Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 28, 2019”

28 Septembrie 2019

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE

Iertate sunt păcatele ei cele multe … El i-a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace”.

Luca 7.47,48



În Luca 7, Domnul i-a arătat lui Simon fariseul că era la fel de ignorant cu privire la propria sa inimă cum era cu privire la inima lui Dumnezeu. Nu-I dăduse Domnului apă să-Și spele picioarele, însă femeia Îi spălase picioarele cu lacrimile ei; nu-I dăduse sărutare, însă ea nu încetase să-I sărute picioarele. Tot ceea ce avea, femeia Îi dăruise Domnului, care intrase, în har, în casa lui Simon, iar acesta nu știa pe cine avea ca oaspete. Apoi Domnul i-a zis femeii: „Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; dar cui i se iartă puțin iubește puțin”. Femeia a întâlnit cu adevărat inima lui Dumnezeu, exprimată în Hristos, deși ea nu putea explica ce însemna acest lucru. Lumina și dragostea divină s-au unit în inima ei. De ce mergea Domnul la cruce? Pentru ca Dumnezeu să-Și manifeste acolo dreptatea Lui împotriva păcatului și dragostea Sa pentru cei păcătoși; iar noi Îl îndreptățim pe Dumnezeu, care a acționat cu o dragoste atât de minunată. Fiind copii ai ei, găsim înțelepciunea dreaptă.

Apoi avem răspunsul lui Hristos la credința femeii: „Păcatele tale sunt iertate”. Ea nu știa acest lucru atunci când a intrat în casa fariseului, însă Îl iubea pe Hristos și se încredea în El; iar acum păcatele ei sunt toate îndepărtate. El Însuși i-a spus acest lucru, nu ca pe o doctrină rece, ci ca mângâiere pentru sufletul ei. Dumnezeu a trimis dragostea și lumina pe pământ, însă a trimis și iertarea, „potrivit bogățiilor harului Său”, nu cu măsura nevoii noastre.

La fel i-a spus tâlharului de pe cruce: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Paradis”. Sărmanul tâlhar purta rodul căilor sale înaintea oamenilor, însă Hristos purta acest rod înaintea lui Dumnezeu, de aceea el a fost făcut apt să fie un tovarăș al lui Hristos în Paradis. Acest lucru este adevărat cu privire la orice credincios. „Pentru că printr-o singură jertfă, El i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (Evrei 10.14).

J. N. Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele.

1 Ioan 1.9



Oferta lui Dumnezeu

Ai primit multe indicații și informații despre Biblie, „Scrisoarea” lui Dumnezeu adresată ție. Te rog, dă-I acum lui Dumnezeu un răspuns! Nu amâna decizia! Știi cât este de important să-L asculți pe Dumnezeu. Poate nu vei mai avea o altă ocazie.

Dumnezeu vrea să te întâmpine în bunătate și în har, nu ca Judecător. Dumnezeu te cheamă să te întorci la El. Dar, dacă rămâi indiferent și respingi mesajul lui Dumnezeu, calea ta te conduce la despărțirea veșnică de El.

Dumnezeu îți face în Isus Hristos, Fiul Său, o ofertă minunată: Tu poți scăpa de povara păcatelor tale, mărturisindu-le lui Dumnezeu în rugăciune, prin cuvinte simple și sincere. El îți iartă păcatele, dacă le recunoști înaintea Lui. Spune-I Lui că ai trăit fără El și că ai păcătuit împotriva Lui! Dacă faci aceasta cu sinceritate, poți avea încredere că Isus Hristos a plătit și pentru vina ta, când El a murit la cruce.

Dacă accepți prin credință această ofertă măreață, se deschide pentru tine calea spre cer, părtășia veșnică și fericită cu Dumnezeu. Viața ta are atunci un sens și o țintă.

Dumnezeu este foarte interesat de tine. De aceea, El vorbește prin Scrisoarea Sa, Biblia, și către tine. El vrea ca tu să fii salvat și să primești adevărata pace. El te iubește cu sinceritate și este îngrijorat de starea ta.

Te rog, citește Biblia fără ezitare, cu o inimă deschisă! Răspunde-I lui Dumnezeu! Mulțumește-I în rugăciune că al Său Cuvânt bun a venit la tine și că tu l-ai acceptat! Aceasta ar fi cea mai mare bucurie pentru Dumnezeu!

„Tot așa … va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește” (Luca 15.7).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALEGERI – Fundația SEER

„Eu tot mă voi bucura în Domnul” (Habacuc 3:18)


 

Pastorul Jim Penner spunea: „N-am să uit niciodată: aveam opt ani și stăteam așezat pe scări când mama a deschis ușa și doi bărbați i-au dat niște hârtii. Când lacrimile au început să-i șiroiască pe obraji, nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Stăteam prost cu banii… rata la bancă nu mai fusese plătită și mașina ne-a fost luată. Dar mai port cu mine și o altă imagine, pe care o prețuiesc, din aceeași zi… mama rugându-se în camera ei. În fața fricii, două cuvinte au răzbătut: „Îți mulțumesc! Îți mulțumesc!” M-am gândit: „Mulțumesc? Tocmai ți-ai pierdut mașina; nu mai avem bani; ce se va alege de noi?”

Rugăciunea ei a continuat: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru ce ne-ai dat și pentru că mai avem ce mânca deseară!” Și a continuat așa un sfert de oră, poate mai mult… Privind în urmă, am câștigat o înțelepciune pentru toată viața în acele momente. Mama m-a învățat să am o atitudine de mulțumire în mijlocul tuturor greutăților, pe care n-am s-o uit niciodată. Vremurile grele nu au dispărut peste noapte, dar în anii care au urmat, Dumnezeu a binecuvântat-o pe mama pentru credința ei neclintită!”

Mulțumirea nu este un răspuns natural în fața greutăților; e o disciplină pe care ți-o dezvolți.

Psalmistul a zis: „nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2). În mijlocul necazului, când nu crezi că Dumnezeu te-a binecuvântat, oprește-te… adu-ți aminte de credincioșia Sa… și vei ajunge să fii plin de pace și de bucurie. Habacuc a zis: „chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3:17-18). Când îți faci timp să aduci mulțumiri pentru binecuvântările din viața ta, perspectiva și atitudinea ta se vor schimba!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 1:29-46


Pustiul a fost mare şi teribil. Dar cum l-a trecut Israel? Pe braţele Domnului (v. 31)! La expresia celei mai adânci nerecunoştinţe, „pentru că Domnul ne urăşte, (de aceea) ne-a scos din ţara Egiptului” (v. 27), să ascultăm ce răspunde Dumnezeu prin gura lui Moise: „V-am purtat cum poartă un om pe fiul său” (Exod 19.4;     Deuteronom 1.31). Câtă sensibilitate în această comparaţie! Fapte 13.18 completează: „Timp de aproape patruzeci de ani i-a îngrijit («ca o mamă în pustiu» – Darby).

Iubirea puternică a unui tată, profunda sensibilitate a unei mame – Dumnezeu vrea să ofere totul alor Săi! (vezi şi Psalmul 103.13; Isaia 66.13). Ce anume cere în schimb o asemenea dragoste? Nimic altceva decât încrederea deplină a unui copilaş care se lasă purtat pe braţe.

O altă dovadă a credincioşiei Domnului era modul în care deschisese calea poporului Său, cercetând locurile şi călăuzindu-i de la un popas la altul (v. 33). Oare trimiterea cercetaşilor (v.22) nu a fost un semn de neîncredere şi de îndoială faţă de El?

Temerile necredinţei au fost urmate de nesocotinţă şi de îngâmfare, atitudine care i-a dus inevitabil la înfrângere în faţa duşmanului, făcând apoi să curgă lacrimi amare (v. 45).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: