștejește și alta care nu se poate veșteji. Am cugetat mult asupra celor două cununi. La următoarea vizită a mamei i-am spus: «În trecut am dorit să câștig cununa care se veștejește. Dar acum doresc să alerg pentru cununa veșnică, urmându-L pe Mântuitorul». După ce am părăsit spitalul, am fost întrebat: «Este adevărat că nu mai dorești să practici atletismul?». Am dat același răspuns pe care l-am dat și mamei mele.”

Acest tânăr a devenit un altfel de atlet. De atunci a străbătut multe localități din Maroc, Algeria și Franța, oferind oamenilor literatură creștină și astfel mulți au aflat despre mântuirea adusă în dar de Domnul și Mântuitorul Isus Hristos. Și cititorul este chemat la o astfel de cunună care nu se poate veșteji. Merită să alergi pe calea credinței pentru cununa care nu se va veșteji niciodată! Mântuitorul va dărui cununa vieții veșnice tuturor celor care și-au pus încrederea în El, pentru timp și pentru veșnicie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE CEEA CE ȚI-A DAT DUMNEZEU – Fundația SEER

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat… să-l întrebuințeze după măsura credinței lui” (Romani 12:6)


 

Dumnezeu ți-a dăruit anumite calități, relații, experiențe și talente pe care dorește să le folosești pentru împlinirea planurilor Sale. El S-a folosit de un ceremonial de înfrumusețare pentru ca Estera să devină regina Persiei și să oprească genocidul evreilor. S-a folosit de vrednicia lui Neemia ca paharnic al regelui pentru a-l face să capete trecere înaintea lui, ceea ce a dus la reconstruirea zidurilor Ierusalimului. S-a folosit de abilitățile muzicale ale lui David pentru a avea acces la împăratul lui Israel. S-a folosit de faptul că Iosif a ajuns în închisoare, și de abilitățile lui de a interpreta visele – pentru a salva două națiuni de la foamete. S-a folosit de zelul unui fost prigonitor al creștinilor, pe nume Saul din Tars, pentru ca prin apostolul Pavel să răspândească Evanghelia prin călătoriile lui misionare, și să scrie jumătate din Noul Testament.

Dacă Dumnezeu s-a folosit de toți aceștia, El te va folosi și pe tine. Și dorește lucrul acesta. De fapt, El cultivă în tine talente care vor sluji planurilor Împărăției Sale așa cum nici nu-ți dai seama în prezent. Pot fi abilități atletice sau înclinații muzicale, pe care Dumnezeu să le folosească pentru a-ți oferi scena pe care să-i aduci laude. Poate fi geniul tău creativ. Sau specificul tău ca persoană. Sau ar putea fi ideea ta (demodată, dar sănătoasă!) despre etica muncii. Indiferent ce ar fi, e un dar de la Dumnezeu care trebuie folosit pentru Dumnezeu.

Succesul înseamnă să depui toate eforturile, cu tot ce ai, acolo unde ești. Nu se bazează pe împrejurări, avere, putere sau poziție. Nu ține de experiența trecută sau de potențialul tău viitor. Ci înseamnă să administrezi fiecare oportunitate, în orice fel, în fiecare zi. Așadar, astăzi, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 2:14-25

Lunga pribegie a lui Israel prin pustiu a fost pedeapsa dreaptă a necredinţei sale. Totuşi, mai era încă un motiv pentru prelungirea călătoriei. Cât timp Israel avea războinici viteji, poporul risca să creadă că a cucerit ţara prin propria lui putere. Treizeci şi opt de ani au fost deci necesari ca să piară ” din mijlocul taberei toată generaţia bărbaţilor de război (v. 14). Capitolul 5 din Ioan ne relatează istoria invalidului vindecat de Isus la scăldătoarea Betesda. Tot după treizeci şi opt de ani această persoană nenorocită nu mai avea nici o nădejde de la nici un om. El a recunoscut: „N-am pe nimeni …” şi abia atunci Isus l-a făcut să meargă.

Acum adulţii sunt morţi şi nu mai rămân decât copiii despre care poporul spusese că aveau să fie o pradă; şi este drept ca tocmai ei să intre în ţară (1.39; compară cu Numeri 14.3). Purtaţi pe braţe de Domnul, ei sunt mai puternici decât toţi războinicii. Când s-a sfârşit puterea omului, atunci vine ceasul lui Dumnezeu (32.36). El a pregătit victorii uimitoare şi a spus poporului: „Ridicaţi-vă, plecaţi şi treceţi râul Arnon! … Începe, ia în stăpânire şi intră în luptă cu el”! (v. 24). El Se îngrijise de toate.

29 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi veni la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeu, bucuria veseliei mele, și Te voi lăuda cu harfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

Psalmul 43.4



Altarul lui Dumnezeu pe pământ stătea în legătură cu cortul întâlnirii în pustie și, mai târziu, cu templul din Ierusalim, care era centrul lui Dumnezeu în Israel. Astăzi, centrul lui Dumnezeu nu este pe pământ. Hristos, care a fost înviat dintre cei morți și Se află la dreapta lui Dumnezeu în cer, este Centrul nostru de închinare astăzi. Mai mult, El este Altarul – altarul fiind acela pe care erau aduse jertfele. Cei care sunt încă sub lege nu au nicio parte în Hristos, așa cum găsim scris în Evrei 13.10: „Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort”. Altarul vorbește despre Persoana Lui, care este mai importantă decât darul de pe altar, așa cum El Însuși este cu mult mai măreț decât jertfa minunată pe care a adus-o la Golgota, pentru noi și pentru gloria lui Dumnezeu.

Astfel, noi am venit la El, nu la un altar pământesc, ci la „Dumnezeu, bucuria veseliei mele”. Domnul Isus este Dumnezeul cel viu, vrednic de a fi lăudat cu harfa cu zece coarde. Aceasta vorbește despre ceva mai înalt decât un instrument muzical, căci este o imagine a întregii game a închinării. Notele ei joase și cele înalte se combină producând o melodie de laudă pentru Cel care a coborât din gloria cea mai înaltă – din locul măreției eterne – venind în cel mai de jos loc, până la moarte de cruce.

El a fost înălțat în glorie, la dreapta lui Dumnezeu, și a primit un nume mai presus de oricare altul, urmând să cârmuiască în dreptate peste întreg universul. Cu bucurie ne alăturăm acum simțămintelor psalmistului, recunoscându-L ca fiind Dumnezeul adevărat, bucuria veseliei noastre. „Măriți pe Domnul împreună cu mine și să înălțăm împreună Numele Său!” (Psalmul 34.3).

L. M. Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat.

Evrei 4.15



Mila Sa

Când Isus Hristos a fost pe pământ, El a venit cu mulți oameni în contact. El a simțit cu ei când au suferit slăbiciunea vieții omenești:

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de oamenii care erau epuizați și risipiți ca oile care nu aveau păstor (Matei 9.36). Inima Sa a fost atinsă, pentru că ei erau foarte obosiți și lipsiți de putere.

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de oamenii care au stat trei zile cu El și n-au avut nimic de mâncare (Matei 15.32). De aceea, a vrut ca ei să nu plece flămânzi.

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de bolnavii care veneau la El, pentru a fi vindecați (Matei 20.34). Cât de adânc a simțit El urmările păcatului!

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de văduva care îl ducea la groapă pe singurul fiu pe care îl avea (Luca 7.13). Plin de milă, El i-a spus: „Nu plânge!”.

Domnul Isus este acum în cer. Dar El nu a uitat cum este viața pe pământ. El știe din experiență că slăbiciunile omenești sunt foarte supărătoare. El simte cu noi și are milă de noi când suntem obosiți, flămânzi, bolnavi sau întristați. Ca Preot îndurător, ne ajută să nu deznădăjduim în greutățile vieții. El ne sprijină credința prin Cuvântul Său, ca să nu renunțăm pe calea spre ținta cerească.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOCALIZEAZĂ-TE PE LUCRURILE IMPORTANTE – Fundația SEER

„Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine” (Isaia 50:7)


  Într-un orășel din Wisconsin, pe malul sudic al Lacului Superior, tradiționala cursa canină anuală era pe cale să înceapă. Participanți erau toți copiii – de la cei mai mari băieți, care aveau mai mulți câini și sănii, până la un băiețel, care avea doar o săniuță mică și un câine. La semnal, săniile au pornit, dar în scurt timp băiețelul a rămas atât de mult în urmă, că abia dacă îți dădeai seama că face parte din cursă. Apoi, cam pe la jumătatea cursei, când echipa de pe locul al doilea a încercat să avanseze spre locul întâi, săniile s-au apropiat prea tare, iar câinii au început să se bată. Când celelalte sănii din cursă s-au apropiat de locul luptei, și mai mulți câini s-au luat la harță. În scurt timp, totul a devenit o învălmășeală de copii, sănii și câini. Orice gând de competiție a dispărut din mințile concurenților. Cu toate acestea, băiețelul și câinele său au reușit să-i ocolească pe ceilalți și a ajuns să câștige cursa.

Fondatorul clinicii RightPath și consilierul de afaceri, Jerry Mabe, le spune angajatorilor că atunci când vor să angajeze manageri ei trebuie să caute oameni „strălucitori și focalizați.”

De ce? Pentru că, asemenea copiilor, managerii de rând sunt distrași cu ușurință de alte lucruri, și munca are de suferit sub supravegherea lor. Pentru a avea succes, trebuie să te concentrezi asupra lucrurilor importante și să-ți urmezi scopul fără șovăieli sau ezitări. Stai cu privirea ațintită la linia de sosire, având credința că Dumnezeu te va ajuta. El o va face! Cuvântul Său spune: „Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat, de aceea nu M-am rușinat, de aceea Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine.”

Așadar, azi focalizează-te pe lucrurile importante!

]

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 2:1-13


Domnul Isus, adevăratul Moise, doreşte să ne amintim de pustiu nu numai ca de un loc unde am făcut multe greşeli (1.32-46), ci ca de un loc care evocă bunătatea Sa inepuizabilă şi îndelunga Lui răbdare în tot timpul călătoriei. „Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ţi-a lipsit nimic” a spus Moise poporului (v. 7). „Aţi dus voi lipsă de ceva?” – îi va întreba Isus pe ucenici înainte de a-i părăsi – „Şi ei au spus: «De nimic»” (Luca 22.35). Astfel, prezenţa Domnului cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28.20), este pentru noi garanţia că El cunoaşte nevoile noastre şi că le va satisface prin resursele Sale nelimitate. „El a cunoscut mersul tău prin acest mare pustiu; în aceşti patruzeci de ani …” (v. 7). Domnul măsoară lungimea căii în pustiu, precum şi timpul necesar pentru a o străbate. Şi ceea ce dă El este pe măsura necesităţilor.

Sosise momentul să se audă vocea divină: „Destul aţi ocolit muntele acesta” (v.3).

Fraţii mei creştini, în curând vom auzi chemarea din cer care va pune capăt călătoriei noastre: binecunoscuta voce a Domnului Isus chemându-ne să-L întâmpinăm „în văzduh”. Ce perspectivă minunată!

28 Septembrie 2019

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE

Iertate sunt păcatele ei cele multe … El i-a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace”.

Luca 7.47,48



În Luca 7, Domnul i-a arătat lui Simon fariseul că era la fel de ignorant cu privire la propria sa inimă cum era cu privire la inima lui Dumnezeu. Nu-I dăduse Domnului apă să-Și spele picioarele, însă femeia Îi spălase picioarele cu lacrimile ei; nu-I dăduse sărutare, însă ea nu încetase să-I sărute picioarele. Tot ceea ce avea, femeia Îi dăruise Domnului, care intrase, în har, în casa lui Simon, iar acesta nu știa pe cine avea ca oaspete. Apoi Domnul i-a zis femeii: „Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; dar cui i se iartă puțin iubește puțin”. Femeia a întâlnit cu adevărat inima lui Dumnezeu, exprimată în Hristos, deși ea nu putea explica ce însemna acest lucru. Lumina și dragostea divină s-au unit în inima ei. De ce mergea Domnul la cruce? Pentru ca Dumnezeu să-Și manifeste acolo dreptatea Lui împotriva păcatului și dragostea Sa pentru cei păcătoși; iar noi Îl îndreptățim pe Dumnezeu, care a acționat cu o dragoste atât de minunată. Fiind copii ai ei, găsim înțelepciunea dreaptă.

Apoi avem răspunsul lui Hristos la credința femeii: „Păcatele tale sunt iertate”. Ea nu știa acest lucru atunci când a intrat în casa fariseului, însă Îl iubea pe Hristos și se încredea în El; iar acum păcatele ei sunt toate îndepărtate. El Însuși i-a spus acest lucru, nu ca pe o doctrină rece, ci ca mângâiere pentru sufletul ei. Dumnezeu a trimis dragostea și lumina pe pământ, însă a trimis și iertarea, „potrivit bogățiilor harului Său”, nu cu măsura nevoii noastre.

La fel i-a spus tâlharului de pe cruce: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Paradis”. Sărmanul tâlhar purta rodul căilor sale înaintea oamenilor, însă Hristos purta acest rod înaintea lui Dumnezeu, de aceea el a fost făcut apt să fie un tovarăș al lui Hristos în Paradis. Acest lucru este adevărat cu privire la orice credincios. „Pentru că printr-o singură jertfă, El i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (Evrei 10.14).

J. N. Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele.

1 Ioan 1.9



Oferta lui Dumnezeu

Ai primit multe indicații și informații despre Biblie, „Scrisoarea” lui Dumnezeu adresată ție. Te rog, dă-I acum lui Dumnezeu un răspuns! Nu amâna decizia! Știi cât este de important să-L asculți pe Dumnezeu. Poate nu vei mai avea o altă ocazie.

Dumnezeu vrea să te întâmpine în bunătate și în har, nu ca Judecător. Dumnezeu te cheamă să te întorci la El. Dar, dacă rămâi indiferent și respingi mesajul lui Dumnezeu, calea ta te conduce la despărțirea veșnică de El.

Dumnezeu îți face în Isus Hristos, Fiul Său, o ofertă minunată: Tu poți scăpa de povara păcatelor tale, mărturisindu-le lui Dumnezeu în rugăciune, prin cuvinte simple și sincere. El îți iartă păcatele, dacă le recunoști înaintea Lui. Spune-I Lui că ai trăit fără El și că ai păcătuit împotriva Lui! Dacă faci aceasta cu sinceritate, poți avea încredere că Isus Hristos a plătit și pentru vina ta, când El a murit la cruce.

Dacă accepți prin credință această ofertă măreață, se deschide pentru tine calea spre cer, părtășia veșnică și fericită cu Dumnezeu. Viața ta are atunci un sens și o țintă.

Dumnezeu este foarte interesat de tine. De aceea, El vorbește prin Scrisoarea Sa, Biblia, și către tine. El vrea ca tu să fii salvat și să primești adevărata pace. El te iubește cu sinceritate și este îngrijorat de starea ta.

Te rog, citește Biblia fără ezitare, cu o inimă deschisă! Răspunde-I lui Dumnezeu! Mulțumește-I în rugăciune că al Său Cuvânt bun a venit la tine și că tu l-ai acceptat! Aceasta ar fi cea mai mare bucurie pentru Dumnezeu!

„Tot așa … va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește” (Luca 15.7).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALEGERI – Fundația SEER

„Eu tot mă voi bucura în Domnul” (Habacuc 3:18)


 

Pastorul Jim Penner spunea: „N-am să uit niciodată: aveam opt ani și stăteam așezat pe scări când mama a deschis ușa și doi bărbați i-au dat niște hârtii. Când lacrimile au început să-i șiroiască pe obraji, nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Stăteam prost cu banii… rata la bancă nu mai fusese plătită și mașina ne-a fost luată. Dar mai port cu mine și o altă imagine, pe care o prețuiesc, din aceeași zi… mama rugându-se în camera ei. În fața fricii, două cuvinte au răzbătut: „Îți mulțumesc! Îți mulțumesc!” M-am gândit: „Mulțumesc? Tocmai ți-ai pierdut mașina; nu mai avem bani; ce se va alege de noi?”

Rugăciunea ei a continuat: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru ce ne-ai dat și pentru că mai avem ce mânca deseară!” Și a continuat așa un sfert de oră, poate mai mult… Privind în urmă, am câștigat o înțelepciune pentru toată viața în acele momente. Mama m-a învățat să am o atitudine de mulțumire în mijlocul tuturor greutăților, pe care n-am s-o uit niciodată. Vremurile grele nu au dispărut peste noapte, dar în anii care au urmat, Dumnezeu a binecuvântat-o pe mama pentru credința ei neclintită!”

Mulțumirea nu este un răspuns natural în fața greutăților; e o disciplină pe care ți-o dezvolți.

Psalmistul a zis: „nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2). În mijlocul necazului, când nu crezi că Dumnezeu te-a binecuvântat, oprește-te… adu-ți aminte de credincioșia Sa… și vei ajunge să fii plin de pace și de bucurie. Habacuc a zis: „chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3:17-18). Când îți faci timp să aduci mulțumiri pentru binecuvântările din viața ta, perspectiva și atitudinea ta se vor schimba!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 1:29-46


Pustiul a fost mare şi teribil. Dar cum l-a trecut Israel? Pe braţele Domnului (v. 31)! La expresia celei mai adânci nerecunoştinţe, „pentru că Domnul ne urăşte, (de aceea) ne-a scos din ţara Egiptului” (v. 27), să ascultăm ce răspunde Dumnezeu prin gura lui Moise: „V-am purtat cum poartă un om pe fiul său” (Exod 19.4;     Deuteronom 1.31). Câtă sensibilitate în această comparaţie! Fapte 13.18 completează: „Timp de aproape patruzeci de ani i-a îngrijit («ca o mamă în pustiu» – Darby).

Iubirea puternică a unui tată, profunda sensibilitate a unei mame – Dumnezeu vrea să ofere totul alor Săi! (vezi şi Psalmul 103.13; Isaia 66.13). Ce anume cere în schimb o asemenea dragoste? Nimic altceva decât încrederea deplină a unui copilaş care se lasă purtat pe braţe.

O altă dovadă a credincioşiei Domnului era modul în care deschisese calea poporului Său, cercetând locurile şi călăuzindu-i de la un popas la altul (v. 33). Oare trimiterea cercetaşilor (v.22) nu a fost un semn de neîncredere şi de îndoială faţă de El?

Temerile necredinţei au fost urmate de nesocotinţă şi de îngâmfare, atitudine care i-a dus inevitabil la înfrângere în faţa duşmanului, făcând apoi să curgă lacrimi amare (v. 45).

27 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește; iar cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.

Ioan 14.21



Ce cuvinte prețioase! Cine poate exprima în întregime binecuvântarea acestei manifestări (arătări) a lui Hristos către inima ascultătoare?

Avem noi poruncile Lui? Le păzim? Cât de lipsită de valoare este doar mărturisirea de pe buze! E ca fiul din pildă care a spus: „Mă duc, doamne!”, și nu s-a dus. Nu e altceva decât un dispreț vinovat. Care tată ar lua în seamă mărturisirea afecțiunii făcută cu voce tare a unui fiu căruia nu-i pasă de împlinirea dorințelor lui? Poate un astfel de fiu să se aștepte că va beneficia de tovărășia sau confidența tatălui? Cu siguranță că nu; într-adevăr, este îndoielnic că el ar fi în stare să o prețuiască pe una sau pe cealaltă. Ar putea fi destul de pregătit să accepte tot ceea ce mâna tatălui i-ar oferi pentru nevoile sale personale, însă este cu adevărat o mare diferență între a primi daruri din mâna unui tată și a te bucura de părtășia cu inima lui.

„Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el. Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele.” Poate fi ceva mai prețios pe acest pământ decât ca Tatăl și Fiul să vină și să-Și facă locuința împreună cu noi? Știm noi cu adevărat ce înseamnă acest lucru? Ne bucurăm de el? Este el cumva partea tuturor? Nicidecum! De el beneficiază numai cei care cunosc, au și păzesc cuvintele lui Isus. El vorbește de „poruncile” Sale și de „cuvintele” Sale. Care este diferența? Primele arată datoria noastră sfântă; cele din urmă constituie expresia voii Sale sfinte. Dacă dau copilului meu o poruncă, este datoria lui să asculte, iar dacă mă iubește, va fi o plăcere pentru el să facă aceasta. Să presupunem însă că el m-a auzit spunând că mi-ar plăcea ca un lucru sau altul să fie făcut și face lucrul respectiv fără să-i fi fost poruncit în mod direct. El îmi oferă astfel o dovadă mult mai mișcătoare a dragostei sale și a interesului său cu privire la toate dorințele mele. Un astfel de lucru este foarte plăcut inimii iubitoare a unui tată, iar el va răspunde la această ascultare, făcându-l pe copil părtaș al gândurilor sale.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

Și un glas i-a zis: „Petru, scoală-te, taie și mănâncă!”. „Nicidecum, Doamne”, a zis Petru, „căci niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat”.

Fapte 10.13



Nedumerirea lui Petru

Acum Domnul îl învăța pe Petru o lecție nouă. Sub Lege, națiunile erau necurate; iudeii nu trebuiau să aibă nicio legătură cu ei. Dar, când încercarea omului dăduse pe față și necurăția iudeilor, acum nu mai era drept să se mențină diferența între aceste două clase de oameni: iudei și neamuri. Dumnezeu voia să dea har tuturor pe baza morții lui Hristos, în care dispăruse, sub judecata lui Dumnezeu, diferența dintre iudei și neamuri. Prin același mijloc, și unii și alții erau curățiți cu ajutorul credinței. De aceea, glasul care s-a adresat lui Petru i-a spus: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești întinat”. Se înțelege nedumerirea lui Petru ca iudeu. Însă Dumnezeu dorea ca harul Său să ajungă și la națiuni.

Ce bunăvoință din partea Domnului de a înlătura astfel dificultățile, pentru împlinirea lucrării Sale de iubire! Ce satisfacție pentru inima lui Dumnezeu de a-L face cunoscut acestui evlavios Corneliu pe Fiul Său Isus, Mântuitorul, venit pentru a anula toate păcatele lui Corneliu și a-l face pe acesta părtaș la binecuvântările care depășeau tot ceea ce putea să nădăjduiască un iudeu sub Lege: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2.9). Corneliu era unul dintre aceia care trebuia să audă despre harul adus prin Isus Hristos. El urma să-l afle în curând.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI AJUNS LA LIMITĂ – Fundația SEER

„Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre…” (1 Petru 5:7)


 Eroul filmului „Fără limită” descoperă un medicament minune care deschide întreaga capacitate a creierului său. Dobândește abilitatea de a învăța limbi străine și de a rezolva matematici complexe mult mai ușor și mai repede decât majoritatea semenilor săi normali. Își poate aminti aproape tot ce a citit sau a văzut. Poate face analize mai rapide și mai profunde decât orice expert din domeniul financiar. Pur și simplu – nu mai are limite. Și își canalizează toate abilitățile pentru a deveni milionar și pentru a avea parte de un succes nemaipomenit.

În zilele noastre, peste 50% din oameni sunt stresați din cauza relațiilor. Peste 60% sunt stresați din cauza locului de muncă. Peste 70% sunt stresați din cauza banilor. Dacă ești dintre cei care-au spus de curând: „Nu mai pot!”, iată un cuvânt pentru tine astăzi: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.”

Poate spui: „Dacă mi-ai ști programul, sau dacă mi-ai cunoaște problemele, ai înțelege de ce-am ajuns la limită!”

Cine îți stabilește programul de fiecare zi? Sunt numai trei posibilități: ți-l stabilește altcineva; ți-l stabilești singur; sau te poți duce la Dumnezeu și să-L rogi să ți-l stabilească El! Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu îngăduie să ajungem la limită este să ne oblige să venim la El pentru a primi călăuzire, putere și sfătuire. Există o mulțime de lucruri în viață, cărora nu le putem face față, dar nu există niciun lucru în viață pe care să nu-l putem gestiona împreună cu Dumnezeu.

Secretul este să gestionăm numai lucrurile pe care vrea Dumnezeu să le gestionăm, și să Îi încredințăm Lui restul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 1:19-28


De la Horeb, punctul de plecare, Israel se îndreaptă spre Canaan, mergând „prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător” (v. 19). Şi din nou trista scenă de la Cades-Barnea se află sub privirile noastre. Aici aflăm că la cererea poporului fuseseră trimişi oameni să cerceteze ţara (v. 22), fapt pe care Numeri 13 nu-l preciza. Rădăcina răului era acolo, în lipsa de încredere în Domnul. Ei au simţit nevoia să se convingă. Atunci când umblăm „prin vedere” şi nu „prin credinţă”, vrăjmaşul ştie să ne pună înainte obstacole aparent de netrecut, pentru a ne face să dăm înapoi (v. 28).

Din cauza necredinţei sale, toată această generaţie a pierit în pustiu, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb. Epistola către Evrei se foloseşte de acest exemplu solemn pentru a-i avertiza pe toţi aceia care şi astăzi îşi împietresc inimile când aud Cuvântul lui Dumnezeu: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă (Lit: nefiind amestecat cu credinţă) în cei care au auzit” (Evrei 4.2 şi nota c).
„Pentru că Domnul ne urăşte” (v. 27), se plânge nefericitul popor. Care este cea mai tristă trăsătură a necredinţei? Faptul că poate pune la îndoială dragostea care totuşi şi-a dovedit aptitudinile, dragostea unui Dumnezeu care nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu la cruce (Romani 8.31, 32).

26 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă Mă iubiți, țineți poruncile Mele.

Ioan 14.15



Când vestea bună despre mântuire atinge inima cu putere, acela este momentul nașterii din nou. Cuvântul este sămânța vieții divine, semănată în suflet de către Duhul Sfânt. Astfel suntem născuți din nou. Suntem reînnoiți în cele mai profunde izvoare ale ființei noastre morale. Suntem introduși în relația binecuvântată de fii, așa cum citim în Galateni 4: „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său”.

Aici deci avem adevărata bază a ascultării, prezentată clar și în întregime. Ea este constituită din posesia vieții veșnice și a unei relații eterne. Legalismul nu poate avea loc aici. Nu mai suntem robi pe o bază a legii, ci fii pe baza binecuvântată și măreață a dragostei divine.

Trebuie să ne amintim că suntem chemați la ascultare. „Doamne, ce vrei să fac?” sunt primele cuvinte ale unui suflet nou născut. Aceasta a fost întrebarea care a țâșnit din inima zdrobită și pocăită a lui Saul din Tars, atunci când a fost trântit la pământ de arătarea slavei Fiului lui Dumnezeu. Până în acel moment el trăise în răzvrătire față de Cel binecuvântat, însă acum era chemat să se predea pe sine – trup, suflet și duh – pentru o viață de ascultare nemaiîntâlnită. Exista vreun element legic în aceasta? Nicio urmă, de la început până la sfârșit. „Pentru că dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care pentru ei a murit și a înviat” (2 Corinteni 5.14,15).

Aici, iubite cititor creștin, stă marele izvor al întregii ascultări creștine. Viața este temeiul (baza); dragostea este izvorul.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, … să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte.

Evrei 12.1



Misiunea prin credință (4)

Atunci când a aflat despre boala soției lui, Anthony Groves a consemnat în jurnalul său: „…inimile noastre se închină înaintea prezenței Domnului. Este, într-adevăr, un moment îngrozitor, totuși credința scumpei mele soții este triumfătoare. Diferența dintre un copil al lui Dumnezeu și un om lumesc nu este în moarte, ci în speranța pe care primul o are în Isus Hristos, pe când celălalt este fără speranță și fără Dumnezeu în lume”. Din Bagdad, Anthony Groves, împreună cu restul familiei, a mers spre India și, găsind multe uși deschise pentru evanghelie, a decis ca, atât cât va depinde de el, să rămână să Îl vestească pe Mântuitorul Isus Hristos milioanelor de păgâni din această țară din Asia cu cea mai numeroasă populație.

Deși îndemnurile lui de a trăi simplu și de a-și pune toată încrederea în Dumnezeul care Se îngrijește de nevoile lor nu au fost întotdeauna înțelese, Groves a continuat să predice și să îi învețe pe credincioșii din India până când anii de suferință l-au obligat să se întoarcă în Anglia. Devotatul misionar a trecut liniștit în prezența Domnului în mai 1853, la Bristol. De contribuția lui Anthony Norris Groves în lucrarea misionară se leagă nu atât de mult rezultate măsurabile, cât un devotament neobosit față de Domnul Isus Hristos și o dependență deplină de Mântuitorul, pentru orice nevoie. Groves a lăsat astfel un model demn de urmat pentru generațiile viitoare.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (4) – Fundația SEER

„Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră” (Romani 8:26)


 

 Cei doi piloni din viața de zi cu zi a unui creștin trebuie să fie rugăciunea și Scriptura. Și chiar dacă pare simplu să te rogi, nu este întotdeauna ușor. Ne lipsește motivația, atenția ne este distrasă cu ușurință și nu știm întotdeauna pentru ce să ne rugăm. Așadar, cunoscându-ne slăbiciunile omenești, Dumnezeu ne „ajută” prin Duhul Său cel Sfânt care locuiește în noi: „Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:26-27). Asta înseamnă că indiferent cum te simți când te rogi, Duhul Sfânt Se unește în rugăciune cu tine și îți transformă rugăciunile tale cele mai firave în pledoarii pline de putere înălțate Tatălui Ceresc. Când vorbim despre cel de-al doilea pilon, și anume Cuvântul lui Dumnezeu, rolul Duhului Sfânt este la fel de dinamic. Domnul Isus a zis: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13).

Trebuie să remarcăm faptul că Duhul Sfânt face trei lucruri:

1) El te călăuzește în timp ce studiezi și încerci să înțelegi Cuvântul lui Dumnezeu.

2) El ia ceea ce Domnul Isus dorește să știi și îți face cunoscut.

3) Îți deschide perspective cu privire la lucrurile care vor avea loc.

Fără îndoială că literatura bună și de calitate, resursele care au la bază Scriptura și învățătorii biblici pricepuți pot fi de mare folos, dar acestea nu pot reprezenta un înlocuitor al Duhului Sfânt pentru noi înșine. Noi trebuie să auzim și să ascultăm ceea ce dorește Duhul Sfânt să ne transmită.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 1:1-18


Ultima carte a lui Moise, Deuteronomul, repetă în parte istoriile şi învăţăturile din cărţile anterioare. Ajuns la sfârşitul vieţii sale, conducătorul credincios rememorează evenimentele din pustiu şi lecţiile primite de Israel, pentru ca acestea să slujească de pildă noii generaţii. Oamenii care ieşiseră din Egipt au pierit cu toţii, aşa că era necesar ca tânăra generaţie să fie avertizată şi să primească învăţătură. Cu acest gând, citirea Deuteronomului va fi benefică în special pentru tinerii credincioşi. Ca pentru a-i îndemna să nu piardă timpul, cartea începe cu un contrast izbitor. Unsprezece zile ar fi fost suficiente, potrivit v.2, pentru a conduce poporul din Horeb în Canaan. Dar a fost nevoie de patruzeci de ani (v. 3)! Mulţi dintre noi îşi amintesc cu tristeţe de anii pierduţi. Nu trebuie neapărat să aşteptaţi până la maturitate sau până la bătrâneţe pentru a intra în stăpânirea „locurilor cereşti”. Duhul Sfânt doreşte chiar de la începutul vieţii noastre creştine să ne înveţe adevărurile şi principiile.

Versetele 13-18 ne amintesc de trista noastră înclinaţie de a ne certa „pe drum” (Geneza 45.24) şi de măsurile pe care Domnul este obligat să le ia chiar de la primii paşi ai poporului Său în pustiu.

25 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, ridicați mâinile obosite și genunchii slăbiți și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, încât ceea ce este șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să fie vindecat.

Evrei 12.12,13



„De aceea, ridicați mâinile obosite.” Descurajare în slujire. Ne plângem că pământul este sterp și că pomii nu au roade. Fie că-L slujim pe Domnul în casa noastră, în adunarea noastră sau într-o țară străină, descurajare ne va pândi adesea. De aceea încurajarea noastră trebuie să fie Domnul și Cuvântul Său, care a spus despre ostenelile Lui Însuși: „În zadar m-am trudit, mi-am cheltuit puterea pentru nimic și fără folos; totuși dreptul meu este la Domnul și răsplătirea mea la Dumnezeul meu” (Isaia 49.4). Aceste cuvinte sunt similare cu cele ale lui Pavel, adresate corintenilor: „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul” (1 Corinteni 15.58).

„Și genunchii slăbiți.” Descurajare în rugăciune. Poate ne-am rugat pentru mântuirea cuiva iubit, sau pentru cineva bolnav, ori pentru o situație care este dincolo de puterea noastră de a o schimba. Ca și Ilie, ne-am pus fața între palme și am așteptat, dar nu s-a întâmplat nimic. Trebuie însă „de șapte ori” să stăruim, fiindcă „trebuie să ne rugăm și să nu obosim” (1 Împărați 18.42-46; Luca 18.1). În cele din urmă vom vedea „un nor mic”, care va revărsa o ploaie mare de binecuvântări.

„Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre.” Descurajare în umblare. Suntem îndemnați să umblăm într-un fel vrednic de chemarea noastră. Se întâmplă însă ca vreun păcat să ne tot asalteze și să ne biruiască mereu și mereu, până când suntem pe punctul de a ceda. Aceasta este ceea ce urmărește Satan, fiindcă el știe că, dacă cedăm, devenim nefolositori pentru Dumnezeu. Trebuie să ne ridicăm însă și să pornim înainte, fiindcă drumul nostru, oricât de greu ar fi, se va sfârși în glorie.

R. A. Barnett


SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor care prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele.

Evrei 6.12



Misiunea prin credință (3)

Au călătorit din St. Petersburg în Bagdad, un oraș aflat pe cursul vechiului râu Eufrat, nu departe de presupusul loc al Grădinii Eden. În primul an de când se afla în Bagdad, Anthony Groves scria: „Nu am avut niciodată o încredere puternică în faptul că ceea ce avem de făcut trebuie să fie măreț, dar nici nu am vreo îndoială cum că nu vom împlini un scop în planul lui Dumnezeu”. Familia Groves a considerat acel oraș ca fiind un loc îngrozitor, cu temperaturi atât de ridicate, încât în timpul zilei se adăposteau cu toții în pivnițele de la subsolul casei, iar noaptea dormeau – sau încercau să doarmă – pe acoperișul casei. Anthony Groves a început să studieze limba arabă, a deschis o școală pentru băieți și oferea tratament stomatologic și oftalmologic gratuit, pentru a stabili legături cu localnicii. Majoritatea locuitorilor erau musulmani fanatici, găsindu-și plăcerea în crime, războaie și jafuri. Nu a fost de mirare că în acel loc a izbucnit o mare epidemie de ciumă, omorând mii de oameni. Această ciumă, împreună cu războaiele, foametea și inundațiile, a definit istoria celor trei ani petrecuți în acel loc de teroare. Durerea cea mai mare a misionarului a fost moartea curajoasei și cucernicei sale soții, Mary Groves. Dar Dumnezeu a stat de partea slujitorului Său, încurajându-l și dându-i puterea necesară să continue lucrarea începută. Și aceasta a fost o mare și utilă mângâiere.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (2) – Fundația SEER

„Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16)


 

 Când primești Duhul Sfânt ai parte de multe foloase. În Noul Testament, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Cuvântul din limba greacă pentru „Mângâietor” este Paracletos, care înseamnă „cel care merge alături de tine pentru a te întări, pentru a te încuraja și pentru a te sfătui”. Gândește-te la asta. Când te simți descurajat, confuz și neputincios, ai acces la un ajutor înțelept, plin de compasiune și competent, care îți va oferi sprijin și se va îngriji de nevoile tale. Așa că, în loc să te zbați să răzbești de unul singur, învață să te sprijini pe El, să te încrezi în puterea Sa, și să-I ceri să-Și facă lucrarea măreață în tine. Acesta este un mare beneficiu. Apostolul Pavel ne spune: „umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.” (Galateni 5:16). Tensiunea dintre Duhul Sfânt și firea pământească este permanentă. Oricât de bine-intenționată ar fi, firea noastră pământească nu poate fi îmblânzită de gândirea omenească, iar acest fapt nu face decât să producă înfrângere și descurajare. Un alt avantaj al locuirii Duhului Sfânt în tine este că vei reuși să trăiești călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Biblia spune: „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). Rugăciunile și propriile tale presupuneri nu reprezintă calea lui Dumnezeu. Călăuzirea Duhului Sfânt, și nu presupunerile tale, trebuie să-ți orienteze pașii în viață! Deci, umblă călăuzit de Duhul lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 36:1-13


Din nou le întâlnim pe cele cinci fiice ale lui Ţelofhad, pe care le cunoaştem deja. De data aceasta însă căpeteniile lui Manase vin la Moise şi la mai-marii poporului pentru a vorbi despre această problemă a moştenirii, aparent fără mare importanţă. Despre ce era vorba? Fiecare seminţie avea să aibă teritoriul ei. Dar în cazuri ca cel de faţă, când o femeie îşi primea partea, căsătoria ei cu un bărbat din altă seminţie ar fi făcut ca moştenirea ei să treacă la seminţia soţului. Aceasta n-ar fi trebuit să se întâmple. Moise rezolvă cauza cu autoritate de la Domnul. Căsătoriile se vor face între persoane din aceeaşi seminţie. Tineri şi tinere care sunteţi ai Domnului, această învăţătură vă priveşte pe voi! Căsătoria poate să vă facă să vă pierdeţi bucuria moştenirii voastre cereşti. Dacă cel sau cea cu care gândiţi să vă căsătoriţi într-o zi nu are parte în moştenirea voastră, nu vă angajaţi sub nici un motiv pe o asemenea cale!

Este remarcabil că această carte a pustiului se încheie cu o asemenea notă, privind moştenirea. De fapt Iordanul nu fusese încă trecut. Nu aveau ei destul timp pentru a gândi la aceasta? Gândul lui Dumnezeu nu este aşa. El ne spune încă de acum despre patria noastră cerească, pentru că doreşte ca inimile noastre să se ocupe cu ea.

24 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să Îl cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos.

1 Ioan 5.20



Ești creștin? Vei spune că această întrebare este foarte directă. Ei bine, atunci ea necesită un răspuns sincer. Când spun „creștin”, mă refer la o persoană care Îl cunoaște pe Hristos cu adevărat, nu la cineva care știe câte ceva despre El, ci la cineva care Îl cunoaște ca Mântuitor al său.

Creștinul este cel care Îl cunoaște pe Cel odinioară lepădat și dat morții, dar acum înviat și glorificat, la dreapta lui Dumnezeu. El este legat și unit cu Mântuitorul înviat. Creștinul este un om născut din nou, ale cărui păcate sunt toate iertate și care a primit Duhul Sfânt. Toate aceste lucruri sunt reale și cunoscute de cel care le are, așa că nu poate exista nicio îndoială cu privire la posesiunea lor pentru cel care și-a pus cu adevărat încrederea în Domnul. Aceasta este esența creștinismului. Creștinul adevărat este indisolubil legat de Domnul său biruitor, înviat și glorificat. Este legat de Acela care a coborât în moarte pentru el, care i-a purtat păcatele, făcând ispășire pentru ele, și care a satisfăcut toate cerințele dreptății lui Dumnezeu cu privire la acele păcate. Acest Mântuitor binecuvântat a înviat după ce a făcut o curățire desăvârșită de păcate și a intrat în prezența lui Dumnezeu, pregătindu-ne astfel un loc acolo.

Binecuvântarea celui credincios este aceasta: el știe că păcatele îi sunt iertate, știe că este mântuit și Îl cunoaște pe Dumnezeu ca Tată al său; are Duhul Sfânt locuind în el, este așezat de cealaltă parte a morții și a judecății și așteaptă venirea Mirelui, pentru a fi luat în slavă. Ești deci creștin? Ai dreptul la acea glorie minunată! Ce oferă acest drept? Sângele prețios al lui Hristos – nimic mai mult, nimic mai puțin.

W. T. P. Wolston


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit, așa încât să nu vă leneviți.

Evrei 6.11,12



Misiunea prin credință (2)

Ca și stomatolog, Anthony câștiga 1.500 de lire pe an – o sumă considerabilă pe atunci – la care a renunțat pentru a fi misionar. Una dintre primele sale acțiuni a fost să ia în grija sa un tânăr zidar sărac numit Kitto, care căzuse de pe o scară, pierzându-și auzul. Cu ajutorul neobosit al lui Groves, acest tânăr băiat a devenit faimos. Anthony Groves l-a luat cu el în Palestina și în Est, iar după ce s-au întors, tânărul Kitto a scris renumita carte „Kitto’s Pictorial Bible„. Chiar și numai această investiție a întrecut cu mult toate aventurile tatălui său.

Atunci când un alt creștin a traversat din India în Siria, prin Persia, toată Anglia era interesată să audă despre acele țări. Anthony Groves era gata chiar să-și dea viața pentru a le duce evanghelia acelor popoare. Un prieten i-a împrumutat un mic iaht în care s-a îmbarcat pentru St. Petersburg (Rusia) împreună cu soția și cu cei doi băieți. Unul dintre băieții lor, Henry, I-a slujit Mântuitorului mulți ani în Rusia. Necazurile și dificultățile nu au întârziat să apară pe acest micuț iaht și apoi în Rusia, călătorind cu căruța prin locuri sălbatice și periculoase. Zilnic erau în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, dar toate acestea au fost nesemnificative, comparându-le cu ceea ce le stătea înainte. Numai Dumnezeu cunoștea toate împrejurările care urmau să vină.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (2) – Fundația SEER

„Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi.” (Ioan 16:7)


 

Chiar dacă ucenicii sufereau în inima lor din cauza plecării Domnului Isus, El i-a asigurat că asta era spre folosul lor, pentru că astfel li se deschidea o cale și un timp de-a face și ei ceea ce a făcut Isus. Faptul că au ajuns sub o „nouă conducere” nu însemna sfârșitul, ci continuarea lucrării lui Hristos, întrucât Duhul Sfânt a preluat ștafeta din mâinile Fiului și a pus-o într-ale lor. Fiul avea să plece, dar Duhul lui Dumnezeu „va rămâne cu ei în veac” (Ioan 14:16). Acesta era „folosul” lor! Duhul Sfânt avea să intre în trupurile lor omenești și să locuiască în ele pentru totdeauna! Acest lucru nu reprezintă numai o legătură preliminară vagă, ci Duhul lui Dumnezeu ne alege ca să fim locuința Lui permanentă. Te-ai gândit vreodată ce avantaj îți conferă lucrul acesta? De exemplu, te-ai putea trezi mâine dimineață stresat, îngrijorat și iritat, iar aceste sentimente îți vor influența cu ușurință toată ziua. Dar pentru că Duhul Sfânt locuiește în tine, aceste lucruri nu trebuie să pună stăpânire peste tine.

Apostolul Pavel scrie: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi?” (1 Corinteni 6:19). Odată ce accepți această promisiune prin credință, devii Templul lui Dumnezeu. Poți fi la locul de muncă, în mașină, ducând copiii la școală, în așteptarea rezultatelor de la biopsie, la înmormântarea celui mai bun prieten al tău, sau în orice ipostază din trăirea ta zilnică – Duhul lui Dumnezeu este cu tine în fiecare clipă! Acum înțelegi de ce Domnul Isus le-a spus ucenicilor că este bine ca El să plece, dar că le va trimite Duhul Sfânt? Orice faci, nu lăsa ca adevărurile care îți pot schimba viața să treacă pe lângă tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 35:16-34


Sub aspect profetic, cetatea de scăpare pentru ucigaş adăposteşte poporul evreu care L-a răstignit pe Mesia fără a realiza crima pe care o comitea (Luca 23.34). De atunci, în mod providenţial, Dumnezeu i-a ţinut departe de moştenirea lor, până la sfârşitul dispensaţiunii actuale, adică atât timp cât Hristos este Preot după rânduiala lui Aaron.

De fapt, întreaga rasă umană este vinovată de moartea Fiului lui Dumnezeu. Dar, prin îndurarea Lui infinită, Dumnezeu a oferit omului un adăpost de mânia Sa şi acest adăpost nu este altul decât Însăşi Victima. Isus este Cel care „ne scapă de mânia care vine” (1 Tesaloniceni 1.10).
Simbolizat în acest capitol atât prin victimă cât şi prin cetatea de scăpare, Hristos este reprezentat, în al treilea mod, prin Marele Preot, a cărui moarte marca momentul întoarcerii (ucigaşului) la moştenirea lui în deplină siguranţă (v. 28).

Versetul 31 afirmă că nici o răscumpărare, oricât de mare ar fi fost, nu putea rezolva problema ucigaşului în locul mijlocului de salvare pe care îl pregătise Domnul. Nici argintul, nici aurul (1 Petru 1.18) şi nici un fel de lucrări (Efeseni 2.9) nu pot înlocui adăpostul pe care păcătosul îl găseşte în Isus Hristos. „În nimeni altul nu este mântuire …” (Fapte 4.12).

23 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul era cu Iosif; și el era un om care prospera; și era în casa stăpânului său, egipteanul … l-a pus peste casa lui și a dat în mâna lui tot ce avea … de când l-a pus peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif; și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el.

Geneza 39.2,4,5



Iosif a devenit o sursă de binecuvântare în casa acelui om: „De când l-a pus peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif; și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el” (versetul 5). Creștinul este nu numai chemat să fie binecuvântat, ci și să dispenseze binecuvântarea, pe drumul prin această lume.

Privindu-L pe Iosif ca pe o imagine a lui Hristos, este important să ne amintim că a fost scopul lui Dumnezeu să-l așeze pe Iosif într-un loc de supremație, astfel ca oricine se supunea supremației lui să fie binecuvântat. Prin urmare, Potifar îi oferă lui Iosif un loc de supremație în casa lui și imediat începe să fie binecuvântat. Mai târziu, comandantul gărzii îi oferă un loc de supremație în temniță, după care vine binecuvântarea. Tot așa, în ziua supremației universale a lui Hristos, toți se vor supune Lui și toți vor fi binecuvântați. Lumea va fi silită să se supună acestei supremații a Lui în ziua puterii Sale manifestate, în Împărăția milenială, însă credința își găsește plăcerea în a anticipa acea zi și în a recunoaște supremația Lui în ziua lepădării Sale. În măsura în care ne punem pe noi înșine, viețile noastre și tot ce avem sub puterea acestei supremații a lui Hristos, vom fi și noi binecuvântați, la fel cum va fi lumea atunci când se va supune autorității Lui universale. Supremația lui Hristos cere supunere de la om, iar supunerea conduce la binecuvântarea omului, deși în ziua lepădării Sale această binecuvântare este spirituală, nu materială.

H. Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind de aproape, … urmați-le credința.

Evrei 13.7



Misiunea prin credință (1)

Anthony Norris Groves, numit „tatăl misiunii prin credință”, a avut o mare influență asupra fondatorilor misiunii China Inland, a misiunii North Africa și, în special, asupra cumnatului său, Georg Müller, cunoscut prin lucrarea cu copiii orfani. Anthony s-a născut în Newton (Anglia) în anul 1795 și a fost singurul băiat într-o familie de șase copii. Tatăl lui a fost un om înstărit și generos, dar prea aventuros în întreprinderile sale, pentru că, pe lângă faptul că era coproprietarul faimoasei nave „Royal George”, care s-a scufundat cu șase sute de oameni la bord, el a investit o mare avere într-un teren în apropierea mării, care a fost o mare pierdere.

Nu este de mirare faptul că Anthony l-a urmat pe tatăl său în curaj și îndrăzneală, dar nu în a aduna bogății, ci mai degrabă în a renunța atât la confort, cât și la bani pentru o altfel de lucrare, care este mai presus de gândirea firească. Anthony Groves a urmat studii în chimie, chirurgie și stomatologie, urmând să practice stomatologia în Plymouth. S-a căsătorit cu Mary Thompson și, pe măsură ce prosperau, au decis să dea a zecea parte a venitului lor Domnului, pentru ajutorarea celor săraci. Apoi proporția dărniciei a crescut la o pătrime din venitul lor, iar pe măsură ce dăruiau mai mult, aveau mai mult. În cele din urmă au stabilit să se limiteze la strictul necesar existenței, iar restul venitului să-l dăruiască pentru lucrarea lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (1) – Fundația SEER

„El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16)


 

Mai ții minte cum erau mesele de seara în familie… fără telefoane mobile? Ți-amintești cum membrii familiei tale se bucurau că sunt împreună, nederanjați de tehnologie? Noi suntem o generație care pierde plăcerea și arta de a comunica, intimitatea în familie… De asemenea, tehnologia are un impact negativ și asupra timpului pe care îl petrecem cu Dumnezeu! Deși Domnul Isus a existat înainte de era tehnologiei moderne, El era mereu foarte căutat; mulțimile veneau la El la orice oră din zi și din noapte.

Cu toate acestea, Scriptura ne spune: „pe când era încă întuneric de tot… a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.” (Marcu 1:35). Domnul Isus Își făcea timp să fie singur cu Tatăl Său. Este nevoie de disciplină spirituală ca să stai în tăcere și să asculți; să elimini în mod deliberat zgomotul și tumultul vieții. Dacă vom practica această disciplină, vom descoperi o părtășie cu Duhul Sfânt care ne locuiește și care împlinește sufletul. Ia-ți acum câteva minute, citește capitolele 14-16 din Evanghelia după Ioan și lasă-ți duhul să absoarbă mesajul Domnului Isus. Observă că El dorește ca ucenicii Lui să aibă pace, și îi mângâie cu siguranța faptului că nu vor fi lăsați niciodată singuri. Sunt binecuvântări pe care El dorește să le împărtășim și noi cu alții.

Întrebare: Cum putem găsi această pace și această mângâiere? Răspuns: „este o lucrare lăuntrică,” deoarece Duhul Sfânt locuiește în noi. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Poate că acesta este secretul cel mai bine păstrat al creștinismului, și anume că Duhul Sfânt este disponibil și locuiește în fiecare credincios adevărat, îngrijindu-Se de tot ce are nevoie pentru a face față greutăților, încercărilor și provocărilor vieții.

„Mângâietorul” a fost promis de Fiul, a fost trimis de Tatăl, și astăzi El este al nostru prin credință. Primește-L, încrede-te în puterea Sa, experimentează pacea Sa și urmează călăuzirea Sa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 35:1-15


În această ţară a Canaanului, în hotarele care tocmai fuseseră trasate, fiecare seminţie îşi va primi partea sa, cu excepţia fiilor lui Levi. Aşa cum profeţise Iacov, aceştia aveau să fie împrăştiaţi în Israel din cauza purtării rele a tatălui lor, Levi (Geneza 49.7). Dar, prin harul lui Dumnezeu, această pedeapsă va fi transformată în binecuvântare. Patruzeci şi opt de cetăţi răspândite în tot Israelul vor fi atribuite fiilor lui Levi. Fiecare seminţie va trebui să le dea ceva, proporţional cu moştenirea ei. Astfel aceşti leviţi, slujitori ai Domnului şi ai fraţilor lor, care aveau în special misiunea de a fi învăţători ai legii, vor fi determinaţi, prin împrăştierea lor, să-şi exercite slujba în folosul întregului popor.

Urmează problema cetăţilor de scăpare pentru ucigaş. Legea cerea cu stricteţe sânge pentru sânge, fie că a fost vărsat cu intenţie, din ură, fie, din contră, fără intenţie. Pentru a rezolva acest caz, când sângele era vărsat neintenţionat, odată cu Legea, Domnul a făcut o promisiune (citiţi Exod 21.12, 13). Se angajase să asigure un adăpost unde cel răspunzător de moartea altuia avea permisiunea să fugă pentru a-şi salva viaţa. Frumoasă ilustraţie a refugiului pe care Dumnezeu îl oferă păcătosului vinovat şi care ne aminteşte că „Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede” (Romani 10.4).

22 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci, când a luat Isus oțetul, a spus: „S-a sfârșit!”; și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

Ioan 19.30



„S-a sfârșit!” Aceste cuvinte, printre ultimele rostite de Domnul Isus pe cruce, sunt extrem de profunde și de bogate în semnificații. Toate imaginile, umbrele și jertfele care arătaseră către cruce erau acum împlinite. Nimic nu putea fi adăugat la această lucrare. „Printr-o singură jertfă i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți”, după care este adăugat: „Nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de nelegiuirile lor” (Evrei 10.14,17).

Calea către Locul Preasfânt ne-a fost deschisă și putem pătrunde, cu îndrăzneală sfântă și prin credință, în chiar prezența lui Dumnezeu. De acest privilegiu sfânt ne putem bucura acum. Ne putem adresa lui Dumnezeu ca unui Tată plin de dragoste. „Să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de o conștiință rea și trupul spălat cu apă curată … și să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune, nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum obișnuiesc unii, ci încurajându-ne, și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua” (Evrei 10.22,24,25).

Duhul lui Dumnezeu ne îndreaptă privirile către Mielul lui Dumnezeu, care, vărsându-Și sângele prețios, ne-a netezit calea către binecuvântări viitoare. Când Ioan Botezătorul L-a văzut la râul Iordan, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29). Acest verset cuprinde scopurile lui Dumnezeu pentru veacurile viitoare, care vor culmina cu ziua lui Dumnezeu, când „noi, potrivit promisiunii Sale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care locuiește dreptatea” (2 Petru 3.13). Suntem binecuvântați acum și pentru întreaga eternitate. El este vrednic de lauda noastră!

J. Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

Ioan 1.18



Lumină și dragoste

Dumnezeu S-a făcut cunoscut în creația Sa. Creația vestește puterea, înțelepciunea și autoritatea lui Dumnezeu. Când privim la creație și la noi înșine, trebuie să exclamăm împreună cu psalmistul: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139.14).

Dar această descoperire a lui Dumnezeu nu este tot ce putem afla despre El. Lucrarea unui artist poate să ne arate talentul său, dar nu ne spune nimic despre sentimentele sale. Faptul că Dumnezeu este lumină și dragoste nu putem vedea în creație. Pentru a arăta lumii dragostea și lumina Sa, Dumnezeu a trebuit să-L trimită pe Fiul Său pe pământ. Dragostea lui Dumnezeu ne-a fost arătată prin Fiul Său. „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9). Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce la Golgota, ca noi să fim salvați și să fim înfiați ca și copii ai lui Dumnezeu. Ce dragoste! Dar Dumnezeu este și lumină: „Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o spunem este că Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric” (1 Ioan 1.5). Și acest caracter ne-a fost arătat în Isus Hristos – Lumina lumii.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ÎNSEAMNĂ ÎNCERCAREA – Fundația SEER

„Pentru ca încercarea credinței voastre… să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea…” (1 Petru 1:7)


 

Încercările prin care trecem scot la iveală atât slăbiciunile, cât și calitățile noastre. Când Scriptura vorbește despre „focul topitorului” (vezi Maleahi 3:2), suntem înclinați să ne gândim la lucrurile negative pe care Dumnezeu dorește să le eliminăm din caracterul nostru. Dar noi avem de asemenea și calități lăuntrice și daruri care trebuie rafinate, dar nu suntem conștienți de ele, pentru că nu au fost solicitate până acum.

În 1 Împărați 17, când văduva din Sarepta și fiul ei l-au întâlnit pe Ilie, țara era cuprinsă de foamete, iar Ilie i-a cerut să-și împartă ultima lor masă cu el. Poate te gândești: „Ce om!” Nu trage concluzii pripite! Cred că cea mai bună zi din viața acelei femei a fost atunci când Dumnezeu i-a pus credința la încercare. Răspunsul ei i-a schimbat viitorul și i-a salvat familia.

Așadar, când ești pus față în față cu o nevoie, cum răspunzi? Te retragi? Amâni? Ajuți, dar fără tragere de inimă, dintr-un simț al obligației? Sau vezi ocazia de a-L asculta pe Dumnezeu și de a schimba viitorul? De fapt, asta e calea prin care poți scăpa de necazuri! (vezi 2 Corinteni 9:6-11).

Când Dumnezeu l-a trimis pe Moise la Faraon, El i-a spus: „împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecați decât silit de o mână puternică.” (Exodul 3:19). Astăzi, Dumnezeu poate îngădui vrăjmașului să te pună la încercare pentru a dezvălui:

1) cât de mult îi pasă de tine;

2) cum reacționezi când ești pus la zid;

3) pe cine vei crede, când Dumnezeu va zice: „Te voi scoate cu mână tare!”, iar dușmanul va zice: „Nu te voi lăsa să pleci!”

Deci, asta înseamnă încercarea credinței voastre.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 34:1-29


După ce a privit înapoi împreună cu Israel, Domnul   i-a invitat să-şi îndrepte privirile înainte, spre ţinta lungii lor călătorii. Unele persoane sunt preocupate fără încetare de trecut. Regretă una sau alta sau chiar se laudă cu ceea ce ele au făcut. Ceea ce trebuie să-l preocupe pe cel credincios este ce a făcut Dumnezeu. El poate da în inima lui mii de răspunsuri la întrebarea lui Balaam: „Ce a lucrat Dumnezeu?” (23.23). Dar în acelaşi timp priveşte înainte, spre patria lui. Hotarele moştenirii lui Israel au fost trasate de aceeaşi mână divină care le-a dirijat şi călătoria.

Pentru noi, copiii lui Dumnezeu, a fost pregătită casa Tatălui. Domnul nu lasă nici o îndoială în această privinţă. Dacă ar fi fost altfel, El ne-ar fi spus. Sunt multe locuinţe în casa Tatălui, unde Domnul Isus S-a dus să ne pregătească un loc (Ioan 14.2).

Domnul i-a schiţat lui Israel numai conturul, graniţele ţării sale. Şi creştinul, de partea sa, abia dacă cunoaşte ceva despre ţara lui. Biblia nu ne descrie cerul. Dar ce ştim despre el ne este îndeajuns. Este casa Tatălui, a Tatălui nostru. Domnul Isus este acolo şi noi vom fi pentru totdeauna cu El.

21 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.

Evrei 12.6



Avraam și Iacov (2)

Acum haideți să privim mai îndeaproape la viața și la istoria lui Iacov. El a fost moștenitorul aceleiași făgăduințe, pe care, ca om credincios, a prețuit-o. Însă el nu s-a încrezut numai în Dumnezeu. N-a umblat, ca Avraam, în părtășie zilnică cu Domnul, așteptând totul de la El. Este adevărat că a primit făgăduința, însă experiențele lui au fost foarte diferite de cele ale lui Avraam. Deși la sfârșitul vieții a putut să spună: „Îngerul care m-a răscumpărat din orice rău”, totuși a fost nevoit să adauge: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele și n-au atins zilele anilor vieții părinților mei, în zilele călătoriei lor”. Varietatea experienței sale este o dovadă a necredincioșiei.

Domnul a fost frânat de la a-l binecuvânta în mod simplu, ca pe Avraam; a fost nevoie ca mai întâi necredința inimii lui să fie corectată. Iacov trebuie să experimenteze efectele purtării sale; trebuie chiar să sufere din pricină că Dumnezeu îl va binecuvânta. Totuși, dragostea lui Dumnezeu este la lucru în toate aceste împrejurări. El îl întărește pe Iacov în timpul conflictului în care trebuie să se angajeze pentru a obține binecuvântările. De asemenea, Iacov va trebui să poarte o dovadă neîntreruptă a slăbiciunii sale și a necredincioșiei de dinainte. A fost lovit în încheietura coapsei în timp ce Dumnezeu Se lupta cu el. Și nu numai atât, ci Dumnezeu refuză să-i descopere numele Său. Îl binecuvântează pe Iacov, îi dă un nume în amintirea luptei credinței sale, însă nu-Și descoperă numele. Cât de mare este diferența aici între Iacov și Avraam!

J. N. Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului.

Evrei 1.1,2



Universul tăcut

În filmele științifico-fantastice, navele cosmice care zboară prin univers sunt prezentate cu propulsoarele zgomotoase, tunătoare. Dar realitatea arată altfel, căci sunetul nu se poate răspândi prin universul aproape gol. Chiar și cea mai mare gălăgie, cea mai puternică explozie, nu se aude. În univers domnește o liniște rece și apăsătoare, cu câteva excepții (cum ar fi găurile negre).

Suntem singuri în acest univers uriaș, gol și mut? Este mica noastră planetă – activă asemenea unui mușuroi de furnici și distrusă de ceartă și de război – împresurată doar de o prăpastie adâncă și de o mare tăcere?

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, nu! Pe noi ne înconjoară prezența iubitoare a Mărețului Creator care ține în mâna Sa toate lucrurile. Și acest Dumnezeu care a creat universul tăcut este un Dumnezeu care vorbește. El a vorbit și cu prima pereche de oameni și de-a lungul secolelor ne-a vorbit tuturor. Cea mai puternică „adresare” a fost în Fiul Său, Isus Hristos.

De tine depinde să asculți de vorbirea lui Dumnezeu! Poți afla vorbirea Sa luând Biblia în mână și citind-o.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-ȚI PIERDE PASIUNEA! – Fundația SEER

„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre…” (Evrei 12:2)


 

Referindu-se la Domnul Isus, Biblia spune: „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă dar cu luare aminte…” (Evrei 12:2-3).

Viziunea pe care o ai este cea care îți alimentează pasiunea. Ai observat cum Dumnezeu îi transformă câteodată pe cei mai mari păcătoși în cei mai mari slujitori ai Săi? Asta pentru că sunt pasionați, și odată ce acea pasiune este valorificată și redirecționată, ei devin persoane eficiente pentru Împărăția Sa. Acum înțelegi de ce vrăjmașul a încercat atât de mult să te distrugă. El știe că odată ce pasiunea este canalizată spre planul lui Dumnezeu, nimic nu te mai poate opri. Pasiune înseamnă energie spirituală; fără ea, ești la fel de neputincios ca un pui în supă și la fel de fad ca o mâncare de spital. Așadar, în loc să încerci să-ți domolești pasiunea, lasă-L pe Dumnezeu s-o redirecționeze.

Domnul Isus a spus bisericii de pe urmă: „nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!” (Apocalipsa 3:15). Cui se adresează El? Creștinilor practicanți, care trăiesc, au copii, își cumpără mașini, acumulează acțiuni și care fac toate lucrurile pe care le fac semenii lor din lumea modernă – dar fără pasiune. Ei trăiesc în virtutea inerției!

Biblia spune: „Gustați și vedeți…” (vezi Psalmul 34:8); cu alte cuvinte, vino la fileu și lovește mingea! Și dacă ratezi? De fapt, vei rata sigur dacă nu sari la fileu! Instinctul tău de autoconservare te poate face să pierzi singura șansă pe care ai putea-o avea în viață. Deci, dacă astăzi ești căzut, ridică-te! Dacă ai dat greș, încearcă din nou și cere-I lui Dumnezeu să reaprindă în tine flacăra pasiunii.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 33:37-56


Vântul deşertului a şters de mult timp orice urmă a lungii călătorii. Dar în cartea lui Dumnezeu, fiecare pas a fost înregistrat: „Şi au plecat şi au aşezat tăbăra …, şi au plecat şi au aşezat tabăra …”. Câteva versete citite în grabă sunt rezumatul a patruzeci de ani şi a tot atâtor etape, dintre care multe sunt numai amintite aici. Dar, deşi nu ştim mai multe despre acestea, Dumnezeu a ţinut să le înscrie în Sfânta Lui Carte tocmai pentru a ne reaminti acest emoţionant verset: „Nu vede El  căile mele şi nu-mi numără El toţi paşii?” (Iov 31.4).

Şi nouă, trecerea timpului ne-a şters din amintire cea mai mare parte a trecutului nostru. Am putea noi oare să spunem ce am făcut ieri fără să uităm nimic? Domnul însă a înregistrat totul. Nimic nu I-a scăpat, ca şi cum ar fi făcut un film al întregii noastre vieţi, fără nici o tăietură. Atunci, la „scaunul de judecată al lui Hristos”  (2 Corinteni 5.10), acest film va fi derulat sub ochii noştri în lumina deplină a lui Dumnezeu. Ce gând deosebit de serios! Dacă aceasta ar fi acum, nici unul dintre noi nu ar rezista. Dar alături de Isus nu vom cunoaşte nici ruşinea, nici teama de judecată. Nu va fi loc decât pentru sentimentul inexprimabil al grandorii harului Său, sursă a unei adorări eterne.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: