Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 26, 2019”

26 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă Mă iubiți, țineți poruncile Mele.

Ioan 14.15



Când vestea bună despre mântuire atinge inima cu putere, acela este momentul nașterii din nou. Cuvântul este sămânța vieții divine, semănată în suflet de către Duhul Sfânt. Astfel suntem născuți din nou. Suntem reînnoiți în cele mai profunde izvoare ale ființei noastre morale. Suntem introduși în relația binecuvântată de fii, așa cum citim în Galateni 4: „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său”.

Aici deci avem adevărata bază a ascultării, prezentată clar și în întregime. Ea este constituită din posesia vieții veșnice și a unei relații eterne. Legalismul nu poate avea loc aici. Nu mai suntem robi pe o bază a legii, ci fii pe baza binecuvântată și măreață a dragostei divine.

Trebuie să ne amintim că suntem chemați la ascultare. „Doamne, ce vrei să fac?” sunt primele cuvinte ale unui suflet nou născut. Aceasta a fost întrebarea care a țâșnit din inima zdrobită și pocăită a lui Saul din Tars, atunci când a fost trântit la pământ de arătarea slavei Fiului lui Dumnezeu. Până în acel moment el trăise în răzvrătire față de Cel binecuvântat, însă acum era chemat să se predea pe sine – trup, suflet și duh – pentru o viață de ascultare nemaiîntâlnită. Exista vreun element legic în aceasta? Nicio urmă, de la început până la sfârșit. „Pentru că dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care pentru ei a murit și a înviat” (2 Corinteni 5.14,15).

Aici, iubite cititor creștin, stă marele izvor al întregii ascultări creștine. Viața este temeiul (baza); dragostea este izvorul.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, … să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte.

Evrei 12.1



Misiunea prin credință (4)

Atunci când a aflat despre boala soției lui, Anthony Groves a consemnat în jurnalul său: „…inimile noastre se închină înaintea prezenței Domnului. Este, într-adevăr, un moment îngrozitor, totuși credința scumpei mele soții este triumfătoare. Diferența dintre un copil al lui Dumnezeu și un om lumesc nu este în moarte, ci în speranța pe care primul o are în Isus Hristos, pe când celălalt este fără speranță și fără Dumnezeu în lume”. Din Bagdad, Anthony Groves, împreună cu restul familiei, a mers spre India și, găsind multe uși deschise pentru evanghelie, a decis ca, atât cât va depinde de el, să rămână să Îl vestească pe Mântuitorul Isus Hristos milioanelor de păgâni din această țară din Asia cu cea mai numeroasă populație.

Deși îndemnurile lui de a trăi simplu și de a-și pune toată încrederea în Dumnezeul care Se îngrijește de nevoile lor nu au fost întotdeauna înțelese, Groves a continuat să predice și să îi învețe pe credincioșii din India până când anii de suferință l-au obligat să se întoarcă în Anglia. Devotatul misionar a trecut liniștit în prezența Domnului în mai 1853, la Bristol. De contribuția lui Anthony Norris Groves în lucrarea misionară se leagă nu atât de mult rezultate măsurabile, cât un devotament neobosit față de Domnul Isus Hristos și o dependență deplină de Mântuitorul, pentru orice nevoie. Groves a lăsat astfel un model demn de urmat pentru generațiile viitoare.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (4) – Fundația SEER

„Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră” (Romani 8:26)


 

 Cei doi piloni din viața de zi cu zi a unui creștin trebuie să fie rugăciunea și Scriptura. Și chiar dacă pare simplu să te rogi, nu este întotdeauna ușor. Ne lipsește motivația, atenția ne este distrasă cu ușurință și nu știm întotdeauna pentru ce să ne rugăm. Așadar, cunoscându-ne slăbiciunile omenești, Dumnezeu ne „ajută” prin Duhul Său cel Sfânt care locuiește în noi: „Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:26-27). Asta înseamnă că indiferent cum te simți când te rogi, Duhul Sfânt Se unește în rugăciune cu tine și îți transformă rugăciunile tale cele mai firave în pledoarii pline de putere înălțate Tatălui Ceresc. Când vorbim despre cel de-al doilea pilon, și anume Cuvântul lui Dumnezeu, rolul Duhului Sfânt este la fel de dinamic. Domnul Isus a zis: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13).

Trebuie să remarcăm faptul că Duhul Sfânt face trei lucruri:

1) El te călăuzește în timp ce studiezi și încerci să înțelegi Cuvântul lui Dumnezeu.

2) El ia ceea ce Domnul Isus dorește să știi și îți face cunoscut.

3) Îți deschide perspective cu privire la lucrurile care vor avea loc.

Fără îndoială că literatura bună și de calitate, resursele care au la bază Scriptura și învățătorii biblici pricepuți pot fi de mare folos, dar acestea nu pot reprezenta un înlocuitor al Duhului Sfânt pentru noi înșine. Noi trebuie să auzim și să ascultăm ceea ce dorește Duhul Sfânt să ne transmită.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 1:1-18


Ultima carte a lui Moise, Deuteronomul, repetă în parte istoriile şi învăţăturile din cărţile anterioare. Ajuns la sfârşitul vieţii sale, conducătorul credincios rememorează evenimentele din pustiu şi lecţiile primite de Israel, pentru ca acestea să slujească de pildă noii generaţii. Oamenii care ieşiseră din Egipt au pierit cu toţii, aşa că era necesar ca tânăra generaţie să fie avertizată şi să primească învăţătură. Cu acest gând, citirea Deuteronomului va fi benefică în special pentru tinerii credincioşi. Ca pentru a-i îndemna să nu piardă timpul, cartea începe cu un contrast izbitor. Unsprezece zile ar fi fost suficiente, potrivit v.2, pentru a conduce poporul din Horeb în Canaan. Dar a fost nevoie de patruzeci de ani (v. 3)! Mulţi dintre noi îşi amintesc cu tristeţe de anii pierduţi. Nu trebuie neapărat să aşteptaţi până la maturitate sau până la bătrâneţe pentru a intra în stăpânirea „locurilor cereşti”. Duhul Sfânt doreşte chiar de la începutul vieţii noastre creştine să ne înveţe adevărurile şi principiile.

Versetele 13-18 ne amintesc de trista noastră înclinaţie de a ne certa „pe drum” (Geneza 45.24) şi de măsurile pe care Domnul este obligat să le ia chiar de la primii paşi ai poporului Său în pustiu.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: