Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 19, 2019”

19 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Legea a fost dată prin Moise; harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.

Ioan 1.17



Dintr-un anumit punct de vedere, legea și harul sunt la fel, fiindcă ambele ne așază înainte standarde foarte înalte. Din toate celelalte puncte de vedere, ele sunt perfect opuse.

Legea lui Moise a fost dată la Muntele Sinai (Exod 19 și 20). Dumnezeu Și-a făcut acolo în mod explicit cunoscut dreptatea și cerințele Sale sfinte. Dacă oamenii ascultau, erau binecuvântați; dacă nu ascultau, erau sub blestemul solemn al legii. De cealaltă parte, harul înseamnă că toate cerințele drepte și sfinte ale lui Dumnezeu au fost împlinite prin moartea și învierea lui Hristos. Tuturor celor care cred le sunt dăruite iertarea și Duhul Sfânt, astfel ca ei să aibă putere pentru a se conforma standardului care, sub har, nu este altul decât Hristos Însuși. Esența însăși a legii este deci cerința; esența însăși a harului este înzestrarea. Sub lege, Dumnezeu ne spune: „Dă-Mi! Oferă-Mi dragostea și ascultarea datorate!”. Sub har, El stă cu brațele întinse, spunând: „Primește dragostea și puterea Mea mântuitoare!”. Legea spune: „Împlinește și vei avea viața!”. Harul spune: „Ai viața, acum împlinește!”.

Credincioșii nu sunt sub lege, ci sub har. În Galateni 4.4,5 găsim cum a avut loc această schimbare de poziție: „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, venit din femeie, venit sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea”. Schimbarea deci este întemeiată pe acest cuvânt: răscumpărare, iar răscumpărarea a implicat moartea Răscumpărătorului. El a fost făcut blestem pentru noi prin moartea Sa pe cruce (Galateni 3.13), de aceea credinciosul este îndreptățit să se socotească „mort față de lege” (Romani 7.4). Legea nu a murit; Domnul Isus a murit sub blestemul ei, iar acum Dumnezeu Își suspendă mânia și proclamă tuturor harul Său. Credinciosul a murit față de lege în Persoana marelui său Reprezentant. Acum el este sub autoritatea unei puteri diferite, iar această putere este într-o Persoană – în Fiul înviat al lui Dumnezeu.

F. B. Hole


SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Dumnezeu] face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate fără număr.

Iov 5.9



Licuricii

Dorind să lumineze în întuneric, omul a căutat tot felul de metode. Dumnezeu a permis omului să descopere făclia, torța, opaițul, lumânarea și mai târziu becul electric. Ne putem imagina lumea noastră fără posibilitatea de iluminare? Să ne gândim astăzi la creația lui Dumnezeu: licuricii. Dumnezeu i-a creat pentru un scop. Licuriciul este recunoscut după lumina intermitentă pe care o emite. Cercetătorii spun că lumina licuriciului este superioară celei emise de corpurile de iluminat incandescente și fluorescente realizate de om; bineînțeles, păstrând proporțiile. Un bec incandescent transformă în lumină doar 10% din energia electrică consumată, restul pierzându-se sub formă de căldură. Un bec fluorescent are randamentul luminos mult mai bun, transformând 90% din energie în lumină. Însă niciunul nu egalează performanțele licuriciului. Această performanță nu este întâmplătoare, deoarece Dumnezeu este Cel care a creat licuricii cu un randament luminos așa de mare. Omul nu poate crea un astfel de randament.

Acum să facem o aplicație la viața noastră de credință. Cel care Îl urmează pe Mântuitorul primește lumina de la Mântuitorul – unica Sursă de lumină dumnezeiască; o minune nepătrunsă de știința omenească! Cât la sută din lumina primită o dăm, creștini, mai departe celor ce stau în întunericul necunoștinței de Dumnezeu?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN CĂUTAREA UNUI PRIETEN ADEVĂRAT – Fundația SEER

„Este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)


 

 Într-o zi, două vaci uitându-se peste gard au văzut următoarele cuvinte pe un camion care transporta lapte: „Pasteurizat, omogenizat, cu adaos de vitamina A”. La care, una dintre ele îi spune celeilalte: „Pe mine, asta mă face să mă simt în plus!”

Serios vorbind, te simți și tu așa, astăzi? Ai atâtea de făcut, și nu tu simți în stare pentru toate aceste sarcini?

Sau crezi că nu ești pregătit, sau că nu ai resursele necesare?

Îmi aduc aminte de-un cântec vechi: „Help!”, care-avea următorul mesaj: oricât ai crede că le poți face pe toate de unul singur, curând îți vei da seama că ai nevoie de ajutorul altora. Într-o lume perfectă, omul dintâi perfect Adam tot nu s-a descurcat singur, așa că Dumnezeu a zis: „am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18).

Uneori, soluția necesită mai mult decât rugăciune și consiliere; e nevoie de un prieten care înțelege, și mai ales unul care a dus aceleași lupte ca tine, și a câștigat. În capitolul trei din Faptele Apostolilor, Dumnezeu i-a folosit pe Ioan și pe Petru pentru a săvârși vindecarea unui șchiop care stătea la poarta Templului. Vorbim despre acel Petru care se lepădase de Domnul și care se întorsese la vechea lui meserie de pescar. Dar Ioan, prietenul lui, nu a vrut să renunțe la el. Drept consecință, Petru a săvârșit minunea restaurării, un om șchiop a fost vindecat și trei mii de oameni au fost câștigați pentru Hristos.

Nu ai nevoie de mulți oameni în viața ta, ci ai nevoie de oamenii potriviți.

Așa că, cere-I lui Dumnezeu „un prieten adevărat” care să fie alături de tine; apoi, fii și tu unul pentru altcineva!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 32:16-42


Oferindu-se să-şi ajute fraţii să cucerească ţara Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad dau dovadă de zel, de curaj şi chiar de dezinteres. Toate acestea nu pot ţine loc, în ochii Domnului, de dragostea pentru El şi pentru ţara pe care a dăruit-o. Războinicii din cele două seminţii vor cunoaşte ţara promisiunii. Vor trece Iordanul pentru a-şi ajuta fraţii. Dar soţiile şi copilaşii lor nu vor intra în ea. Din cauza greşelii lor, aceşti micuţi nu se vor bucura de promisiunea Domnului (14.31). Ne amintim că odinioară faraon a fost cel care a încercat să-i împiedice pe prunci să părăsească Egiptul (Exod 10.10-11). De data aceasta, cei care ridică obstacole în calea sosirii lor în Canaan sunt chiar părinţii lor. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine” – spune cu mâhnire Domnul Isus –: „nu-i opriţi” (Marcu 10.14). Există, din nefericire, multe mijloace de a opri un copil să vină la Isus!

În păşunile grase ale Galaadului, turmele vor prospera, cu siguranţă. Dar, pe de altă parte, familiile aveau să decadă, aşa cum o va dovedi istoria ulterioară a acestor seminţii.

Dragi prieteni, ce este mai important? Prosperitatea afacerilor noastre, sau cea a sufletului nostru? Acestea două sunt departe de a merge totdeauna împreună.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: